Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce îmi doresc pentru noul an într-o țară în care oamenilor le face plăcere să încalce legea

Fotoliu aruncat

Foto: Guliver Getty Images

Trăiesc într-o țară în care unora le face efectiv plăcere să încalce legea, să ocolească normele să trăiască ca și cum nu ar exista nici un fel de regulă în societate. Discut doar despre acele mici încălcări ale legii pe care le văd zilnic, le văd repetitiv, le văd permanent. Ceea ce mă îngrijorează este acea bucurie pe care o au acei oameni care comit astfel de încălcări, astfel de contravenții, astfel de eludări, căci nu discutăm de fapte grave sau cine știe ce fel de inginerii cu implicații internaționale

Unii cetățeni nu se sfiesc să încalce legea și, atunci când o fac, o fac cu o mare bucurie, ca și cum ar face ceva amuzant, ceva vesel sau un mic giumbușluc.

Practic ajungem să vedem bucuria de a încălca normele în vigoare și ajungem, ușor, dar implacabil, să trăim într-o societate în care încălcarea legii a devenit regula, obișnuința și nu respectarea legii, a normelor, a bunului simț. O societate în care a încălca regulile a devenit o obișnuință, cred că se îndreaptă spre nicăieri și nu se îndreaptă, în niciun caz, spre civilizație. Nu putem spune că nu există legi în România, problema este că ne doare în cot de ele, de respectarea lor și de consecințele nerespectării lor.

Repet discutăm de încălcări mici, zilnice și cel mai bine ar fi să analizăm câteva exemple ca să înțeleagă toată lumea mai bine.

Una dintre încălcările cele mai îngrijorătoare este cea în care sunt implicați copii, cu vârste variabile. Văd deseori familii cu copii care circulă cu mașina cu viteză mult peste limita legală. Îi văd cum mă depășesc, văd veselia ce domnește în mașină, glumițele și râsetele. Am senzația că există o oarecare inconștiență. Părinții încalcă legea, depășesc limita legală și nici că le pasă. Câte accidente mortale am văzut la televizor? Mame sau tați care nu se pot opri din vorbit le telefon în timp ce își duc copiii la școală sau grădiniță. Vorbesc la telefon cu bucurie, râd, glumesc și nu le pasă.

Am văzut de nenumărate ori bunici care traversează pe roșu, prin locuri nepermise, printre mașini cu nepoțeii de mână. Ați văzut cum traversează strada? Răzând! Bucuria de a face ceva interzis!

Am văzut mame, de cele mai multe ori, cu copilul sau chiar cu doi copii pe bicicletă, circulând cu o inconștiență absolut uluitoare printre mașini, nerespectând nicio regulă de circulație, dar cu zâmbetul pe buze și cu multă voioșie.

Bineînțeles că acest comportament se transferă și la copil, care înțelege că e bine să încalci legea, normele, că totul este ok, că nu se poate întâmpla nimic. Conform statisticilor, anul care a trecut a fost anul cu cele mai multe accidente mortale comise de tineri fără permis sau care au consumat alcool, sau care nu au respectat regulile minimale rutiere. Oare cine le-a indus acest comportament?

Încălcare regulilor de circulație sunt cele mai vizibile și mai numeroase. Nu vreau să mă opresc prea mult asupra lor, dar câți nu circulă pe linia de tramvai unde nu este permis, câți nu trec cu mașina pe roșu, câți nu întorc pe linia continuă, câți nu vorbesc la telefon fără nici o jenă? Ce înseamnă acest comportament? Nepăsare față de legislație rutiere, indiferență, dispreț față de restul.

O altă mică încălcare frecventă a legii o fac studenții atunci când fotocopiază/ xeroxează/ scanează cărți, manuale, volume întregi. Activităţile de reproducere, distribuire, sau comercializare a operelor ştiinţifice, fără consimţământul autorului sunt cunoscute sub denumirea de piraterie şi sunt acţiuni ilegale, acțiuni penale, deoarece afectează toate părţile implicate în creaţia şi valorificarea acestor categorii de opere, cum sunt: autorii, editorii, distribuitorii, consumatorii şi, nu în ultimul rând, statul. Cum se merge la xerox: normal, firesc, fără conștiința faptului că se petrece o ilegaliate, o încălcare a legii. Este o simbioză perfectă între cele care dorește să fotocopieze și centrele de fotocopiere, o simbioză pe care nu o deranjează absolut nimeni! A fotocopia o carte a devenit o activitate normală, firească. Apare bucuria: hai să cumpărăm mai mulți o singură carte și să o xeroxăm în mai multe exemplare! Deja am realizat ceva: am făcut o mică economie prin eludarea legii!

Molozul nu este considerat gunoi menajer. Cu toate acestea, vedem saci plini cu moloz pe la colțurile blocurilor sau în apropierea ghenelor. Bucuria de a abandona sacii cu moloz pe furiș, fără să te vadă nimeni, fără să plătești transportul și depozitarea într-un loc autorizat!

Câte service-uri auto ilegale nu fucționează peste tot? Nu se plătesc taxe, nu se plătesc impozite, se încurajează piața neagră. Cred că toată lumea cunoaște un Nea Dorel, Nea Vasile sau Nea Grigore mecanic auto care poate să îți repare aproape orice la mașină. Dacă ai la îndemână un mecanic bun, ce să mai cauți la service-ul autorizat, de ce să dai bani în plus!

Un lucru foarte dificil în România este să închiriezi o locuință sau o garsonieră în mod legal. Sunt extrem de puțini cei care doresc să declare contractul de închiriere.

Din păcate, astfel de exemple pot fi identificate la nesfârșit în domenii din cele mai diverse și neașteptate. Trăim vremuri în care aproape nimic nu mai conteză și am vaga senzație de sat fără câini.

Ceea ce mi-aș dori de la 2018, ar fi ușoara scădere a numărului acestor mici încălcări ale legii, ale normelor. Poate atunci ne-am mai schimba puțin ca societate! Dar trăiesc cu sentimentul sumbru că vom asista la o înrăutăție a acestui fenomen. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Pana la urma totul tine de educatie; Si de puterea exemplului;
    Picea mea m-a intrebat un an, aproape zi de zi- de ce ea n-are voie pe scaunul din fata si ceilalti colegi ai ai au; Si de ce trebuie sa stea pe inaltator si sa poaste centura de siguranta- iar ceilalti nu;
    Exemplele cele mai bune pe care i le-am putut da au fost urmatoarele:
    1. este pentru siguranta ta: In fata- riscul de a muri- in caz de accident e mult mai mare; De asemenea si in cazul nepurtarii centurii d esiguranta; De asemenea - scaunul ( sezutul ala pt copiii peste 1.40 ) este util pentru a putea vedea mai bine afara si- mai ales- pentru a nu fi strangulata cu centura)
    2. Pentru ca asa e legea; Iar legea a fost facuta in urma unor constatari si a unor studii din care au reiesit cele de mai de sus;
    In final ia-m pus cateva imagini cu accidente; Cel mai dur a fost unul pe pe youtube unde era o reclama ( parca din tarile nordice) avertisment cu privire la purtatul centurii: Unii se izbesc intr-un copac: Sufletul tipei se desprinde de corp insa....centura o trage inapoi;
    Nu au lipsit nici desele accidente raportate la tv; La un momement dat copilul a inceput sa spuna " facem pariu ca nu purta centura" - atunci cand cineva era proiectat prin parbriz.
    Asta e doar un caz;
    Numai ca- daca ne pasa de ai nostri si apoi de cei din jur- se poate face educatie. Daca suntem zombi ( precum parlamentul Romaniei- si ceilalti "alesi" ) si nu legam 2 cuvinte cu noima...atunci se alege praful;
    Idiocracy 2!
    • Like 0
  • Statul paralel, parodie blasfemică.

    Geneza.
    La început, era doar duhul lui Nicolae Ceaușescu. Și duhul acesta umbla rătăcitor pe deasupra apelor, genunei și oamenilor, fiind un duh malefic întrucât "nu avusese nimic de-a face cu socialismul științific, întinând nobilele idealuri ale comunismului'. În vidul de putere lăsat în urma sa, duhul își căuta un avatar și, găsindu-l, s-a întrupat în omul viu, de tip nou, Ion Iliescu, o mai veche cunoștință a sa. Acesta din urmă, preluând toate prerogativele maleficului duh și văzând că statul moștenit e netocmit și gol, iar întuneric, haos și neascultare era deasupra capetelor ucenicilor săi revoluționari, a zis:
    "Să fie F.S.N, aici și-n toate genunele țării !". Și s-au creat fronturi pe dearândul. A văzut el, creatorul, că este bine și i-a despărțit pe enoriași în prozelitiști și potrivnici. Potrivnicii, s-au dezis de creator în vreme ce prozelitiștii l-au urmat. În erezia lor, potrivnicii au fost catalogați golani iar prozelitiștii revoluționari. Continuînd facerea, Ion Iliescu, a zis: "Să fie o tărie prin mijlocul revoluționarilor și să se despartă în politicieni și oameni de afaceri". Pe afaceriști i-a numit "capitaliști de cumetrie" iar pe politicieni i-a grupat în partide politice. Și iar a zis creatorul: "Să se adune partidele nou înființate în putere și opoziție". Astfel, a început competiția între partide și în ziua sfântă de Duminică Orbului, Ion Iliescu s-a ales mai marele atotstăpânitor peste capetele ucenicilor săi, încheindu-și perioada de interimat. Potrivnicii, au revenit la statutul de dizidenți. Nu toți. Parte din ei, văzând binefacerile edenului în care se lăfăiau prozelitiștii, la ce favoruri mercantiliste aveau acces, au achiesat și ei. Și iară creatorul a zis: "Să facem Om de tip nou, după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească tot pământul și toată bogăția și agoniseala înaintașilor noștri". Și voia sa s-a împlinit. Astfel au apărut "arogantul", "prostănacul", "cârlanul", Vanghele, Vadim, Codrin și mulți, mulți alții. Și a mai zis: "Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți, iar progeniturile voastre să stăpânească peste mări (se acceptă și brațe ale Dunării) și peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ, peste tot pământul !". Și pentru că se temea de revolta opozanților, în primă fază, a chemat cetele de ortaci întru apărarea democrației sale. Și a fost primăvara lui '90 !
    A urmat Construcția statului paralel și a celorlalte nouă cete. Asta o veți afla însă într-un demers ulterior. Până atunci, numai de bine !
    • Like 1
  • Asta-i tara noastra !
    • Like 0
  • check icon
    Cum ramane cu situatia in care legea este abuziva, neconstitutionala? Este firesc sa nu vreau sa o respect. Apoi cum ramane cu legea care e doar pentru unii insa pentru aia de sus nu, daca reprezentantii statului, si ma refer.aici la legiutori dar si cei care o aplica, nu respecta legea, eu de ce as respecta-o? Pai legea ori e pentru toti ori doar pentru fraieri. Atata timp cat statul isi bate.joc de.cetateni cu legi abuzive nu vad de ce cetatenii ar trebui sa le respecte.
    • Like 0
  • rp check icon
    incalcarea regulilor de trai in comun e manifestarea confuziei nefericite intre libertatea in fata fricii provenite din cu totul alta parte si agresivitatea in planul imediat.
    in mintea si corpul unei natii in care gena supravietuirii, din prea multa solicitare, s-a transformat intr-un cancer.
    o ''usoara scadere a numarului acestor mici incalcari ale legii'' ar fi simptomul ca deja ne-am "schimbat putin ca societate". imi pare mie sau puneti carul inaintea boilor?
    • Like 0
  • Imediat dupa 1989 am avut o discutie cu un prieten. M-a intrebat de ce eu treceam mereu strada pe trecerea de pietoni cand mult iincalcau legea. I-am explicat ca, respectand legea, nu trebuia sa ma tem ca ma vede politia. In loc sa fiu stresat imi ocupam mintea cu altceva in timp ce trec strada, respectand legea ma comport in mod automat, devine un obicei. A fost foarte dezamagit de explicatia mea. Se astepta la altceva care sa-l convinga ca eu aderam la vreo morala inalta, diafana, romantica, un fel de voo-doo moral.

    In fapt regulile etice (legea e un fel de regula etica mai restransa) au un scop foarte practic: sa faca societatea un loc unde sa nu ne dam in cap unul la altul; fara legi si reguli morale ne-am scoate ochii si ar fi totul un haos.

    Cum nu toti oameni sunt perfecti, orice tara are uscaturile ei, gradul de civilizatie e dat de nivelul unde e incalcata legea si de cati o incalca. Cu cat sunt mai multi cei ce se ocupa de gainarii cu atat e societatea mai inapoiata.
    • Like 0
    • @ Dan Prisacaru
      David Z. check icon
      Mi se pare haios să traversezi pe trecere ca să nu fii amendat. Sau poate nu haios, ci trist. Cine știe, că în România nu-mi mai dau seama ce e trist și ce e haios...
      • Like 0
    • @ David Z.
      Daca traversez strata pe unde trebuie si respect legile din motive de confort si liniste (adica nu vreau sa-mi pierd vremea cu politia, tribunalele, etc.) si o fac in SUA, unde traiesc, atunci e trist si haios si pentru SUA?
      • Like 0
  • check icon
    Racilele comportamentale ale trecutului nu se vindecă ușor din vină noastră, a tuturor.
    • Like 0
  • Dan V check icon
    Un an bun tuturor!
    Aspectul legal este indiscutabil, dar ce facem cu presiunea? E ca in vremurile de alta data cand se facea armata si cand se ordona sa se faca sectorul cu materialele din dotare: patura de pe tine si periuta de dinti personala. Scopul era sa se evidentieze ierarhia.
    In aceeasi maniera profesorii de azi din universitati conditioneaza promovarea sau chiar sustinerea examenului de cumpararea cartii a profesorului respectiv, o carte pe masura semnatarului: expirata, proasta si identica cu alte 'opere', fiind de fapt comandata de la aceeasi grupare de plagiatori.
    Revenind la presiune, ierarhiile superioare dau/fac legi dar cineva in final trebuie sa castige painea, sa isi ia examenul, sa isi creasca copilul, acestia pe care timpul nu-i asteapta, da, ajung sa calce legea pentruca nu au alternativa.
    Pe de alta parte nu e tot una sa conduci cu nesimtire pentru ca ai de vorbit la telefon, cu lipsa de alternativa la luarea unui examen decat sa copiezi cartea sau mai mult, sa te inscrii pe lista de spaga.

    Poate mai intai trebuie eliminata legea absurdului, pentru ca legea este legitima cand alternativa corectitudinii este disponibila.
    • Like 0
  • Domnule Cristian, La multi ani!, sanatate si ceva de scris la indemana,va doresc. Poate ca daca devenim mai multi in penalizarea nesimtirii romanesti,macar unii copii se vor purta normal.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult