Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Ce este sustenabilitatea cu adevărat și de ce avem nevoie de ea?

Femeie pe bicicletă

Foto: Getty Images

Prima dată când am intervenit într-o discuție pe Clubhouse a fost într-un room despre… sustenabilitate. Auzeam (pentru a câtă oară?) cât de greu este pentru o fată să aleagă un stil de viață sustenabil pentru că, dacă se uită în jur la prietene, are și ea chef de rochițe noi și pantofiori. Nu am înțeles legătura cu sustenabilitatea, dar mi-am dat seama că termenul nu era deloc clar sau înțeles – era mai important ca prietena în chestiune să știe că ai un dulap doldora precum rafturile unui mall rusesc după căderea comunismului, în loc să fii tu bine cu alegerile pe care (vrei să) le faci și cu stilul de viață care ți se pare potrivit.

Am văzut oameni care își doresc să fie exemple pe zona de sustenabilitate, dar habar nu au ce înseamnă asta sau la ce se referă termenul. Merg săptămânal la branduri de fast fashion sperând să le devină ambasadori sau simt nevoia să laude noua mașină non-electrică proaspăt achiziționată. În același timp, alții sunt convinși că sustenabilitatea este o lege nescrisă cu care trebuie să te aliniezi orice ar fi, ca o religie, altfel riști un public walk of shame mai ceva ca-n Game of Thrones. Sustenabilitatea sună tare hype și dă bine adoptată ca formă, dar pentru fond nu prea e timp și e cam complicat.

Și dacă înainte de toate, ne întrebăm CE motivează alegerile noastre și DE CE ne dorim să avem și să asumăm un stil de viață sustenabil? Și apoi, după ce ne-am lămurit ce este și cu ce se mănâncă sustenabilitatea, să ne gândim ce facem fiecare cu ea și cât ni se potrivește.

Ce este sustenabilitatea?

Azi cuvintele ‘sustenabil(ă)‘ și ‘sustenabilitate‘ sunt folosite atât de ușor și înafara contextului, încât aproape că și-au pierdut sensul inițial. Sustenabilitate nu înseamnă doar produse care afișează că sunt bio, eco friendly, organice sau prietenoase cu animalele – ci rezumă o serie concretă și largă de activități și practici conectate strâns între ele, care ajută un business să ofere produse și servicii fără a pune în pericol resursele noastre. Pe scurt, nu ești și nu poți fi sustenabil dacă nu bifezi pe rând câteva etape foarte clare.

În 1980 doamna Gro Harlem Brundtland, Prim Ministrul Norvegiei, definește sustenabilitatea ca mijlocul de “a întâlni nevoile de astăzi fără a compromite nevoile generațiilor viitoare”. Câțiva ani mai târziu, în 1987, Națiunile Unite stabileau definiția unei dezvoltări sustenabile, pentru că sustenabilitatea pleacă de la ideea că resursele naturale sunt limitate și că rolul nostru este de a le ocroti, de a le folosi cu grijă și de a ne asigura că ele sunt suficiente și pentru cei care vor veni după noi. Ceea ce înseamnă că o societate sustenabilă știe să fie responsabilă, concentrată pe protejarea mediului și echilibrul dintre diversele sale (eco)sisteme.

Sustenabilitatea se bazează pe trei elemente pe care le cunoaștem, dar pe care ne-am obișnuit să le vedem pe fiecare în parte când ele au nevoie să funcționeze împreună. Dacă o companie sau un brand se va preocupa doar de unul dintre principii, în detrimentul celorlalți, NU înseamnă că este un business sustenabil. E ca și când facem o prăjitură de ciocolată fără crema de ciocolată – dacă trântim o crema de vanilie, chiar dacă are blatul corect și cireșele confiate, nu se va chema niciodată tort de ciocolată. Care sunt cei trei piloni care definesc și pe care se bazează sustenabilitatea?

1. Ocrotirea mediului

Reducerea amprentei de carbon, ambalaje prietenoase, reciclabile și cât mai puține, reducerea consumului de apă și gestionarea corectă a deșeurilor – toate acestea sunt incluse ca procedee financiar eficiente și parte esențială a lanțului de producție. De altfel, problemele de mediu sunt principiul cel mai frecvent discutat de business-uri și planurile de CSR (Corporate Social Responsibility).

2. Dezvoltarea socială

Elementul prin care se măsoară responsabilitatea față de angajați, stakeholder-i și comunitatea dezvoltată într-o companie, dezvoltarea socială cuprinde comportamentul echitabil, etic și corect față de ei. O muncă sustenabilă înseamnă plăți corecte și salariați (adulți) care lucrează într-un mediu protejat și sigur, dar și grija pentru beneficii cum ar fi orare flexibile, evoluția profesională și personală a angajaților și avantaje diverse, cum ar fi cele de maternitate sau paternitate.

3. Dezvoltarea economică

Un business economic sustenabil este unul care produce un venit și un profit suficient pentru a fi continuat în viitor. Dacă este cea mai simplă formă de sustenabilitate, provocarea sa constă în obținerea unui echilibru – acela de a genera profit ținând cont și de celelalte două principii de sustenabilitate de mai sus. Ceea ce înseamnă concentrarea pe obiective mai complexe, nu doar pe a face bani prin orice mijloc.

În anii 90, Corporate Social Responsibility (CSR) a devenit o preocupare strategică importantă pentru economie și branduri, iar în 2015 Națiunile Unite au stabilit pentru domeniile de business importantă de a include Sustainable Development Goals. Ceea ce a făcut ca în 2018 economia circulară să se dezvolte puternic în Uniunea Europeană, iar în 2019 au explodat Purpose-driven businesses & Corporate Shared Value (CSV).

Companiile și-au dat seama că este mai benefic să fie foarte atente la intențiile lor înainte de a se uita doar la profit, dacă vor să-și mențină stabilitatea și sănătatea financiară pe termen lung. Purpose-driven business (în traducere liberă ‘afaceri mânate de un scop’) sunt companiile care, dincolo de produsele și serviciile pe care le oferă, vor susține activ principii mai importante, cum ar fi implicarea activă în problemele de mediu sau aspectele sociale. Însă dacă studiile de audit arată că 79% din leaderii de business consideră că scopul este parte esențială a succesului unui business, se pare că mai mult de jumătate dintre angajații unei companii nu știu care sunt scopurile reprezentate de compania în care lucrează.

O dată cu preocupările pentru business-uri sustenabile și scopurile care le conduc dincolo de dorința de profit, au luat naștere și noi meserii, cum ar consultanții de sustenabilitate. Este vorba de consultanți de business specializați în soluții de sustenabilitate pe diverse domenii, care vor ajuta atât definirea cât și implementarea elementelor de sustenabilitate pentru o companie, indiferent de talia acesteia. Pentru că și asta este o idee preconcepută pe care am întâlnit-o des la noi – doar dacă ești mare poți să fi și sustenabil. Hai să ne aducem aminte că Yvon Chouinard, fondatorul brandului Patagonia care are azi peste 1 000 de salariați, a început în 1973 când și-a construit un mic atelier în spatele casei părinților săi, unde vindea cârlige pentru alpinism la 1,50 $.

Meseria de Sustainability consultant este încă în fașă la noi, dar va deveni destul de curând unul dintre joburile foarte căutate dată fiind preocuparea generală pentru tipuri de business-uri aliniate cu dorințele consumatorilor, preocupați de trasabilitatea produselor și un stil de viață calitativ cât și nevoile de sustenabilitate ale economiei, accelerate de efectele pandemiei.

Dacă ne interesăm de partea bună și mai puțin bună a lucrurilor din jurul nostru, suntem mai mult decât simpli consumatori. Am devenit vocali, curioși, conectați și bine informați, unii dintre noi chiar activiști, ceea ce schimbă multe mai ales în felul nostru de a cumpăra și consuma. De ceva vreme ne dăm seama că vocile noastre contează și că brandurile, mai ales acum, țin cont de ele și de comunitățile pe care le reprezentăm, pe care încearcă să le seducă conștient și inteligent. Și asta este un lucru important pe care nu ar trebui să-l uităm și pe care ar trebui să învățăm să-l folosim mai des și cu mai multă încredere. Pentru că da, ține în mare parte de noi ca brandurile care ne plac să fie și brandurile în care să avem încredere.

Articol publicat inițial pe site-ul autoarei, https://www.codenoir-style.com/.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un Om check icon
    Articolul de mai sus prezintă mai mult partea de PR sau CSR a sustenabilității. În calitate de consultant în sustenabilitate, pot spune că domeniul este mult mai complex și implică multe detalii tehnice și logistice ce trebuiesc luate în considerare atunci când vorbim despre sustenabilitate. Un factor important pe care multe companii îl tratează este amprenta de carbon pe care o generează și modalități de reducere a ei. Aici intervine consultantul în sustenabilitate, care analizează datele primite de la companie, de exemplu emisii scop 1 ( acestea sunt emisii de gaze cu efect de seră pe care compania le generează prin intermediul surselor deținute și controlate de ea) până la emisii scop 3 (nivel mult mai complex care implică operațiunile de downstream și upstream pe nivelul de value chain, adică o analiză complexă a tuturor furnizorile și distribuitorilor pe scop 1 și 2) , în urma acestei analize consultantul propune măsuri de reducere a amprentei de carbon. Deja cred că vorbesc altă limbă:). Pe lângă analiza de scop 1, scop 2 și scop 3, urmează alte standarde și protocoale pe care compania dorește să le îndeplinească, cum ar fi: rapoarte de sustenabilitate conform standardului GRI, CDP ( carbon disclosure project), waste management etc. Și acum întrebarea, de ce fac companiile aceste lucruri și ce le determină sa le facă? Păi în primul rând este planeta noastră care se sufocă (mediu), în al 2-lea rând vorbim de partea (economică), profilul investitorilor s-a schimbat ( nu mai vor să bage bani în companii care poluează), măsurile luate pe partea de sustenabilitate eficientizează și reduc costurile operaționale ale unei companii (de exemplu: un camion care transportă produse la destinație, poate la întoarcere să transporte deșeurile generate de acele produse: ambalaje etc). În final și îmi cer scuze pentru stilul haotic de scriere, vine cireașa de pe tort. Dacă până acum rapoartele de sustenabilitate erau făcute în mod voluntar de companiile responsabile, la sfârșitul lui 2022 Uniunea Europeana va implementa CSRD (corporate sustainable reporting directive), acest lucru va însemna o obligativitate pentru companii să respecte standardele de sustenabilitate. Deci sustenabilitatea nu mai este un trend sau o modalitate de green washing (uneori se mai întamplă) ci reprezintă o obligație.
    • Like 0
  • Autoarea nu prea știe ce scrie. Sustainability consultant? Ăștia vor fi folosiți ca sa 'spele' fata companiilor. "sunt companiile care, dincolo de produsele și serviciile pe care le oferă, vor susține activ principii mai importante, cum ar fi implicarea activă în problemele de mediu sau aspectele sociale." - citat din scrierea de mai sus. Vorbești serios, Ioana? Principiul cel mai important al companiilor este.... profitul. Nu poți sa o întorci cum vrei, profitul este cel care ii mina de la spate pe capitaliști. Poate distinsa autoare sa ne spună impactul ecologic al producerii unei mașini electrice + impactul ecologic al folosirii aceleiași mașini + impactul ecologic al dezmembrării ? Asta comparativ cu un autoturism normal? Și, dacă vreți, discuția se poate continua: care este perioada de utilizare a unui automobil electric comparat cu un automobil pe benzina? La fel se parte discuta referitor la toată bunurile casnice. A cui este vina? Ati auzit de planned obsolescence ( perimare planificata)?
    • Like 0
  • Liberty check icon
    eu traiesc off grid in Alaska...
    am solar, am apa mea, am animalele mele, am pusca mea, am si o camioneta si rulota de turism, Statu-m plateste $5.000/an ca stau aici...
    hai, pa ca ma asteapta somonii...
    • Like 1
  • Foarte multă gargară inutilă și cu zero efecte practice. Ar fi fost, zic eu, mai interesant, să ne explicați, pur și simplu, ce faceți dumneavoastră ca să trăiți mai sustenabil. Faceți puțin nu-i vorbă, Vă schimbați telefonul anual? Ratați vreun city break? Mergeți cu autocarul în concediu?
    Săracii părinții noștri: își schimbau frigiderul sau mașina de spălat o dată la 20 de ani când se strica, la fel faianța și gresia. Nu mai vorbesc de mobilă sau autoturism... Ce ecologiști și responsabili erau ei! Aproape ca indienii din citatul motivațional de mai sus, care săracii erau atât de ecologiști încât după colonizarea Americilor au determinat prin vânătoare, extincția rapidă a zeci de specii de mamifere de talie mare. Practic toate speciile cu excepția bizonului. Au exterminat inclusiv rudele calului euro-asiatic. Un adevărat exemplu de comuniune cu natura!
    În acest război propagandistic absurd în care bătutul cu cărămida în piept a căpătat rol de virtute cei mai mari poluatori ai planetei sunt eco și cool. N-au încotro, dacă ăsta e trendul. Cum fac? Plătesc publicitate și sponsorizează ONG-uri de mediu și guriști care să explice prostimii uriașa lor responsabilitate pentru planetă! Singurii poluatori descoperiți rămân oamenii simpli. P-ăștia nu-i apără nimeni că nu plătesc. Și ăștia sunt și cei pedepsiți: le crește prețul la utilități ca să învețe pe pielea lor ce înseamnă responsabilitatea socială!
    Marii fondatori de branduri ”ecologice” de echipament sportiv folosesc în cea mai mare parte petrol și gaze naturale pentru materialele lor sportive, dar le pute petrolul! Materia lor primă nu cadrează cu gargara de mediu, un adevărat ghionion. Nici unul n-a reușit până acum să producă ”gore-tex”, poliester, poliuretan și altele de genul din lână de oaie, crescută responsabil sau din culturi ecologice de cânepă sau bumbac. ”North Face” a și fost premiat de asociația producătorilor de petrol pentru că reprezintă unul din cei mai fideli clienți! https://www.youtube.com/watch?v=xanjOeF1j5o
    Folosesc munca ieftină a ”sclavilor” din lumea a treia, evident prin intermediari, dar trăncănesc încontinuu despre responsabilitate și echitate!
    O lume tristă plină de umor...
    ”Activiștii” români de mediu, mulți apăruți ca ciupercile după ploaie, nu sunt niște naivi. Au mirosit doar oportunitățile. Sunt exact ca lăutarii. Cântă la masa și pe repertoriul impus de cel care plătește! Și nu cumva să le atragi atenția că între ce zic și ce fac în viața de zi cu zi se cască abisul...
    • Like 1
  • Nume check icon
    Multi vorbesc, dar putin pricep referitor la sustenabilitate. Este și o moda în același timp similară cu moda clasica sau fashion cu s-ar spune în română. Toate tendințele de sustenabilitate din programele de CSR nu au neaparat legătură cu schimbarea la 180 a gradului de responsabilitate a companiilor, ci de moda din rândul tinerilor care sunt mult mai deciși și agresivi în a penaliza alte comportamente decât cele agreate de ei. Prin urmare este o decizie financiară și mai putin "responsabila". Totuși nu cred ca activitățile de sustenabilitate promovate de o companie, un grup sau o industrie sunt atât de eficiente fata de niște reglementări general pe o țară sau chiar pe un grup de tari, e.g. EU, cu CONDITIA ca ele sa fie gândite din timp și impactul lor sa nu creeze probleme sociale și financiare: vezi decizia a a schimba plastic în hartie cu creșterile spectaculoase la hartie, politica EU de reduce a combusitibililor fosili și poluanți fără o strategie clara și acțiuni clare de activare a surselor verzi, vezi creșterile la energie în Europa. Dar și mai important este sa existe un tot unitar între continente pentru ca degeaba mă dau eu verde în Europa, dar producția mea din China, India, Pakistan, Bangladesh, Vietnam, etc. este neagră de tot. Degeaba proclam ca mașinile mele electrice se pot cumpara în bitcoin, când minarea este din energie neagră.
    De aceea trebuie sa vedem și dincolo declarațiile ipocrite ale companiilor care au instalat trei pubele și au plante trei plopi si zic ca au salvat planeta pentru ca nu sunt deloc diferite de cel care și-a cumpărat o Tesla și are un generator electric pe benzina în portbagaj.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult