Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ce le lăsăm copiilor noștri

copii - aer liber - Getty

Foto: Getty Images

Desigur, le urăm copiilor noștri „La mulți ani”, le lăsăm toată dragostea și protecția noastră și le dorim succes în aventura în care au pornit în căutarea fericirii.

Dar le lăsăm și astea:

- O datorie publică de circa 500 miliarde de lei la sfârșitul lui 2020, aproape 50% din PIB;

- Încă peste 70 miliarde de lei datorii din împrumuturi pentru PNRR;

- Un deficit de balanță comercială de 100 miliarde de lei;

- Un spor negativ al populației de peste 100 mii de persoane (mor cu 100 mii de români mai mulți decât se nasc) la care se adaugă 100 de mii de români care pleacă în fiecare an din țară;

- 300 de mii de copii trăiesc pe la rude, fără părinți, aceștia fiind plecați din țară la muncă;

- 3,5 milioane de decreței care se vor ajunge la pensie sau vor dispărea, bunicii copiilor din ziua de azi;

- Ajutor de stat ridicol pentru natalitate sau creșterea copiilor, în consecință o natalitate în scădere, cifrele sunt prea deprimante ca să le reamintim; dar la viteza de dispariție a românilor, proiecțiile arată că până în 2050 vor mai fi maximum 14-15 milioane de români în țară;

Foto Getty Images

- Sistem de educație și sistem sanitar făcute praf de migrația creierelor, de lipsa de competență și de nepotism, corupție, neglijenta și furt – plătim taxe și impozite ca cele două sisteme să funcționeze și apoi dăm alte mii de lei din buzunar pentru copiii noștri, ca să fim siguri că nu le lipsește nimic.

Se spune că păcatele părinților nu trebuie să fie plătite de copii. La sfârșitul unei zile frumoase, după ce ați sărbătorit alături de copiii voștri și vă relaxați la un pahar de vin, dacă citiți aceste rânduri, înjurați-mă dacă vă stric cheful, dar gândiți-vă un pic la ce lăsăm copiilor noștri. Și la ce putem face să schimbam această moștenire ca să ne ținem copii lângă noi, în țară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ioan check icon
    Eu sunt de părere că a avea copii într-o țară atât de mizerabilă e un act de cruzime extremă.

    Cel mai bun cadou pe care îl putem face unei viitoare generații e să ne asigurăm că nu va exista niciodată.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult