Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Ce faci când clima îți distruge culturile. La Dăbuleni, agricultura este reinventată: migdal, curmal și cartof dulce, pe noua hartă agricolă din sudul României

Dăbuleni

Am fost acolo când Cristina Bălan a filmat Din generație în generație cu climatologii: dr. Bogdan Antonescu și cu drd. Andreea Tănase. Întreaga discuție ne-a bulversat pe toți – am intervenit cu întrebări și idei personale, încercând să înțelegem mai bine ce se întâmplă. Un lucru însă mi-a rămas cu adevărat în minte: sudul României resimte cel mai acut efectele schimbărilor climatice. Vorbim despre deșertificare, despre riscuri crescute de fenomene extreme, inclusiv tornade – vești care nu mai pot fi ignorate.

Totuși, pentru că la habits by Republica nu vrem să privim lumea doar prin prisma problemelor, am ales să ne concentrăm pe soluții. Pe lucrurile reale, verificabile, dincolo de conspirații sau zgomotul de pe TikTok. Și am pornit de la convingerea că, acolo unde există dificultăți, există și oameni buni care caută și găsesc răspunsuri.

Așa am aflat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri din Dăbuleni. Înființată în 1959, cu misiunea aproape utopică de a „face nisipurile să rodească”, stațiunea a devenit în timp un reper național. De peste șase decenii, aici se testează, se aclimatizează și se creează soiuri de plante care pot supraviețui pe soluri nisipoase și în condiții de secetă. De la pepenii faimoși din Oltenia, până la culturi exotice precum kiwi sau curmalul chinezesc, institutul e dovada vie că știința și perseverența pot întoarce destinul unei regiuni.

De unde a pornit totul

Ca să aflăm mai multe am stat de vorbă Cu dr. ing. Aurelia Diaconu, directoarea stațiunii de peste 20 de ani.

„Zona de sud era, la momentul înființării stațiunii, una dintre cele mai sărace regiuni ale țării. Un relief de dune și interdune – aproape o sahară a României – cu vegetație spontană și foarte puține culturi”, povestește Aurelia Diaconu. „Când au ajuns primii cercetători aici, au identificat imediat factorii limitativi: lipsa apei, vântul care bate activ în peste 51% dintre zilele anului și un sol extrem de slab structurat. Dar, după decenii de experimente, am reușit să schimbăm radical peisajul. Proiectul Sadova–Corabia, sistemul de irigații început în anii ’70 și dezvoltat ulterior cu finanțare BIRD, a devenit o poveste internațională de succes. Robert McNamara, președintele Băncii Mondiale de la începutul anilor ’80, a spus atunci despre stațiunea de cercetare: Ați creat un paradis agricol într-un deșert!”

Clima se schimbă, iar regulile jocului odată cu ea

În ultimii 15 ani, clima s-a schimbat radical. Stațiunea analizează continuu datele climatice, iar concluziile sunt clare: temperaturi în creștere, precipitații în scădere, perioade consecutive extrem de lungi fără ploi, chiar și 80 de zile.

„Am avut perioade cu 60–80 de zile fără precipitații și temperaturi frecvente peste 35–38°C. În astfel de condiții se usucă până și cele mai rezistente plante”, spune Aurelia Diaconu. „Iar speciile clasice de livezi – piersic, cais, nectarin – nici măcar nu mai intră în repaus. Înflorirea lor e dată peste cap. Îi prinde înghețul din martie în floare și anul e compromis. De cinci ani nu mai avem producție la ele.”

Iar această realitate a forțat cercetătorii să regândească întreaga strategie pentru pomicultura sudului.

Noua eră: migdal, kaki, kiwi și curmalul chinezesc

„Nu mai putem cultiva piersic și cais pe nisipuri – clima nu ne mai dă voie”, afirmă directoarea. „Am luat-o de la zero și am început să testăm specii despre care nici nu credeam acum câțiva ani că ar putea exista aici.”

În colecție au intrat: migdal, asimina, măslin, arbuști rari, kiwi și baby kiwi, kaki și, mai ales, curmalul chinezesc (ziziphus jujuba) – o adevărată revelație.

„Curmalul este specia-vedetă. Rezistă la –40°C și continuă fotosinteza chiar și la 40°C. Intră în vegetație abia în mai, când toate pericolele au trecut. Pentru o zonă care se comportă aproape deșertic, e o soluție extraordinară”, explică Diaconu.

E o specie care nu doar supraviețuiește, ci prosperă. Înflorește timp de două luni – dacă primul val cade victimă caniculei, următoarele recuperează. Este o specie genială pentru sudul României. mai adaugă cercetătoarea.

Pepenii de Dăbuleni, arahidele, fasolița și cartoful dulce: identitatea unei regiuni

Brandul pepenilor rămâne puternic. Stațiunea a creat trei soiuri de pepeni verzi, un soi de pepene galben și chiar un soi local de dovleac de copt. Dar inovația merge mai departe.

„La noi s-a lucrat enorm la ameliorarea pepenilor și la tehnologii. Dar în ultimii ani am introdus și cartoful dulce, o specie cu potențial uriaș. La Dăbuleni poate ajunge la 60 de tone pe hectar, iar în mod obișnuit scoate 20 de tone fără probleme. E iubitor de căldură și rezistent la secetă.”

Arahidele – introduse în anii ’70 – sunt și ele un exemplu de cultură adaptată la condițiile dure ale solurilor nisipoase. La fel și fasolița, alternativa rezistentă la secetă pentru fasole și soia.

„Leguminoasele clasice nu mai leagă în ultimii ani din cauza umidității relative extrem de scăzute – polenul se usucă. De aceea căutăm specii care pot continua ciclul reproductiv chiar în clima aceasta aspră.”

Cercetarea, ca mod de a supraviețui

Dăbuleni nu mai este doar un centru de testare – este un punct strategic într-o Românie care se va confrunta tot mai des cu episoade de aridizare.

Stațiunea lucrează cu universități, cu Academia de Științe Agricole, cu fermieri din toată țara și cu proiecte care folosesc inteligența artificială pentru a simula zone cu potențial climatic.

„Trebuie să răspundem la condițiile actuale. Soluțiile sunt aici, în cercetare. Adaptabilitate, diversificare și tehnologii potrivite – asta ne salvează”, spune Aurelia Diaconu.

Povestea Stațiunii Dăbuleni este una de succes: dovada că nu doar problemele cresc, ci și capacitatea noastră de a găsi soluții.

„Aici am învățat că nisipul nu e doar un deșert, ci și un laborator viu, unde testăm viitorul agriculturii”, spune directoarea.

Într-o lume în care schimbările climatice pot părea copleșitoare, Dăbuleniul - denumit și Sahara de România - reușește să rodească datorită cercetării.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • IraM check icon
    In timp ce unii se leaga cu lanturi sa opreasca contructia vreunei conducte de gaz, altii se adapteaza si merg inainte.
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult