Foto: Inquam Photos/ Bogdan Danescu
Pe vremea mea, prima oară te așezai la coadă și abia apoi întrebai:
- Ce se dă?
- Se dă ulei.
- Se dă pui.
- Se dă lămâi.
Se dădea ce se băga. Nu-ți puteai dori mai mult de la viață decât să prinzi ceva.
După aproape trei decenii, s-a băgat iarăși marfă la gostatul dorințelor noastre.
- Ce se dă?
- Bani se dă.
Tot aparatul bugetar și-a lăsat loc la coadă încă din campania electorală, când PSD a promis că bagă mai mulți bani în buzunarele românilor. De dimineață începuse o mică busculadă, magistrații începând să se bage în față, de teamă că nu mai prind. Dați câte un salariu, să ajungă la toată lumea! i-au strigat ministrului Justiției, care a dat imediat. Din umeri. E ca la mall, când se bagă tigăi. Ce contează că mai ai două acasă, că poate nu ai nevoie de încă o tigaie, sari că e superofertă. Nu se știe când se mai bagă.
Da, s-a băgat bani. Se dă la toată lumea. Cine dă? Partidul, Statul, Guvernul? Nu, Dragnea dă.
Liviu Dragnea, singurul care știe programul de guvernare din scoarță în scoarță, este și singurul care a știut legea salarizării unitare. E primul care a anunțat - pe Facebook - cât și unde se dă. Azi, când s-a făcut anunțul, premierul României, omul cu banii cum ar veni, a fost trimis discret într-un colț al mesei, unde a stat cuminte până s-a epuizat toată marfa.
Dacă domnul Dragnea (se) dă, doamna Lia Olguța Vasilescu știe de unde se dă. Într-o zi a zis că „din PIB”, în altă zi a zis că din impozitul pe salariile mărite. Ptiu, ptiu, isteață foc, așa ceva n-a văzut nici ONU! Rămâne un mister cum nu s-au gândit alții înainte, în alte părți ale lumii, că dacă mărești salariile colectezi mai mult la buget. Acest perpetuum mobile oltenesc trebuie patentat urgent până nu se prind elvețienii cât de ușor se fac banii.
Când acest miraj al generozității pesediste se va fi risipit și schema doamnei Vasilescu își va fi arătat neputincioasă limitele, cineva va plăti. Nimic nu e gratis pe lumea asta, nu poate să câștige toată lumea într-o țară care nu produce altceva decât gargară, cineva în cele din urmă va pierde. Salariații la privat, companiile, antreprenorii sunt cei mai susceptibili să plătească nota, iar efectele le vom vedea pe termen lung. În final vom plăti nota cu toții, și cei de la stat, și cei de la privat, din mai puține investiții publice, din împrumuturi mai scumpe, din inflație.
În fine, sunt unii cârcotași care spun că nu se dă nimic altceva decât praf în ochi. Că dl. Dragnea vrea să anestezieze populația cu o promisiune de bani mulți, ca să nu aibă surprize când va trece prin Parlament legea conflictului de interese care să-i stingă dosarul. După care le va spune bugetarilor supărați că au stat la coadă degeaba că s-a încercat, dar nu se dorește.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
deci haideti sa ne intelegem, in romania in momentul de fata sunt 6milioane pensionari, 6 milioane copii si 4 milioane angajati din care 1,2 milioane functionari la stat. deci economia reala o sustine 2,8 milioane care lucreaza in productie-privat. si mai este si o juma milion someri. cam cate impozite si taxe trebuie sa platim ca sa sustinen o juma de milion de someri si asitati social, 1,2 milioane functionari si 6 milioane pensionari? bai fratilor raportul este 1/3. ca sa nu vb si de copiiatunci este de 1/5. adica o este precum o familie din 6 membrii din care doar tatal produce...
Mie nu mi se pare ca e atat de simplu pe cat spuneti.
Dl. Negrutiu si altii cu filozofia domniei sale, nu fac decat sa-l confirme pe Ceausescu care, avand aceeasi mentalitate, ii indemna pe romanii de rand sa stranga cureaua pentru viitorul fericit care ii va astepta.
Eu i-as intreba pe dl Negrutiu si pe cei ca domnia sa: puteti sa traiti cu un salariu sau cu o pensie de 1500 de lei ?
Evident ca acesti oameni, daca ar fi nevoiti sa traiasca cu 1500 lei pe luna, ar canta altfel...
Pe de alta parte, pentru ca un bugetar sa fie motivat, competent si eficient, trebuie sa aiba o motivatie financiara, o sansa rezonabila pentru promovarea profesionala, precum si sa lucreze intr-un ambient prietenos la serviciu. Criteriile acestea sunt valabile si pentru sectorul privat.
Inainte de 1989, comunistii impuneau populatiei ca sa accepte o viata austera in contul unui viitor mai bun; dupa 1990, guvernantii au justificat acordarea unor salarii mici din ratiuni bugetare si economice, ratiuni care, in marea lor majoritate au fost bazate pe explicatii mincinoase si cinice.
Este semnificativ faptul ca acei oameni care cer in mod constant ca bugetarii sa accepte salarii mici sunt exact persoane care castiga bani frumosi fie de la Stat, fie in sectorul privat: seful BNR, sefii diverselor asociatii patronale, sau politicieni care, desi au fost bugetari toata viata lor, sunt foarte bogati: de exemplu fostul presedinte Basescu, un "campion" al austeritatii in vremea cand taia si spanzura in Romania, este un bugetar foarte bogat, si la fel de bogati au devenit, sub mandatul sau prezidential, membrii familiei sale.
Austeritatea nu este insa valabila si pentru angajatii din Justitie, din Servicii, din Aviatie, sau pentru pensionarii care au fost activisti de frunte ai PCR sau care au lucrat in fosta ( ? ) Securitate comunista.
Este greu pentru un medic sau pentru un dascal ca sa inteleaga de ce un procuror sau un judecator sau un ofiter al serviciilor secrete trebuie sa aibe beneficii financiare si privilegii exorbitante, iar salariatii din Invatamant sau din Sanatate sa "beneficieze", in marea lor majoritate, de salarii si pensii mizerabile, desi importanta muncii lor pentru societate este vitala.