Foto: Guliver Getty Images
Avem o lege de protejare a patrimoniului-Legea nr.422 din 2001. Dar nu se sinchisesc instituțiile din domeniu să o și aplice. Administrațiile locale, nici atât. Se invocă tot felul de motive, de la lipsa fondurilor pentru restaurare, la existența sau chiar apariția unor proprietari care revendică, apoi litigiile interminabile cu aceștia. Realitatea este alta. De exemplu, absența unor strategii de conservare, salvare și restaurare a clădirilor de patrimoniu-monumente istorice, deși legea le prevede. Ba mai mult, legea prevede și exproprieri pentru cauze de utilitate publică tocmai pentru a salva aceste monumente istorice, apoi valorificarea culturală, istorică și turistică a acestor imobile de patrimoniu pentru comunitate.
Este și cazul Palatului „Simion Gheorghiu” din Galați. Un imobil emblematic pentru „corso”-ul gălățean din perioada interbelică. Construit între anii 1923-1925, imobilul a fost clasat monument istoric în 1992. Doi dintre primarii aleși după 1990 i-au pus gând rău, dorind să-l demoleze.
Foto: Palatul Simion Gheorghiu
S-a încercat declasarea monumentului istoric. Nu au reușit. Apoi, a fost revendicat de doi proprietari, a urmat un proces care a durat un deceniu, poate și mai bine. După mulți ani, primăria a câștigat definitiv. Când în sfârșit erau toate bune și frumoase, primarul venea cu declarații că nu mai există nicio scuză pentru a întârzia reabilitarea, se expertizase clădirea, se găsise și finanțarea europeană, a apărut alt impediment.
Un alt proprietar a revendicat 3 încăperi din imobil. Primăria i-a oferit o sumă ce l-a nemulțumit, a început un alt proces. În toți acești ani, monumentul istoric s-a degradat foarte tare, au dispărut multe elemente, nefiind protejat devenind și un focar de infecție. Singura măsură de protejare a fost pentru pietoni, construindu-se un pasaj din lemn pe trotuar. Abia în urmă cu o lună, la insistența unor reprezentanți ai societății civile, primăria a decis igienizarea și intrarea în conservare. La fel și în cazul „Pescăriilor Statului", care deși se află în proprietatea unei companii private, ar putea fi salvat, fiind monument istoric sub incidența Legii nr. 422/2001. Să vă spun că a devenit depozit de materiale, se construiește lângă monumentul istoric un tanc pentru uleiul de floarea-soarelui? Este revoltător!
Pescăriile Statului din Galați, perioada interbelică
În 2017 la inițiativa și suportul financiar al Asociației Galați, orașul meu, un grup de studenți coordonați de un șef de lucrări din cadrul Facultății de Inginerie din Galați a realizat un film 3D, o simulare cu un segment al străzii Domnească din Galați. Au fost restaurate virtual toate clădirile, create piațete, pavată întreaga stradă, amplasat mobilier urban, reabilitat Parcul Eminescu. Din păcate, reprezentanții autorităților locale nu au participat nici la lansare, nici ulterior nu s-au arătat interesați, deși filmul conceput în primul rând ca sursă de inspirație, este unic în România.
La nivel național sunt convins că sunt multe astfel de situații, de altfel cunosc foarte multe cazuri de acest gen (Casino-ul din Constanța, clădirile istorice din Herculane, București etc). Nu înțeleg de ce nu există preocupare să păstrăm ce este identitar, tradițional, nu identificăm surse de finanțare, de ce nu se alocă chiar bani de la buget până la urmă pentru a salva și a reda strălucirea acestor comori moștenite.
Uluiala turiștilor străini cu care vizitez orașul: „De ce le lăsați să se prăbușească?”
Când am avut ocazia să ies cu turiști străini în oraș, toți m-au întrebat de ce lăsăm aceste clădiri să se prăbușească. Fiindcă la ei, orice simplă „piatră” are o poveste și devine atracție turistică. Și de ce nu, aduce și bani în bugetul localității respective. Există și orașe unde autoritățile se implică în reabilitarea clădirilor istorice, a piațetelor, redarea aerului vintage. Pentru mine Oradea este un model de urmat, apoi ar fi de evidențiat Cluj, Sibiu,Timișoara, Arad și Brașov. Sunt orașe care organizează în timpul anului multe evenimente culturale, târguri de Crăciun de bun gust, atrăgând numeroși turiști și dezvoltându-se vizibil de la an la an.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu prea a castigat "patrimoniul".
Poate ma insel, dar legea este cam aiurea la noi. Arunca toata respnsabilitatea restaurarii cladirilor vechi in sarcina proprietarilor. Care nu au bani, de fapt. Si care isi fac un calcul elementar: a restaura si exploata o cladire necesita multi bani, multa alergatura si venituri mici, dupa aceea. Terenul liber este o avere dobindita imediat. Fara batai de cap.
Cred ca legea trebuie regandita.
Incepind cu inceputul: ce este cladire/strada de patrimoniu si cum trebuie salavata, distribuind responsabilitati egale intre: stat/primarie/proprietar.
Cu siguranta preturile sunt diferite pentru ca puterea de cumparare este diferita, dar cu apartamentul din orasul de bastina poti sa platesti un avans mai mult decat substantial in noul oras, bineinteles daca vrei sa te stabilesti, si in cativa ani sa fi proprietarul unui apartament bun intr-un alt oras. Daca nu exista si chirii...
Partea cu "vinitura" nu este legata de unde te-ai nascut, ci de faptul ca cei "sapte ani de acasa" i-ai lasat acasa si nu i-ai luat in orasul in care te-ai mutat sau nu doresti sa te integrezi cu specificul acelui oras. Care este "model" pentru ca anumite lucruri se fac altfel sau mai bine decat in alta parte si de aceea atrage mai mult decat alte orase.