Ce abilități trebuie să ai ca să poți înțelege „limba română” folosită chiar în Programa de examen pentru disciplina Limba și literatura română

Foto: Inquam Photos

Acum câteva zile a fost publicată și va intra în vigoare „Anexa nr 1 la Ordinul MEC nr 3237/ 05.02.2021 privind aprobarea programelor pentru susținerea Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, începând cu anul școlar 2020-2021.”

Dată fiind importanța documentului, mi se pare de neacceptat că nu se poate avea acces la el pe site-ul Ministerului Educației.

Materialul a stârnit multe controverse și multe nemulțumiri, mai ales în rândul părinților copiilor care vor susține acest examen de evaluare la terminarea clasei a VIII-a, în acest an, dar și printre oamenii dedicați meseriei de profesor.

Eu mă voi referi doar la programa de evaluare care este realizată „în conformitate cu prevederile din programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a- a VIII-a, aprobată prin OMEN nr 2293/ 28.02.2017, considerată disciplină fundamentală în învățământul preuniversitar. 

Precizez de la bun început că nu sunt de acord ca părinții copiilor să decidă ce trebuie și ce nu trebuie să se afle în programa școlară pentru o disciplină sau în programa de evaluare. Cine poate stabili care și cât de competenți sunt pentru fiecare materie care are nevoie de ajustări? E adevărat că ei, părinții, stau ore-n șir la lecții cu copiii lor și văd bine ceea ce aceștia pot înțelege și ce nu. Da, sunt niște eroi cei care pot face asta. Dar cred că ar trebui, totuși, să-i lăsăm să se ocupe de programele școlare pe cei care lucrează în învățământ, care au pregătirea profesională cerută de un astfel de demers și care ar trebui să-și asume această responsabilitate cu seriozitate. Dar, ca întotdeauna, unde sunt puncte slabe, este și loc de discuție. Am văzut pe rețelele sociale multe reacții, care, de cele mai multe ori, cum e și firesc, sunt subiective și nu sunt legate întotdeauna de problemele de fond ale acestor programe.

Ar trebui să ne așezăm la masa de lucru și să vedem cum putem repara până nu este prea târziu acest mod de a reglementa un proces de învățământ care pierde din vedere elementele fundamentale devenind „o formă fără fond” ascunsă într-o nouă limbă de lemn încărcată cu inadecvări lexicale și construcții lipsite de logică. Oare membrii echipelor din minister care ar trebui să pregătească aceste documente le-au și revizuit cu atenție? 

Am parcurs și programa școlară care oferă cadrul pentru predarea Limbii și literaturii române. Părți din programă apar și la începutul manualelor școlare. Nu îmi este clar dacă informațiile conținute sunt și pentru elevi și pentru profesori sau doar pentru aceștia din urmă pentru că limbajul este cam alambicat. Felul în care sunt construite enunțurile, alegerile lexicale lasă mult de dorit. Iar culmea culmilor, cum se zice, este că exact ceea ce se cere elevilor la examenul de capacitate nu se respectă în textul programei.

Am să încerc să prezint (în mai multe episoade) ceea ce mie, ca profesor de limba română și lingvist, mi-a creat probleme de comprehensiune (cum se zice prin aceste documente), adică de înțelegere.

Aflăm că variantele de subiecte pentru Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a din anul școlar 2020-2021 evaluează competențele și conținuturile din prezenta programă (să sperăm că nu pe toate odată).

Urmează un fragment preluat în programa de evaluare din programa școlară care se referă la respectarea normelor gramaticale și de scriere: „în evaluarea competențelor și a conținuturilor se vor urmări permanent aspectele normative, ortoepice, ortografice, morfologice și de punctuație, utilizându-se constant Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2), Dicționarul explicativ al limbii române și alte tipuri de dicționare și îndreptare”. Este un punct necesar în programa școlară dar inutil în programa de evaluare pentru că elevii nu au voie să folosească dicționare la examene cum se deduce din text. 

Titlul: COMPETENȚE GENERALE ȘI SPECIFICE creează din start nelămurire întrucât nu se face distincția între ce ar reprezenta competențele generale și cele specifice pentru disciplina în discuție.

Aceste competențe se referă la:

1. Receptarea textului scris de diverse tipuri (de fapt, ar trebui să citim receptarea unui text scris)

2. Redactarea textului scris de diverse tipuri (de fapt, ar trebui să citim redactarea unui text scris)

3. Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

4. Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional (menționez că acest examen se desfășoară pe plan național și nu avem a ne afirma identitatea lingvistică și culturală nicăieri în lume, în timpul examenului)

Să le luăm pe rând, băbește, cum se spune:

1. RECEPTAREA TEXTULUI SCRIS DE DIVERSE TIPURI

1.1. Cred că în loc să apară scris de mai multe ori texte literare și non literare, continue, discontinue și multimodale, ar fi trebuit să apară „diverse tipuri de texte” și astfel, ar fi fost cuprinse toate tipurile de texte. Mă gândesc dacă informațiile importante dintr-un text au sau nu legătură cu tema sau ideile principale din text.

1.2. Corelarea informațiilor explicite și implicite. Știe elevul ce înseamnă informație implicită a unui text? De fapt, conținutul implicitul se desprinde din enunțuri și nu din texte.

1.3. Acest punct putea lipsi. Elevul recunoaște tipul de text tocmai din modul său de organizare…

În 1.4., 1.5. și 1.8 apare acest supărător „pe marginea…” care a înlocuit pe „în legătură cu…” mult mai clar și potrivit în aceste contexte.

Cred că în 1.5. compararea punctelor de vedere diferite în legătură cu texte diverse e cam fără noimă. Nu este vorba deloc de adnotări pe marginea unui text.

1.7. Aici se spune că se evaluează informațiile și intențiile de comunicare din texte. Cum evaluăm informația: e adevărată sau falsă, e detaliată sau nu, este frumoasă sau urâtă? Și mi-ar plăcea să știu cum putem evalua intenția de comunicare a cuiva? În fond, intenția se desprinde din text, deci vorbim de informația dată de text și nu de intenții care, la o adică, pot fi și neasumate de producătorul enunțului. 

1.8. Competență legată de „argumentarea punctelor de vedere pe marginea a două sau mai multe texte de diverse tipuri având în vedere posibilitatea unor interpretări multiple”. Stăm pe magine de text, argumentăm puncte de vedere, adică nu noi, ci elevul la examen, dar el trebuie în același timp să aibă în vedere și posibilitatea unor interpretări multiple. Nici măcar cu google translate nu reușesc să pricep despre ce e vorba aici.

2.REDACTAREA TEXTULUI SCRIS DE DIVERSE TIPURI

Ce trebuie să știe să redacteze un elev?

2.1. un rezumat sau un text simplu sau complex. (Deci rezumatul este un text simplu sau unul complex? Poate fi și simplu și complex în același timp? Conjuncția „și” în locul lui „sau” ar fi eliminat aceste ambiguități. Evident că bietul elev trebuie să țină cont de etapele procesului de scriere, dar și de structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe trăite sau imaginate. DAR, dacă e rezumat, cum ne putem așeza la imaginat sau povestit experiențe trăite? O enumerare de termeni care trimit la categorii diferite creează o confuzie care face ca punctul 2.1. să fie foarte neclar.

2.2. un text complex în care să-și exprime puncte de vedere argumentate pe diverse teme.

Ce o fi un text complex? Poate că, pentru o comunicare eficientă, un text ar trebui să fie simplu, coerent, clar etc. Aș fi spus: redactarea unui text în care elevul să motiveze/argumenteze interpretarea unui text literar.

2.3. Acesta nu este un punct potrivit pentru această programă de evaluare: elevul se găsește în situația de examen și evident se va adapta la examen și la scop –adică să răspundă/să scrie cât mai bine ca să ia o notă mare, NU?

2.4. Cum adică o analiză constantă a propriului scris? Examenul ține doar 3 ore. Textul propriu, scris pe foaia de examen să fie lizibil? Adică să poată fi citit. Oricum 2.4. ține tot de procesul de predare- învățare. Constant înseamnă calitatea de „a rămâne neschimbat; invariabil, statornic” (DEX). Adică nu se mai schimbă nimic niciodată la această capacitate de analiză a scrisului? Dacă zicem lizibil ne referim la scris ca formă concretă, dar coerența și claritate țin de scriere, de felul de a concepe textul...

2.5. Cred că în contextul creat de examen înseamnă că elevul nu trebuie să copieze. În acest caz, „constant” iar este folosit greșit.

3. UTILIZAREA CORECTĂ, ADECVATĂ ȘI EFICIENTĂ A LIMBII ÎN PROCESUL COMUNICĂRII ORALE ȘI SCRISE

3.1. Cum adică „folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române? Nu cred că putem spune că achiziționăm structuri morfosintactice.

3.2. Ar fi corect: „utilizarea cunoștințelor lingvistice dobândite în procesul de înțelegere și de producere a unui text” (dar sunt competențe pentru predare –învățare care trebuie să se regăsească eventual în programa școlară și nu aici).

3.3. Regulile ortografice și ortoepice sunt folosite (și nu aplicate) mereu conștient pentru că au fost învățate sau ar fi trebuit să fie învățate. Prin urmare, cred că la evaluare se vede dacă elevul scrie conform acestor norme sau nu.

3.4. „Valorificarea relației dintre normă, abatere și uz în adecvarea strategiilor individuale de comunicare”

Este posibil ca elevul să valorifice relația dintre normă, abatere și uz „în adecvarea strategiilor individuale de comunicare”? Cum funcționează norma, abaterea și uzul în strategiile individuale de comunicare?

3.5. „Raportarea conștientă la normă în exprimarea intenției de comunicare, din perspectivă morfosintactică, fonetică și lexicală”

Cum putem evalua „raportarea conștientă la normă în exprimarea intenției de comunicare din perspectiva morfosintactică, fonetică și lexicală”? Cum ne exprimăm intenția de comunicare prin perspectivele menționate? Ferice de cei care vor construi subiecte și barem de corectare în cunoștință de această „raportare conștientă”!

4. EXPRIMAREA IDENTITĂȚII LINGVISTICE ȘI CULTURALE PROPRII ÎN CONTEXT NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

4.1. Cum e posibil ca la un examen, un elev să identifice valori culturale promovate în textele autorilor români din diferite perioade istorice? Cine promovează valori culturale în textele acestor scriitori? Li se va pune la dispoziție elevilor o bibliotecă cu cărți în care să identifice valori culturale? Ce fel de examen va fi?

4.2. Prin ce este relevantă experiența personală a unui elev care, eventual, se poate raporta la alte culturi numai prin lectură? Din nou trebuie să remarcăm diferența de conținut dată de utilizarea lui „și” față de un mai potrivit „sau”. Dar tot degeaba ar fi.

4.3. Ca să compari trebuie să cunoști…

Trebuie să ne amintim că în discuție este disciplina Limba și literatura română.

Iar punctul 4.4. ar fi foarte bine venit în legătură cu un examen de literatură a lumii, la universitate, eventual.

Punctul 4. depășește cu mult domeniul disciplinei Limbă și literatură română, dar și reperele după care ar putea fi evaluat un elev la terminarea clasei a VIII-a.

Va urma

(O să fie despre conținut!)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp