Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce le lăsăm copiilor noștri

copii - aer liber - Getty

Foto: Getty Images

Desigur, le urăm copiilor noștri „La mulți ani”, le lăsăm toată dragostea și protecția noastră și le dorim succes în aventura în care au pornit în căutarea fericirii.

Dar le lăsăm și astea:

- O datorie publică de circa 500 miliarde de lei la sfârșitul lui 2020, aproape 50% din PIB;

- Încă peste 70 miliarde de lei datorii din împrumuturi pentru PNRR;

- Un deficit de balanță comercială de 100 miliarde de lei;

- Un spor negativ al populației de peste 100 mii de persoane (mor cu 100 mii de români mai mulți decât se nasc) la care se adaugă 100 de mii de români care pleacă în fiecare an din țară;

- 300 de mii de copii trăiesc pe la rude, fără părinți, aceștia fiind plecați din țară la muncă;

- 3,5 milioane de decreței care se vor ajunge la pensie sau vor dispărea, bunicii copiilor din ziua de azi;

- Ajutor de stat ridicol pentru natalitate sau creșterea copiilor, în consecință o natalitate în scădere, cifrele sunt prea deprimante ca să le reamintim; dar la viteza de dispariție a românilor, proiecțiile arată că până în 2050 vor mai fi maximum 14-15 milioane de români în țară;

Foto Getty Images

- Sistem de educație și sistem sanitar făcute praf de migrația creierelor, de lipsa de competență și de nepotism, corupție, neglijenta și furt – plătim taxe și impozite ca cele două sisteme să funcționeze și apoi dăm alte mii de lei din buzunar pentru copiii noștri, ca să fim siguri că nu le lipsește nimic.

Se spune că păcatele părinților nu trebuie să fie plătite de copii. La sfârșitul unei zile frumoase, după ce ați sărbătorit alături de copiii voștri și vă relaxați la un pahar de vin, dacă citiți aceste rânduri, înjurați-mă dacă vă stric cheful, dar gândiți-vă un pic la ce lăsăm copiilor noștri. Și la ce putem face să schimbam această moștenire ca să ne ținem copii lângă noi, în țară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ioan check icon
    Eu sunt de părere că a avea copii într-o țară atât de mizerabilă e un act de cruzime extremă.

    Cel mai bun cadou pe care îl putem face unei viitoare generații e să ne asigurăm că nu va exista niciodată.
    • Like 0


Îți recomandăm

Marcel Ciolacu - profimedia

„Zeci de politicieni habarniști ajunși peste noapte miniștri și, mai grav, prim-miniștri și-au bătut joc de banul public”, afirmă ministrul Dragoș Pîslaru. Fără să facă vreo nominalizare, ministrul Fondurilor Europene descrie un sistem în care unii demnitari „zboară pe la Monaco în avioane private, dar nu mai găsesc facturile”, „își dau jos ceasul Rolex de la mână și îl ascund în buzunar atunci când ies în conferințe de presă” sau „conduc mașini de 100.000 de Euro, închiriate de la firma «fostei» soții”.

Citește mai mult

Proteste / sursa foto: Inquam Photos

Există o rafinare a manipulării care merge dincolo de simpla deturnare a atenției. Este momentul în care un personaj este prezentat simultan ca salvator și ca vinovat, în funcție de nevoile zilei. Ilie Bolojan se află exact în acest punct. Demonizat public, apărat pe jumătate, folosit intens, dar lăsat fără putere reală. Iar între timp, problema fundamentală rămâne neatinsă.

Citește mai mult

dieta - profimedia

Ai făcut sport, ai ținut dietă, ai spus „nu” când toți din jur spuneau „hai”. Și totuși, cântarul s-a încăpățânat să te dezamăgească. Poate ai auzit în jur că n-ai destulă voință. Că nu-ți propui suficient. Dar ce-ar fi dacă ai constata că nu e vina ta? Ce-ar fi dacă în tot acest proces, de fapt corpul tău nu e un partener care te susține, ci un adversar tăcut, însă foarte eficient? Foto Profimedia

Citește mai mult