Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Diploma ta nu valorează (mai) nimic

Sunt un individ norocos și recunoscător că sunt norocos, reușind în cele din urmă să mă scutur de parazitara rușine de a fi favorizat temporar de șansă, alinierea favorabilă a planetelor sau pronia cerească, cum vreți să-i spuneți.

Nu mereu m-am considerat norocos, deși eram. Când eram elev la Școala Normală D.P. Perspessicius din Brăila, un liceu pedagogic pentru cine nu are repere interbelice, eram un adolescent nemulțumit, trist și furios.

Mama, dorindu-mi binele, m-a constrâns să merg la acel liceu fiindcă: „Mamă, trebuie să ai o meserie la bază, o patalama la mână ca să nu ajungi la coada sapei, mamă!”

Am și acum o violentă alergie la orice replică în care mi se spune că tot ce contează la școală sau facultate sau te miri ce curs este diploma. Câteodată sunt întrebat ce facultate am făcut și interlocutorii se blochează când le spun că am absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. Cum, zic ei, n-ai făcut ASE-ul?! Cum ai ajuns director de vânzări fără studii economice? Nu ți s-a cerut o diplomă?

Adevărul este că nu mi s-a cerut vreodată vreo diplomă aici sau oriunde altundeva: Slovacia, Croația, Grecia, Germania, Anglia, USA. Actul de vânzare, dacă vă gândiți mai bine este prin excelență o interacțiune strict lingvistică, orală sau scrisă, în care faci tranzacții comerciale concatenând cuvinte în fraze. În fond, oricine cumpără sau vinde, nu folosește altă abilitate fundamentală decât cea folosită ca să întrebi cât este ceasul, când îi explici iubitei când și unde să vă întâlniți în oraș sau cum e vremea pe pârtiile de la Sinaia.

Vorbim și scriem - la asta se reduce pentru scopuri practice umanitatea noastră zilnică, în integralitate.

Cursurile de semiotică din facultate, cele de lingvistică structurală, ba chiar orele de folclor și de teoria literaturii mi-au fost infinit mai folositoare decât orice alt curs de economie pe care l-am urmat după facultate, voluntar, din stânjeneala de a nu avea „studii de specialitate”. Pragmatica lingvistică îți deschide capul cu forța unei revelații și subîntinde restul universului de conținuturi.

În plus, asta îmi dă un avantaj competitiv asupra celor care după facultate au rămas practic doar cu regula de trei simplă și cu o dexteritate aproximativă în Excel.

Mai târziu, asistent universitar la Catedra de Limbi Străine a a Academiei de Studii Economice, dezvoltasem un ritual masochist de a chestiona fiecare grupă de studenți în legătură cu motivul pentru care au ales să urmeze o facultate și în special aceea unde fuseseră acceptați. Invariabil, intratabil, obțineam în vaste proporții același răspuns păduchios: „Vreau diploma asta, nu știu dacă îmi e de folos facultatea, dar în ziua de azi ai nevoie de o patalama la mână.”

Comă indusă. Trauma adolescenței reactualizată de adolescenți tomnateci.

Lasă că toți credeau sincer că vor fi directori, antreprenori de succes, ambasadori, miniștri, deputați și alte demnități, mai puțin aceea de a lucra din greu ca orice ucenic de pretutindeni. Pentru amuzament, le spuneam, din păcate cinic, că este foarte probabil ca fetele să facă cafeaua șefului și băieții să conducă furgoneta cu pamperși din butic în butic, cel puțin la început. Eram foarte nepopular, iar ei mie antipatici. Un motiv foarte bun, printre altele, de a lua decizia corectă de a-mi decreta lipsa de vocație și afinitate și să părăsesc „sistemul de învățământ”, în ciuda aparenței sale de siguranță în precaritate.

Dar am constat, la început cu indignare, mai la urmă doar cu obidă mută, că obsesia patalamalei este endemică la noi. Instituția onorabilă pentru care am lucrat s-a abandonat într-o vreme, din fericire mai puțin azi, unei pornografii de titluri academice bazată pe un cumplit meșteșug de tâmpenie, învățământul deschis la distanță, la care am fost și eu forțat instituțional să particip.

S-au dat, apreciez, sute de mii de diplome de licență și de masterat cum se dau fluturași publicitari în parcare la Cora, dar mai stilat, cu morgă și discursuri ucigător de plicticoase de absolvire în Aulă. Aflu de la un bun amic jurnalist o cifră înspăimântătoare: 30.000 de titluri de doctor în această țară! În ianuarie anul acesta, președintele Colegiului Medicilor din România declara că în România sunt 39.000 de medici cu liberă practică. Numai că în fiecare zi mulți dintre aceștia emigrează. Sper să nu ajungem la mâna doctorilor în filosofie, filologie sau drept.

În anii din urmă descoperim că primul ministru și membri ai cabinetului au plagiat doctorate, că unii primari semi-analfabeți au două doctorate obținute într-un singur an, toate fiindcă, bieții oameni, ca să reușească, au avut nevoie de o patalama la mână, hai două să fie ca la omul gospodar una de schimb dacă se arde filigranul la prima.

Adevărul este că în lumea reală, aceea care funcționează, nu contează diploma ta, decât în măsura în care e acoperită unu la unu de competență și elevată de performanță.

Pot să înțeleg nevoia de conformare socială, dorința de a aparține societal și de a juca în limitele regulilor scrise și, mai ales, nescrise. De aceea nici nu vituperez împotriva acestor uzurpatori, nu e nimic malefic în ce fac ei, doar o uriașă inerție de gigantesc, cancerigen fetiș social. Impostura lor sistemică n-ar fi posibilă fără fariseismul nostru.

Că titlurile academice sunt dezirabile și apreciate este un semn de normalitate, lipsa de discernământ a venerabilelor instituții care au girat inflația de diplome este cel puțin la fel de condamnabilă precum este voracitatea de prestigiu a impostorilor. Universitatea din București vrea să retragă titlurile de doctor lui Ponta, Oprea și Olguței Vasilescu, dar mă întreb, Universitatea n-ar trebui să-și retragă ea însăși avangarda retorică, măcar așa, din jenă că ce s-a întâmplat s-a întâmplat sub egida sa?

Adevărul este că în lumea reală, aceea care funcționează, nu contează diploma ta, decât în măsura în care e acoperită unu la unu de competență și elevată de performanță.

Cel mai bun student pe care am avut onoarea să-l am în sala de curs, a abandonat ASE-ul în ciuda pledoariilor mele fierbinți pentru contrariu după ce într-o zi m-am trezit cu el: „Eu nu mai suport facultatea asta. Nu am nimic de învățat de la profesori, în afară de un pic de engleză de la tine și de ceva statistică de la Cutărescu. Dar e cam puțin, prea puțin. Mă piș pe ea de patalama la mână.”

Azi conduce un business global în IT cu baza la Dubai, este o somitate autodidactă în domeniul lui și scrie texte de politică socio-economică, ați ghicit, de inspirație libertariană.

Unul dintre directorii generali cu care am avut plăcerea să lucrez, CCO (director comercial) al unei companii de telecom, nu de la noi, este absolvent al unei Academii Navale, specialist în construcții de nave într-o țară cu un singur port, și ăla riveran. L-am întrebat și eu pe el, cum mă chestionaseră alții pe mine, cum a ajuns să conducă politica de marketing și vânzări la o întreprindere de telefoane. Mi-a răspuns: „inteligența mea este suficient de bună ca să înțeleagă orice este interesant în lume, mai ales dacă e vorba de chestiuni de bun simț. Știu cum se fac petroliere, ba chiar și nave spațiale, dacă îmi pun mintea la contribuție, mă descurc eu să fac o campanie comercială de Crăciun. Nu mi-e lene și mai ales nu mă plictisesc când gândesc.”

Evident, nu sunt naiv să cred că, vorba mamei, tot ce zboară se mănâncă și toate abandonurile universitare duc inexorabil la succes social fulminant. Pentru fiecare Larry Ellison, Bill Gates și Dragoș Manac (fostul meu student) sunt milioane de ratați care au confundat teribilismul cu forța interioară de a învinge dificultăți formidabile fără a abandona. Și să nu uităm norocul. La Biblie, dragul Sfântul Pavel zice că „fără dragoste nimic nu e.” Fără dragoste și noroc, ar fi putut spune mai omenește, dar va fi avut el motivele sale dumnezeiești să se oprească la jumătate.

Dacă de exemplu, mai în glumă mai în serios, spui frecvent că te duci la scârbici, poți să fii sigur ca ceea ce faci este un lucru de care unora le e scârbă. Sau dacă la telefon le răspunzi prietenilor că ești bine, muncești pe plantație, te condiționezi singur să fii un sclav modern, un scrib care în loc de papirus se deșelează deasupra tastaturii. Dacă tot ce vrei e o diplomă, iar tu ești un idiot, nu vei fi mai mult decât un idiot diplomat.

Rețineți însă că nu recomand nimănui să se lehămețească de facultate sau de liceu, fiindcă rata de eșec pentru drumul alternativ este la fel de mare pe cât de mici sunt șansele de a câștiga o sută de milioane de euro la loterie.

Dar un lucru aș schimba dacă aș putea: dorința nebună de a acumula patalamale la și pe sub mână în speranța idiotizată că viața ta va fi mai bună astfel.

Atitudinea față de ceea ce faci contează, atitudine exprimată și adesea dictată de felul în care te exprimi în legătură cu ceea ce faci. Dacă de exemplu, mai în glumă mai în serios, spui frecvent că te duci la scârbici, poți să fii sigur ca ceea ce faci este un lucru de care unora le e scârbă. Sau dacă la telefon le răspunzi prietenilor că ești bine, muncești pe plantație, te condiționezi singur să fii un sclav modern, un scrib care în loc de papirus se deșelează deasupra tastaturii. Dacă tot ce vrei e o diplomă, iar tu ești un idiot, nu vei fi mai mult decât un idiot diplomat.

Alege ceva ce-ți place, fii foarte bun la ceea ce faci, recunoscut de comunitate, nu de academii și institute, găsește o modalitate să faci câți bani vrei sau ești pregătit să faci, mulți sau puțini și trăiește-ți viața fără patalama la mână, fiindcă n-am văzut la nicio înmormântare pe cineva care să-și ia diploma de doctorat pe lumea ailaltă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O diploma nu înseamnă nimic, dar fara acea diploma, fără cursurile care te-au dus spre final, ajungi de râpă. Povesti nemuritoare cu autodidacti pe care ii luminează SF.Duh, să opereze, să proiecteze vapoare,instalații,(apropo de exemplul de mai sus) țin de o mentalitate care mă sperie. Nu contează facultatea, stiinta, profesorii de la care nu ai ceînvața, studentul așa zis eminent care renunță la studii ,devenind mare afacerist ,nu este decât un negustor mai norocos, țin de basm. As vrea sa întreb câți s-ar lăsa pe mana unui doctor autodidact. Este totodată adevărat că stacheta din învățământ a fost mult coborâtă de unele unități, iar școlarizarea cu taxă a făcut mult rau. Îndemnul meu este ,, Mergeți la școala,,, apologia prostiei nu duce la nimic bun.
    • Like 1
  • Tot mamele noastre, binecuvantate fie ele, aici sau in lumea de dincolo. Mult bun simt si fraze bulletpoint, dat aceasta este de baza: "Adevărul este că în lumea reală, aceea care funcționează, nu contează diploma ta, decât în măsura în care e acoperită unu la unu de competență și elevată de performanță. Asa ar trebui educati copii nostri, ca despre cal batran in buiestru nu sa prea auzit.
    • Like 0
  • Jos palaria distinse domn Nicu Pana!
    Va multumesc pentru articol, limbajul Dvs. elevat "m-a uns la suflet", cat si realitatea din cuvintele Dvs. Eu sunt inginer chimist, practic aceasta meserie de 26 de ani, imi place enorm ceea ce fac, dar am absolvit facultatea tot pentru ca m-a trimis mama s-o fac (ii multumesc pentru asta). Ma plec in fata talentului Dvs.! Si apropos de "litere" nu am mai intalnit o asemenea iscusinta in a le folosi, va rog continuati s-o faceti. Cu respect o cititoare, a carei limba materna nu este limba romana.
    • Like 1
  • In Romania nu conteaza nici diplomele, nici competentele ci doar pilele si relatiile. Totul e intors pe dos, cu mici exceptii binenteles, nu numai "la stat" dar si in domeniul privat. In aceste conditii vi se pare ca mai avem vreo sansa in lumea asta, ca popor si ca tara ?
    • Like 2
  • Nu pot spune ca sunt 100% de acord cu tot ceea ce scrie in acest articol si anume: 1. "Alege ceva ce-ți place, fii foarte bun la ceea ce faci, recunoscut de comunitate, nu de academii și institute" si 2. "n-am văzut la nicio înmormântare pe cineva care să-și ia diploma de doctorat pe lumea ailaltă".
    1. In general universitatile, academiile si institutele sunt cele care iti ofera posibilitatea de a face cercetare. Astfel, nu vad nimic rau in a-ti obtine doctoratul si a te afirma pe forte proprii, pe baza unei cercetari serioase in domeniul vizat si care sa fie cu adevarat o contributie stiintifica in domeniu. Este adevarat ca poti sa devii bun si fara scoala, insa doctoratul il consider ca fiind un alt nivel daca e facut cum trebuie.
    2. Multe lucruri nu le luam pe lumea cealalta, inclusiv cunostintele pe care le acumulam, dar asta nu inseamna ca ne oprim din invatat vreodata.
    • Like 3
    • @ Alex Balint
      maripos check icon
      Cat la suta din doctoranzi fac o cercetare serioasa in domeniu? Cerceteaza sursele de inspiratie poate! Asa ca de unde contributie stiintifica ?
      • Like 0
  • „În anii din urmă descoperim că primul ministru și membri ai (...)” Al doilea ministru ce spune? Că prim-ministrul e depășit de situații, probabil...
    Ați uitat să-i menționați pe cei care habar nu au limba română... Bine că știm romgleza.
    • Like 2
  • Totusi, daca vrei sa o iei de 0 intr-o tara gen Germania, primul criteriu este sa ai diploma. In Germania exista inclusiv cursuri daca vrei sa fii femeie de serviciu. Asa ca boala diplomelor nu e ceva tipic romanesc, este consecinta globalizarii. Ceva romanesc este usurinta cu care iei diploma si pregatirea slaba ca sa o iei.
    • Like 2
    • @ Andr Iord
      Am lucrat in Austria, coordonator de echipa la un serial de animatie - aveau nevoie de mana de lucru asadar nu s-au uitat un timp prea indelungat la ce studii am (Limbi Straine la Bucuresti). Am ajuns in Londra cu un an si jumatate de experienta dupa incheierea proiectului. Cu greu am gasit de lucru in animatie. Au intrat inaintea mea absolventi cu acelasi nivel de studii ca si mine dar la facultatea potrivita - productie, comunicare etc. Inca mi se cere o diploma pe care nu o am...si chiar primesc ca raspuns la aplicatiile pentru joburi linkuri catre universitati care ofera astfel de studii. Nu zic ca nu se poate si fara diploma. Eu inca ma descurc. Dar pregatiti-va sa incepeti de jos, si sa urcati foarte, foarte, incet, cu multe dezamagiri presarate pe parcurs. Dupa cum ne invata stewardesele : 'brace, brace!'
      • Like 2
    • @ Andr Iord
      Delia MC Delia MC check icon
      Aveti dreptate si nu aveti.Da, in Germania mai întâi iti cer diploma, dar numai ca si criteriu de asigurare ca omul are calificarea potrivita, altfel nu pierd timp cu tine.Boala diplomelor NU e consecinta globalizării, exista la noi din timpurile comuniste.Am reusit numai sa ducem această boala la nivel de "inerție de gigantesc, cancerigen fetiș social."Mai bine exprimat nici ca se putea....Excelent articol.
      • Like 0
  • Excelent articolul tau.
    Am ajuns si " noi" ca cei de prin America Latina in privinta diplomelor- iti poti " cumpara" diploma...Efectul " boomerang" nu s- a lasat asteptat : in Spania ( nu stiu de restul Europei) nu sunt "recunoscute" de catre Ministerul invatamantului.
    • Like 2
  • Despre transformarea facultăților din centre de educație în ”fabrici de diplome” am scris și eu. N-am înțeles niciodată cum s-a transformat învățământul românesc în ceea ce este astăzi: o instituție care acordă diplome unor studenți care, în mare parte nu au dat examen, ci au participat la o selecție de dosare. Pe mulți dintre acești studenți nu îi interesează să profeseze în disciplina studiată, important să aibă o diplomă de absolvire a unor studii universitare. Așa că avem zeci de mii de avocați, jurnaliști care fac fiecare ce pot. Păcat.
    https://calatorprintaramea.wordpress.com/2013/11/03/psi-luneli-crima-cu-premeditare/
    • Like 2
    • @ Roxana Dumitrache
      N-ai înțeles cum s-a transformat învățămîntul? Uită-te cine e în comisia pt învățămînt din șparlament...
      • Like 1
  • Conteaza omul din spatele diplomei. La urma urmei e doar o hartie...
    • Like 1


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult