Ce să faci și ce să nu faci pe Via Transilvanica

1. Să nu mergi ca un turist. Pentru asta, ai atât de multe oferte în țară și străinătate, încât chiar n-are rost să te chinui. Via este pentru călători. Și chiar dacă pe traseu vei găsi și pensiuni țanțoșe, cu piscină, saună și gym (ca la Flori din Saschiz), experiența nu va fi una de turist, ci de „om de-al casei”.

2. Să nu iei cu tine prejudecățile de orășean. Pentru mulți dintre oamenii pe care îi vei întâlni prin sate, ești un ciudat care se plimbă, în loc să „lucre”. Intră în vorbă cu ei, spune-le despre tine, ascultă-i, vor fi bucuroși să-ți povestească tot ce se întâmplă în sat. Vei întâlni mulți oameni săraci, care n-au ieșit niciodată din satul lor. Respectă-i ca și cum te-ai respecta pe tine. Şi nu uita să dai „Bună ziua” oricărui om întâlnit în cale.

3. Dacă intri într-un sat și bubuie manelele, nu strâmba superior din nas. Nu idealiza poporanist satul românesc, el se schimbă sub ochii noștri - în locul caselor bătrânești, apar vile cu inox și termopan, iar oamenii iau obiceiurile periferiilor de la oraș. Dar tocmai de aceea, e important să conștientizăm ce comori ascunde cultura rurală și să încercăm să avem grijă de ele.

4. Dacă ți se oferă un „medicament”, nu poți refuza. Poți scăpa doar dacă zici că iei antibiotice și medicul nu-ți dă voie, dar omul din fața ta se va uita dezamăgit la tine și e păcat.

5. La fel, să nu lași farfuria plină. Orice tanti înțelege atunci că e de vină ea.

6. Să nu mergi în liniște, mai ales prin păduri. Cântă, strigă, dă tot din tine. Urșii sălbatici nu vor să se întâlnească cu tine și nici tu cu ei.

7. Să nu calci melci. În Ardeal, ei sunt destul de impetuoși, mai ales după ploaie. De vreo două ori, m-au băgat în șanț niște melci care „țuști” pe potecă!

8. Via nu e despre performanțe sportive, ci despre mirare, tihnă și contemplare. În grupul meu de supersportivi (mai puțin eu) - participanți la competiții de Iron Man și ultramaratoane -, nimeni nu a simțit nevoia „să bage tare”. Pentru că, după fiecare vale, urmează un deal și din vârful lui se întinde un peisaj care îți taie respirația și te face pe deplin fericit. E Ardealul nostru, cu coline blânde, cu pajiști pline de flori, cu natură încă sălbatică, cu fânețe și cu căpițe de fân, cu biserici de dinainte de descoperirea Americii și șuri ca la bunici, cu noroaie și castele.