Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ce este Surva? Renumitul Festival Internațional al Măștilor revine în Bulgaria cu o amploare fără precedent: 10.000 de colindători cu măști vor defila pe străzi. Sărbătoarea va dura ca-n povești, trei zile și trei nopți

Surva

Foto: Hristo Vladev/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Dacă e ianuarie, atunci în Bulgaria e Surva. Așa spun bulgarii când merg cu sorcova. „Surva, Surva vesela” adică „Sorcova vesela”.

Numai că eu o să povestesc nu doar de-o sorcovă, ci de un adevărat ritual de colindat și alungat spirite rele, transformat de-a lungul timpului în cel mai iubit, mai plin de energie și de culoare festival în Bulgaria.

Surva se numește și are loc în fiecare an în orașul Pernik, la sfârșitul lunii ianuarie. În 2015 a fost declarat Patrimoniu Cultural Imaterial UNESCO.

Din cauza restricțiilor anilor precedenți, după trei ani de absență, acum în 2023 festivalul revine cu o forță incredibilă cum nu s-a mai pomenit vreodată.

Pentru prima dată în istoria de 50 de ani a evenimentului, la paradă vor participa peste 10.000 de colindători cu măști, sosiți nu numai din diferite regiuni ale Bulgariei, ci și de pe alte meleaguri din afara ei. Sărbătoarea va dura ca-n povești, trei zile și trei nopți, între 27 și 29 ianuarie.

Conform tradiției, colindatul și obiceiurile specifice încep însă din satele din regiune, încă din 13 și 14 ianuarie, când în calendarul iulian, pe stil vechi, se sărbătorește Anul Nou.

Dar cine sunt colindătorii? Și care e tradiția?

Kukeri se numesc. Pe vremuri, kukeri erau numai flăcăii satului, tinerii bărbați neînsurați. Acum, însă, sute de copii și de femei participă la sărbătoare. Așa se predă tradiția din tată-n fiu, din generație în generație.

Așa au reușit să treacă cu bine și de vremurile în care regimul comunist bulgar voia să le interzică tradiția. N-a reușit. Kukerii au alungat duhul rău, dragostea oamenilor pentru oameni și obiceiuri a învins.

Așa că pe 13 ianuarie, în timpul zilei, an de an, kukerii își pregătesc întâi clopotele. Tălăngi de fapt, de dimensiuni, forme și sunete diferite.

Foto Hristo Vladev/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Știți cum sună unul? Dar ia imaginați-vă toate deodată, în același ritm de salturi și dans războinic, parcă. „Piei, spirit rău! Veniți dragoste, sănătate și belșug!” Anul ăsta, mai mult ca niciodată au chemat și pacea-n lume. Numai de-ar veni!

Nici tobele și nici acordeoanele nu lipsesc. Auzi o dată ritmurile astea-n viață, nu te mai desparți de ele. Credința e așa: cu cât mai gălăgioși sunt kukerii, cu-atât mai sigur că vor alunga duhurile și spiritele rele. Și cu-atât mai mult vor rămâne întipărite în mintea și sufletul gazdelor sau participanților la festival.

Măștile și costumele

Cioplite-n lemn, cu elemente decorative de diferite texturi colorate, măștile sunt adevărate opere de artă. Și cu cât fizionomiile redate sunt mai urâte și mai înfricoșătoare, cu atât mai bine. Cu atât sperie răul mai tare.

Foto Hristo Vladev / Sputnik / Profimedia

Cele mai vechi măști au chip de berbec, capră sau taur. Unele măști au două sau mai multe capete. Pe de o parte, un cap cu față bună, zâmbitoare. Pe de altă parte, un cap cu față sinistră, cu nasul mare și coroiat. Așa se întruchipează binele și răul conviețuind deopotrivă.

Culorile decorațiunilor nu sunt mai puțin importante decât materialul, roșu fiind esențial, simbol al fertilității și al reînvierii naturii, al soarelui și al focului care „alungă” forțele și spiritele malefice. Cealaltă culoare predominantă este albul, simbol al apei, al luminii și al purității.

Aceleași culori se regăsesc și în costumele din material textil. Impresionante sunt și costumele de blană naturală - adevărate comori cu reguli stricte de fabricație și păstrare din generație în generație.

Și-așa costumați, cu zeci de kilograme de clopote la brâu și măști pe față, seara, în sat, pe 13 se aprinde focul care arde toate relele și nenorocirile și purifică totul. Unii kukeri colindă chiar cu făclii aprinse.

Iar oamenii încing hora în jurul focului. Până în noapte prăznuiesc.

A doua zi dimineață, kukerii pleacă la colindat. N-au voie să ocolească nicio casă din sat. Iar oamenii abia-i așteaptă cu poarta deschisă și cu masa pusă. Stăpânii casei sunt gata de urări de bine.

Așa-i prin satele Bulgariei, nu numai de Anul Nou, ci și de alte sărbători, până-n Paște.

Foto: GeorgiD / Alamy / Alamy / Profimedia

Iar despre festival, ce să vă spun eu? Vă las mai bine cu vorbele primarului din Pernik: „Festivalul Internațional al Jocurile Mascate „Surva” este o experiență uimitoare, purtătoare de mari emoții. Festivalul este cel mai mare eveniment pe timp de iarnă în Bulgaria și unul dintre cele mai mari din Europa. Cine nu s-a atins de magia lui, ar trebui s-o facă, pentru că nu există niciun alt festival ca acesta, nicăieri”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult