Foto Guliver/Getty Images
Am crescut cu convingerea că România este una dintre cele mai frumoase țări din lume, așa cum au insistat educatorii mei să cred. Mi s-a explicat că frumusețea țării mele constă într-o îmbinare armonioasă de elemente naturale diferite (mare, munte, deltă, râuri, lacuri), grupate în același teritoriu național și însuflețite de trăsături culturale proeminente ale poporului român, respectiv cele reflectate în arhitectură, organizare urbană sau peisagistică.
Mai târziu, călătorind în peste o sută de țări, am descoperit că toată lecția asta, pe care învățasem să o recit pe de rost, este o minciună gogonată, respectiv o gogoașă naționalistă, servită cu argumente subiective. Am înțeles că naționalismul și patriotismul, forme de tribalism încă supraviețuitoare, în plin secol 21, ne orbesc obiectivitatea și uneori chiar și bunul simț. Copiii mei sunt cei mai buni, cartierul meu, orașul meu sau județul meu sunt cele mai frumoase. Și bineînțeles, țara mea este frumoasă. Doar pentru că este a mea!
Firește, frumusețea în sine este un concept subiectiv, așadar nu există reguli științifice de ierarhizare a țărilor pe criterii estetice. Totuși, încercând să răspundem întrebării - este România într-adevăr o țară frumoasă?, trebuie să ne lansăm în comparații cu alte țări. Iar aici începe perspectiva subiectivă: Nimeni nu crede că trăiește într-o țară urâtă. Țara mea este superbă! - iar lipsa eventualelor beneficii aferente acestei proclamații este cauzată exclusiv de ghinion sau de incompetența și corupția managementului uman. Asta este convingerea cetățenilor tuturor țărilor înapoiate și ultranaționaliste. Iar turiștii, politicoși, le dau apă la moară, lăudându-le frumusețea locurilor de baștină și alimentându-le stereotipurile.
Țările nu se împart în frumoase sau urâte. Ele pot fi împărțite în țări dezvoltate și mai puțin dezvoltate, în țări violente sau pașnice, sau în țări vizitate sau nu de turiști. Există Human Development Index și alte statistici care monitorizează, pe criterii obiective, acești parametri. Însă topuri ale țărilor, după frumusețe, nu prea se fac. Și nici nu ar avea cum. Este la fel de greu să vizitezi toate cele aproape două sute de țări din lume și apoi să le compari, pe cât este de greu să te pronunți asupra frumuseții unei țări în doar câteva zile de turism. Totuși, pentru că mi-a plăcut mereu joaca de-a generalizarea și pentru că am umblat destul prin lume, am să exprim câteva păreri:
Litoralul nostru, prima binecuvântare naturală națională care-mi vine în cap, este, de fapt, o mare banalitate. Câțiva kilometri de plajă, la o mare închisă, cu valuri mici. Câteva stațiuni răzlețe, cu blocuri comuniste și multe kitschuri moderne. Frecventabil doar două luni pe an. Prețuri medii spre mari. Aș acorda litoralului românesc doar două stele din cinci și aș argumenta corespunzător: din plajele pe care am ajuns eu, aș oferi 5 stele, de exemplu, pentru Punta Cana, Waikiki beach sau chiar pentru coasta de est a insulei Zanzibar, mai mult datorită mareei spectaculoase. 4 stele ar primi de la mine Coasta de Azur, Malibu sau Santa Monica, Jumeirah precum și câteva insule din Thailanda și Caraibe. Doar 3 stele ar primi de la mine Copacabana (două scăzute pentru pericol), Goa sau Jamaica. Tot la 3 stele aș pune și majoritatea insulelor grecești. Litoralul românesc ar primi două stele, la fel ca și cel bulgăresc, turcesc, cambodgian sau sud-african. Două stele înseamnă: merge, dar se poate și mult mai bine decât atât! O singură stea aș oferi plajelor cu șobolani din Pattaya, coastei de nord a Cubei, precum și zonelor inundate din Bangladesh.
Foto Guliver/Getty Images
Bine, hai să vorbim despre munți acum. Despre peisaje naturale superbe, despre minuni naturale și parcuri naționale. Aici chiar credem că stăm bine, supraevaluarea este mai mare decât în cazul litoralului. Avem Bucegi, avem Făgăraș, avem Apuseni, Parâng, avem Siriu, Firiza și Balvanyos. Avem și două poze celebre, cu multe like-uri. Una cu Transfăgărășanul, cel deseori impracticabil, dintr-un cadru aerian, imposibil de admirat altminteri, și a doua cu cascada Bigăr, o banalitate photoshopată, și oricum greu accesibilă, de a cărei existența românii habar nu aveau până acum câțiva ani.
Foto Guliver/Getty Images
De fapt, trebuie să fii indulgent să acorzi trei stele peisajului montan românesc, cu înălțimi de maximum 2500 de metri. Iar asta pentru că în categoria celor 5 stele s-ar include probabil Marele Canyon, peisajul himalayan din Bhutan și cam toată Elveția. La 4 stele s-ar regăsi Anzii peruvieni, Tibet, Alpii italieni sau Death Valley. Dacă infrastructura i-ar face mai ușor accesibili, munții românești ar merita probabil 3 stele din 5.
La o privire obiectivă, Delta Dunării este singurul obiectiv turistic de 4 stele de la noi. Și Delta pierde semnificativ din cauza accesului dificil și a opțiunilor de vizitare. Totuși, printre braconieri și bișnițari, Delta Dunării poate fi o experiență memorabilă, nu atât de intensă precum pe Mekong, pe Nil, pe Gange sau pe Mississippi, însă totuși una de 4 stele. În rest, noi nu prea avem alte minuni naturale, elemente care ar putea crește singure, cu o stea sau două, ratingul frumuseții subiective al unei țări. Bolivia are Salar de Uyuni, Armenia avea muntele Ararat, Namibia are deșertul Kalahari, iar Brazilia are Amazonul. Prin lume există vulcani spectaculoși, gheizere, cascade colosale, jungle sau zone deșertice desfășurate pe suprafețe imense, mai mari decât România. În comparație cu Yellowstone sau Kruger, parcul natural de la Vulcanii Noroioși ar primi o singură stea. Poate că ar merita două, însă accesul anevoios și complet nesemnalizat către obiectivul turistic m-ar face să-i acord una singură.
Un alt motiv de mândrie națională exagerată este moștenirea istorică și culturală, evidențiată prin monumentele istorice și religioase, de la Adamclisi până la Săpânța. România a negociat bine cu UNESCO, reușind să înscrie până acum 8 obiective pe celebra listă, care se apropie acum de o mie de unități. Sunt populare bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Maramureș, Sighișoara și cetățile medievale transilvănene. Totuși, ruinele dacice de la Sarmizegetusa nu pot concura cu moștenirea antică a Italiei, Greciei sau Egiptului, la fel cum nici biserica de la Voroneț, in ciuda culorii ei unice, nu ar putea concura cu obiective religioase precum Petra, Angkor Wat sau Machu-Picchu.
Castelul lui Dracula, de la Bran, este numit așa nu pentru că ar avea vreo legătură cu Dracula sau cu Vlad Țepeș (altă confuzie ridicolă, asumată de toată lumea), ci pentru că este singurul castel medieval, suficient de bine conservat, pentru a găzdui mitul contelui vampir, devenit brusc cel mai celebru brand românesc. Cetatea Neamțului este o paragină, Castelul Huniazilor este izolat, infrastructura este deplorabilă iar transferurile rutiere durează aproape la fel de mult ca în India. Obiectiv, România ar primi doar 2 stele din 5 la categoria moștenire culturală.
Ar putea oare atmosfera urbană să ne facă țara mai frumoasă? Știm deja că asta se întâmplă la Dubai, la Singapore sau Amsterdam. Majoritatea turiștilor sunt turiști urbani, puțini ajung totuși să ne bată coclaurile pentru a-și desăvârși imaginea despre țara noastră. Însă orașele noastre sunt vechi și prăfuite, marcate iremediabil de arhitectura comunistă, ca în tot estul Europei, de la Praga și până la Tbilisi.
Arhitectural, Bucureștiul și celelalte orașe de la noi pot fi numite, cu indulgență, eclectice, de fapt un eufemism pentru kitschoase. În comparație cu marile metropole ale lumii, de la Shanghai la San Francisco, în orașele românești funcționează mai puține reguli urbanistice. Orașele par neîngrijite, sufocate de trafic și populate de oameni triști. Oferta turistică din orașe este preponderent despre mâncare și băutură, mai puțin despre muzee sau evenimente culturale. Se mai remarcă cazinourile, cluburile și femeile disponibile, aspecte care nu ne fac țara mai frumoasă însă ne cresc numărul de lăudători. Câteva orașe izolate, puțin mai răsărite decât altele, Sibiu și Sighișoara, de pildă, atrag inerțial călătorii pe traseele medievale. Totuși, în ciuda dezvoltării spectaculoase din ultimul deceniu a unor orașe precum Cluj, Iași, Oradea sau Alba Iulia, viteza evoluției a fost mult redusă, față de alte zone ale lumii sau față de ritmul secolului nostru, iar urbanitatea noastră a rămas mult în urmă. Astfel, experiența urbană în România nu poate depăși 2 stele din 5.
Foto Guliver/Getty Images
Unii susțin că bucuria neprețuită a admirării frumuseților țării se trăiește la țară. Acolo, în mirosul de fân, amestecat cu miros de bălegar, printre uluci și căpițe, patria noastră își relevă adevărata frumusețe, accesibilă doar celor conectați la energia bună a naturii înconjurătoare. Totuși, dacă redevenim rezonabili, înțelegem că atmosfera rurală, cea pitorească, se poate întâlni, la fel de ușor, oriunde în lume. Peisajul rural românesc nu este nicidecum unic, el este la fel de banal ca peste tot pe mapamond. Se întâmplă frecvent însă ca cei care-și regăsesc contextul confortului psihic într-o atmosferă rurală și liniștită să supraevalueze și frumusețea locurilor în care au trăit respectiva experiență. La țară, experiența gastronomică dorește să contribuie și ea la frumusețea țării noastre.
Aprecierea obiectivă a frumuseții țării noastre nu trebuie să ne facă să o iubim mai puțin. Dimpotrivă. Românii care cred că țara lor este deosebit de frumoasă sunt bineînțeles subiectivi. Însă fundamentaliștii frumuseților naționale sunt, cel mai des, oameni care nu au călătorit prea mult în afara granițelor. Ei sunt cei care perpetuează, din ignoranță, mitul frumuseții țării noastre. În realitate, România este o țară destul de banală, care ar putea fi cotată obiectiv undeva între 2 și 3 stele din 5, adică la fel de frumoasă ca Bulgaria, Ungaria sau Venezuela.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ma simt distrus - tara mea nu e cea mai frumoasa si mai desteapta din lume ?!!??? Si nici macar poporul ?
:)))))))!
Ce de "hate o sa va luati" !
(am invatat sa ma exprim si eu modern, ca sa fiu in rand cu cel mai destept popor din lume, aflat in cea mai frumoasa tara din lume, ha, ha, ha, adica "LOL"!)
Fiecare tara isi are farmecul ei. Germania are istorie si geografie, Franta la fel. Olanda e hmmm, iar Canada nu are mai nimic in afara de geografie - dar si aia, in afara de Rockies si parcurile naturale, nimic. Iar parcul natural cel mai vizitat si cel mai renumit (Jasper) a ars masiv, va dura decenii sa se refaca.
Toate acestea fiind zise, as dori sa mi se dea exemplu o alta tara care sa aiba pe teritoriul ei munti, litoral, campie, delta. Sau 6 tari (din punct de vedere arhitectural, etnic si traditii) intr-una singura.
Prin pozitia ei geografica si prin istoria ei, Romania le are in Transilvania (austriaca, maghiara, saseasca, svabeasca), Moldova (ruseasca, ucraineana, moldoveneasca), Dobrogea (turceasca, greceasca, romaneasca), Valahia (romaneasca, olteneasca) si Banat (sarbeasca, maghiara, svabeasca si romaneasca).
Toate tarile mentionate la inceput au drumuri bune, muzee, cetati, palate care au fost protejate de ... cei din estul Europei. Dar daca te duci intr-un orasel mai mic si vizitezi centrul vechi (cu nelipsita catedrala), prin ce se diferentiaza oraselul din Franta de cel din Germania sau Belgia sau Elvetia sau Sighisoara sau Sibiul?
Prin ce se diferentiaza bisericile fortificate din Ardeal de celelalte din vest?
Oups, nu prea sunt, pentru ca cele din vest nu aveau nevoie de fortificatii.
Romania are nevoie de drumuri.
Cand le va avea, se vor schimba multe in turismul romanesc si in evaluarea Romaniei.
Felicitări pentru articol. De fapt, mă bucur că mai e cineva care gândește ca mine. Mi-am luat-o de multe ori când am afirmat și eu că suntem banali. Și nu am mers prea departe sau nu atât de departe, cum sunt situate țările și locurile lor, din articol. Mi-au fost suficiente două țări :Croația și Muntenegru. Aici pun și munte și mare. Poate chiar și Bosnia...
Si eu am fost educat pe vremea lui Ceausescu, si mie mi s-a spalat creierul cu fumusetile Romaniei. Acum, dupa 30 de ani si 40+ tari vizitate pe 4 continente inteleg si sunt perfect de acord ca se exagera si se exagereaza si in prezent de catre cei inteleniti intr-o doctrina nationalista.
Cu toate acestea, oricat mi-as provoca memoria, nu imi aduc aminte ca propaganda comunist-nationalista transmisa prin scoala sa imi fi spus ca Romania are "CEI MAI FRUMOSI munti", "CEA MAI FRUMOASA mare", "CEA MAI FRUMOASA delta", "CELE MAI frumoase sate" etc. Exact ca in ipoteza lansata de autor, "mi s-a explicat că frumusețea țării mele constă într-o îmbinare armonioasă de elemente naturale diferite (mare, munte, deltă, râuri, lacuri), grupate în același teritoriu național și însuflețite de trăsături culturale proeminente ale poporului român"
Autorul ne spune ca exista munti mult mai frumosi, plaje mult mai frumoase, orase, lacuri etc. si sunt perfect de acord, cu exceptia unei alte Delte, am vazut cu ochii mei locuri mult mai frumoase ca in tara mea. Dar il rog pe autor sa ia la mana toate tarile ale caror frumuseti naturale si/sau culturale le-a mentionat si sa verifice daca vreuna dintre ele combina "in același teritoriu național" toate frumusetile pe care le are Romania.
De acord ca Romania nu este spectaculoasa prin nimic, dar nu asta este ipoteza lansata. Ipoteza a fost ca Romania este frumoasa prin existenta a multiple elemente grupate in cadrul teritoriului national. Demonstratia arata ca Romania nu exceleaza in nici o arie, dar nu invalideaza ipoteza.
Asta este tara in comparatie cu altele, cam de nota 2 din 5. Am calatorit si eu prin ceva mai mult de 30 de tari si am avut deci termen de comparatie, chiar daca nu ca al autorului...
A, daca ai stat tot timpul p-acasa si ai fost doar pana in Bulgaria, Ungaria, Grecia, deci p-acilea prin vecinatate, chiar poti sa crezi ce-ti spune televizorul, sau ce te-au mintit pe la scoala cand erai mic, este de inteles.
Cu timpul si varsta se presupune insa ca se mai maturizeaza omul si trece cu timpul de faza copilariei mentale, se mai informeaza, ii mai scade egoul, dar am constatat ca la multi romani nu este cazul, chiar daca ajung la 70 de ani!
De aceea si suntem ca natie cum suntem ...
După el totul la noi e de două stele,mai dă el una ici colo,din generozitate,sau indulgență,
Doamne mor ,e de noaptea minții de unde apar "analiștii" ăștia,așa la grămadă,nu știu,sunt aduși cu forța sau vin singuri înapoi în România cea de două steluțe amărâte ??!!
Cui dracu ii pasa de 5 stele daca zona e un rahat