Arestul Miliției din Brașov. Noiembrie 1987. Dezbrăcat în chiloți, un bărbat este lovit cu brutalitate în testicule de anchetatori. La un moment dat, omul leșină de durere. Avea să fie operat după '90. Poartă sechelele traumatismului și în zilele noastre. Este unul dintre miile de participanți la revolta de la care miercuri se împlinesc 30 de ani.
Legați cu capul în jos și bătuți cu bastoanele la tălpi și pe spate, duși în toaleta arestului, unde li se trăgeau pe lângă ureche gloanțe oarbe, privați de somn, anchetați continuu de seara până în zori de zi, obligați să semneze angajamente de nedivulgare a celor ce li se întâmplase în perioada detenției, orice încălcare a legilor socialiste atrăgând urmări punitive asupra lor și copiilor lor!
Formele de represiune în cazul participanților la revolta din Brașov începută de muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane din localitate întreceau orice imaginație.
Nemulțumirea față de nivelul de trai, mizeria, lipsa asistenței medicale, frustrările aveau să ducă la izbucnirea în noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987 a grevei muncitorilor din secția 440 „Matrițe” de la Steagul Roșu. Era prima mare revoltă împotriva regimului ceaușist.
Manifestația a fost reprimată cu cruzime de autorități. 61 dintre muncitori aveau să fie condamnați la locul de muncă, dar și deportați din oraș.
Torționarii sunt la pensie, liniștiți. Unii au intrat în firme de avocatură. Sau la conducerea unor universități.
„Poate cel mai dezgustător exemplu e cel al șefului serviciului cercetări penale din cadrul Miliției județene Brasov. E vorba de colonelul Alexandru Ionaș, care a fost în anii '90 și unul din consilierii ministrului de Interne. A fost decan al Universității Spiru Haret din Brașov. Este un personaj care a avut o carieră după '90 impunizată de propria agresivitate în declarațiile post decembriste în care afirma cu nonșalanță că el și subordonații i-ar fi apărat pe muncitorii brașoveni chipurile de duritatea altor anchetatori veniți în Brașov din alte județe. Documentele și mărturiile victimelor spun că Alexandru Ionaș a participat în mod direct la anchete și mai mult decât atât a participat în mod direct la torturi. În biroul lui, de față cu el, oamenii au fost torturați, în biroul de lângă biroul lui oamenii au fost torturați. Mai mult, după 15 noiembrie 1987, ca efect al lipsei de rapiditate în acțiunea represivă, șeful securității, adjunctul șefului securității din Brașov, șeful miliției au fost destituiți. Ei bine, dl Ionaș nu a fost destituit. Semn al excelentei practici dovedite în evenimentele din 15 și după 15 noiembrie”, spune istoricul Mihai Demetriade, consilier principal la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) într-un interviu pentru Republica.ro.
Ce anume a declanșat revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și cum s-a derulat ea?
E o poveste foarte complicată în substanța ei, pentru că e legată de criza sistemică a regimului comunist ceaușist. În primul rând e vorba de criza economică, ce a generat o amplă și structurală criză financiară, concretizată în 1983 într-o lege a plății în acord global. Legea prevedea plata salariaților în funcție strict de ceea ce produceau. Iar aplicarea se făcea la nivelul unității de producție. De exemplu dacă realizau 50 la sută din producția planificată, primeau doar 50 la sută din salariu. Această plată în acord global nu prevedea un nivel minim al salariului. Puteau să existe luni în care salariații nu primeau nimic.
Niciuna din secțiile din Întreprinderea de autocamioane de la Brașov nu își făcea planul. Conducerea întreprinderii a luat decizia de a împărți fondurile de salarii la toate secțiile în mod unitar, fie că și-au făcut, fie că nu și-au făcut planul, ca fiecare totuși să primească ceva. Li s-a alocat o sumă care evident era pentru toți mult mai mică decât salariile lor, indiferent dacă își făcuseră sau nu planul. Întâmplarea face că la secția 440, de unde a plecat totul, oamenii își făcuseră planul. Dar s-au trezit cu niște salarii drastic diminuate.
(Istoricul Mihai Demetriade, foto: Facebook)
Povestea nu a început, în mod evident, în noaptea de 14 spre 15 noiembrie, ci încă din anii '70. Era un faliment controlat. Întreprinderea de autocamioane, ca multe alte întreprinderi ale industriei grele, funcționa în regim de avarie și sub streagul propagandistic al îndeplinirii planurilor. Exista o dramatică criză socială la nivelul tuturor întreprinderilor de acest tip. Avem statistici cu sute de avorturi, cu oameni care nu aveau locuință și dormeau pe holuri, cu cămine de nefamiliști cu condiții mizere. Lucrurile acestea fac parte din supa anilor '80, anii cei mai dramatici ai regimului comunist. Pe fondul de tensiune, frustrare, nemulțumire, mizerie, lipsa asistenței medicale, boli cronice, izbucnește practic, aproape absolut întâmplător, în noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987, o grevă. Noțiunea de grevă este un moment unic în gestiunea totalitară a anilor '80. E un exercițiu spontan al libertății, care asumă niște nevoi sindicale. Muncitorii greviști trec de la o secție la alta, grupul se mărește, ajung să poarte discuții fără finalitate cu conducerea sau cu secretarii de partid din întreprindere. Ies în curtea întreprinderii, cer explicații conducerii, ulterior înaintează către consiliile popular și județean de partid. Cu alte cuvinte, pașii făcuți produc o mutație de la revendicări cu caracter sindical, de la drepturi și libertăți sindicale către drepturi și libertăți civile. Din punctul nostru de vedere avem de-a face cu nașterea unor subiecți politici. Devine o revoltă politică.
În jurul orei 10.30-11.00 muncitorii ajung în fața celor două consilii. Nu primesc nici de acolo niciun răspuns. E vorba de amplificarea unei furii și a unei frustrări. Așa cum au spart geamurile unității administrative a întreprinderii, ulterior au devastat cele două sedii ale partidului, ale municipiului și județului, din centrul Brașovului. Se produc și gesturi simbolice importante, cvasicunoscute. Tabloul dictatorului e dat jos și incendiat. La fel si documente din interior. Steagul partidului și steagul Republicii Socialiste sunt date jos. E practic o descoperire a libertății. În atmosfera de frică somatizată și rigidizantă, oamenii ăștia, niște muncitori, fără niciun fel de profil politic, fără o istorie de dizidență politică, iată că descoperă libertatea și lupta politică deschisă și asumat riscantă.
Manifestația se termină undeva în jurul orei 13.00, odată cu intervenția forțelor de ordine. Începe instaurarea terorii. Trupe ale compartimentului antiterorist din Inspectoratul de securitate Brașov, care era corespondentul USLA în teritoriu, trupe de luptă antiteroristă mixte ale securității și miliției, pompierii, trupe ale gărzilor patriotice ce încercuiesc cele două clădiri ale consiliului popular județean și municipal, până la teatrul din Brașov izolează spațiul. Au loc primele arestări. Nu foarte multe, ca să nu genereze panică. Majoritatea arestărilor aveau să fie făcute după data de 15 noiembrie 1987.
Câte persoane au fost la manifestație?
Din uzină au plecat sub 300 de persoane, însă pe măsură ce au înaintat către centrul Brașovului au ajuns la 7.000 - 8.000 de persoane. Nu putem da o cifră exactă, dar probabil au fost până în 10.000 de persoane.
Cum a decurs represiunea?
Au preferat să facă arestări din data de 16 noiembrie până în data de 27 noiembrie, pe ascuns, ducându-se la domiciliile celor implicati și arestându-i, sau arestându-i la locurile de muncă. După documentele noastre au fost arestate 252 de persoane. Pentru ele există documente certe, precise. Evident că numărul lor e mai mare. Dar e preferabil să avem această acuratețe documentară.
Securitatea a coordonat represiunea, principalul responsabil a fost fostul șef al Securității, generalul colonel Iulian Vlad.(foto)
(Sursa: Arhiva C.N.S.A.S.)
În scenariul Securității din '87 muncitorii aceștia nu puteau să iasă în stradă în mod onest, firesc, să își spună drepturile, ci ar fi fost puși, montați, manipulați fie de puteri străine, fie de serviciile de informații occidentale care ar fi produs prin agenți varii acțiuni de manipulare în țară. Evident că asta era parte din imaginea operativă pe care securitatea și-o crea.
Arestul Securității și Miliției din Brașov erau foarte mici, erau foarte mulți oameni arestați. Ancheta s-a mutat cu arme și bagaje la București. A fost instrumentată și de Direcția a 6-a cercetări penale a Securității și de Direcția cercetări penale a Miliției. Miliția era folosită ca instrument de acoperire și execuție a Securității.
Torționarii sunt bine liniștiți, la pensie?
O parte din procurorii care au participat atunci la oficializarea actelor anchetei sunt manager partner la diverse firme de avocatură. Crimele împotriva umanității, pentru că aici vorbim de tortură, deportare și rele tratamente, sunt imprescriptibile. Mai devreme sau mai târziu brațul lung al legii îi va ajunge.
Ce anume din cercetările dvs ar mai fi de scos în evidență?
Noi am aflat cine sunt responsabilii, decidenții, din interiorul Securității, care au organizat ancheta, au participat la anchetă, au aplicat metode inumane de anchetă, au participat la torturi și au organizat represiunea după încheierea anchetei. E vorba de urmărirea informativă, supravegherea așa-ziselor măsuri preventive ale Securității, care însemnau o formă de presiune asupra victimelor și rudelor lor.
(Ordinul conducerii DSS „supravegheați îndeaproape și lucrați cu prioritate” // Sursa: Arhiva C.N.S.A.S) (clic pe imagine pentru a mări)
O a doua componentă importantă și pe care CNSAS o face publică cu ocazia expoziției din Brașov din 15 noiembrie 2017, dar și cu ocazia unui volum-monografie pe care îl vom publica la începutul anul viitor, care se va chema „Acțiunea 1511” - acesta e numele de cod al urmăririi informative împotriva muncitorilor de la Brașov - , o a doua componentă e dată de caracterul sistematic al represiunii. Nu vorbim cu alte cuvinte doar de o secțiune izolată alocată cercetării penale între 15 noiembrie și 30 noiembrie '87, și de un proces din 3 decembrie 1987. Vorbim de o suită de ordine care au jalonat încălcarea drepturilor fundamentale ale acestor oameni - torturi, tratamente inumane, deportare, de pe data de 15 noiembrie '87 până în '89. Continuu.
(Document care atestă urmărirea informativă după condamnare în localitățile de deportare // Sursa: Arhiva C.N.S.A.S.). (clic pe imagine pentru a mări)
În plus, noiembrie '87 a schimbat geografia represivă a statului. Frica în fața mulțimilor care ies în stradă a obligat statul să schimbe normativitatea represivă. Au apărut noi norme, noi ordine represive, Securitatea a devenit mult mai dură, iar asta a pregătit momentul '89. Practic ordinul care se activează în 16 decembrie '89 e ordinul care a fost produs imediat după Brașov și ca efect al revoltei din 15 noiembrie 1987.
Ați vorbit de torturi și tratamente inumane. Ne puteți da exemple?
Vă dau două exemple. Nu o să numesc persoanele, nu am acordul lor pentru devoalarea acestui aspect, dar sunt două exemple certe. În arestul miliției din Brașov în noiembrie '87 victima a fost dezbracată în chiloți și lovită cu brutalitate în testicule de anchetatori. Atât de rău a fost lovită, încât a leșinat. A trebuit să fie operată după ' 90, poartă sechelele acestui traumatism și acum. Era un participant la revoltă, care a fost arestat și anchetat.
Un al doilea exemplu, cu titlu ilustrativ. Cei anchetați erau legați de un belciug în perete cu mâinile la spate, bătuți cu stinghii de lemn, cu bastoane, cu palme, cu șuturi sau puși ca în anii '50 pe stinghii de lemn, sau pe bețe groase de lemn, cu bățul de lemn petrecut prin genunchi cu mâinile suspendate în așa măsură să atârne cu capul în jos, și bătuți la tălpi sau pe spinare cu bastoane de cauciuc sau cu bucăți de lemn. Presiunile luau și forma amenințărilor. De exemplu erau duși într-una dintre toaletele arestului și se trăgea cu pistoale cu gloanțe oarbe lângă urechea lor, simulându-se un asasinat. Sau privarea de somn, anchete nocturne prelungite, de seara la ora 18.00 până dimineața la ora 4-5 continuu, deși regulile de funcționare a arestului în '87 prevedeau pentru adulți 7 ore de somn continuu. O altă formă de presiune: la finalizarea anchetelor o parte dintre cei cercetați au fost obligați să semneze angajamente de colaborare cu Securitatea împotriva voinței lor, condiționându-li-se astfel eliberarea, victimele neștiind la momentul semnării că vor fi eliberați, ei așteptându-se la o judecare și condamnare cu închisoarea. Or, statul comunist, pentru a nu amplifica dimensiunea revoltei, a decis ca pedeapsa să fie cu suspendare condiționată a executării sau cu pedeapsa la locul de muncă, adică nu cu închisoarea. Sau au fost obligați să semneze niște angajamente de nedivulgare a celor ce li se întâmplase în perioada detenției, promițând că orice încălcare a legilor socialiste atrage urmări punitive asupra lor, familiei lor și, mai mult, asupra copiilor. Cu alte cuvinte, statul comunist își amaneta copiii victimelor pentru eventuale acțiuni represive. Asta e nu doar scandalos, ci completamente ilegal în raport cu legile statului comunist de atunci. Sunt doar câteva exemple.
Toate cele 61 de persoane condamnate în procesul din 3 decembrie '87 nu au făcut închisoare în mod efectiv, au fost deportate din Brașov și au suferit rigorile supravegherii informative și ale represiunii Securității în locurile de deportare, atât ei, cât și familia lor și cunoscuții lor.
Puteți să ne dați exemple de torționari care după '89 au continuat să lucreze în firme etc?
În anexa volumului pe care îl vom publica la începutul anului viitor, care e o monografie pe cazul Brașov, este o listă cu peste 400 de ofițeri de Securitate și din Miliție implicați în represiune. Din cei peste 400 de ofițeri avem 100 de anchetatori. Oameni care au participat efectiv la anchete. Alături de cei 400 avem 22 de procurori care au participat la achetarea brașovenilor. E practic o armată a răului care și-a făcut foarte bine treaba în '87. Bună parte din ei au activat și după '90. Poate cel mai dezgustător exemplu e șeful serviciului cercetări penale din cadrul Miliției județene Brasov, e vorba de colonelul Alexandru Ionaș, care a fost în anii '90 și unul din consilierii ministrului de Interne. A fost decanul al Universității Spiru Haret din Brașov. (Vezi aici CV-ul public al lui Alexandru Ionaș)
Este un personaj care a avut o carieră după '90 impunizată de propria agresivitate în declarațiile post decembriste în care afirma cu nonșalanță că el și subordonații i-ar fi apărat pe muncitorii brașoveni chipurile de duritatea altor anchetatori din alte județe, veniți în Brașov.
Documentele ce spun despre Alexandru Ionaș?
Documentele și mărturiile victimelor spun că a participat în mod direct la anchete și, mai mult decât atât, a participat în mod direct la torturi. În biroul lui, de față cu el, oamenii au fost torturați, în biroul de lânga biroul lui oamenii au fost torturați. Mai mult, după 15 noiembrie, ca efect al lipsei de rapiditate în acțiunea represivă, adjunctul șefului securității din Brașov, șeful miliției au fost destituiți. Ei bine, dl Ionaș nu a fost destituit. Semn al excelentei practici dovedite în evenimentele din 15 și după 15 noiembrie.
Autoritățile au instrumentat ancheta în cazul revoltei de la Brașov abia din 2014. De ce așa târziu?
E o lungă discuție. Prin legea realizată de dna Monica Macovei crimele din perioada comunistă au devenit imprescriptibile și abia pe fondul acesta bună parte din procesele ce fac obiectul procesului comunismului au putut fi redeschise. Mobilul principal al muncii noastre la CNSAS e ca lucrurile trebuie să prindă un contur final în ce privește condamnarea celor vinovați.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O demonstrație pornita inițial de la motive economice
s-a trasformat în Jos Comunismul.
Bravo lor!
Poate o dată o sa se vorbeasca si de noi cei ce am construit Baricada.
Problema e ca informatiile si relatiile pe care le aveau i-au ajutat sa se aseze in varf si sa nu-si iroseasca resursele in tot felul de pacaleli "de curte noua".