Ce s-ar fi întâmplat dacă, acum fix 33 de ani, brașovenii ar fi gândit în același fel cum gândim noi astăzi?

Foto: Guliver/Getty Images

15 noiembrie: 33 de ani de la protestul brașovenilor din 1987. Și totodată 21 de zile până ne alegem un nou parlament. Sunt două evenimente care vorbesc despre România, despre dorința de libertate a oamenilor și care ne arată și cât am crescut în ultimii 33 de ani.

România lui Ceaușescu, țara protestului curajos al brașovenilor, este ceva greu de descris pentru cei care nu au trăit acea perioadă. Oricât am povesti despre griul generalizat, despre frica de Securitate și turnătorie, despre cozi și lipsuri, despre îndoctrinare și cele două ore de televiziune pe zi, ne este greu să ne imaginăm că am trecut prin acea experiență. Pe de-o parte, este bine că e așa. Perioada a fost, și e puțin spus, anormală. Reflexul de a nu înțelege este normal. Pe de altă parte, o asemenea experiență nu trebuie să fie niciodată uitată. Nu trebuie uitată, pentru că cine o uită, e condamnat să o repete.

Celor care vor să afle mai multe despre ceea ce s-a întâmplat la Brașov în 1987 le recomand să vadă filmul documentar ”Brașov 1987. Doi ani prea devreme” de Liviu Tofan. Vă veți întâlni cu muncitorii care nu au mai suportat tăierile de salariu, sărăcia generalizată și exact în ziua unor așa-zise alegeri organizate de Partidul Comunist, au ieșit în stradă pentru a-și striga nemulțumirea și a spune că, așa cum mergeau lucrurile atunci, nu se mai putea. Represiunea Partidului Comunist și a brațului să armat, Securitatea, nu întârzie și este violentă. Pare că, în sine, protestul brașovenilor este înăbușit. Și totuși, acest protest avea să anunțe Revoluția din 1989 și să determine schimbarea care a dus, cu bune și mai puțin bune, la România pe care o avem astăzi.

Citiți și:

• Loredana Voiculescu: „- Aha, tu ești din Brașov?” „ - Da.” „ - Știi să schiezi?” „ - Nu știu.” „M-a pus să stau flexat, ca schiorii. Și m-a lovit cu pumnul în piept”. Mărturia lui Farcaș Iosif, unul dintre muncitorii de la Steagul Roșu din noiembrie 1987 
• „M-a bătut o noapte întreagă numai cu bastonul la palme și tălpi”. Dosarul revoltei din noiembrie `87 de la Brașov a fost blocat. Mizele reale ale asaltului asupra Justiţiei 

Despre România de astăzi se pot spune multe. Suntem parte a NATO și a Uniunii Europene, dar nu ne-am atins încă potențialul ca țară. Fie că vorbim de infrastructură, educație, sănătate sau apărare sunt încă multe de făcut. Este firesc să avem motive de nemulțumire. Poate că mulți dintre noi ne-am dori soluții imediate și o schimbare foarte rapidă în țară. Și poate că alții dintre noi cred că acei politicieni care pot și doresc să facă această schimbare nu există sau sunt prea nepopulari. Dar fiecare dintre noi în parte cu ce contribuie? Să fie toate acestea motive să nu facem nici măcar gestul minim de a ieși la vot în decembrie? Să putem noi schimba mai mult dacă stăm acasă și ne plângem decât dacă votăm, dintre alternativele pe care le avem, alternativa cea mai puțin rea? Ce s-ar fi întâmplat dacă, în 1987, brașovenii ar fi gândit în același fel cum gândim și noi?

Probabil că ar fi stat în casă. Probabil că ar fi continuat să asculte Europa Liberă și să facă bancuri politice cu prietenii apropiați. Probabil că s-ar fi uitat în continuare cu invidie la Polonia și Ungaria și ar fi exclamat „Domnule, la ei cum se poate și la noi nu!”. Probabil că nu ar fi aflat niciodată cum arată un ananas. Și, din așteptare în așteptare, România ar fi rămas Coreea de Nord a estului european, așa cum era în 1987.

Dar nu, brașovenii au ales să spună că vor altceva. Și au făcut-o cu costuri mari. Înainte de a-și vedea visul realizat, au avut de îndurat anchete, bătăi și exil intern. Și totuși, văzut dintr-o perspectivă mai amplă, gestul lor a contat enorm.

În fond, despre asta sunt alegerile într-o democrație. Sunt despre idealuri, dar și despre schimbările mici și, poate, puțin vizibile astăzi, care pot mișca în mod relevant România de mâine.

În acest sens, pentru a cinsti memoria brașovenilor prin responsabilitate, vă chem la vot în data de 6 decembrie. Schimbarea se face cu răbdare și tenacitate. Cu aceste idei în minte, putem merge la vot! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp