Ce tip de infrastructură va fi obligatorie pentru România în viitor ca să atingă obiectivul „net zero”. „Guvernul trebuie să pună accent pe dezvoltarea rețelei de trenuri și să creeze infrastructura de încărcare pentru mașinile electrice” - Suzana Carp, specialist în politici climatice

În ultimii ani, termenul de „net zero” a devenit unul din cele mai discutate subiecte legate de schimbările climatice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Dar ce înseamnă cu adevărat obiectivul de continent „net zero” pe care și l-a fixat Uniunea europeană pentru anul 2050?

„Net Zero” înseamnă realizarea unui echilibru între cantitatea de emisii produse și cele eliminate din atmosfera pentru a reduce încălzirea globală.

Știința a arătat ca producția umană de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, determină accelerarea încălzirii globale și intensificarea fenomenelor meteo extreme.

Reducerea acestor emisii de gaze cu efect de seră este esențială pentru prevenirea schimbărilor climatice catastrofale. Drept urmare, guvernele din întreaga lume au fost de acord sa încerce să obțină emisiile zero nete până în 2050, ca parte a Acordului de la Paris semnat în 2015.

Într-un sistem cu emisii nete zero, emisiile de gaze cu efect de seră produse sunt compensate printr-o cantitate egală de absorbție sau eliminare a acestora din atmosferă. Acest lucru este esențial pentru combaterea schimbărilor climatice, deoarece emisiile de gaze cu efect de seră au un efect puternic devastator asupra încălzirii globale și a altor fenomene climatice extreme care afectează oamenii și economiile.

Obiectivul principal al atingerii unui sistem cu emisii nete zero este de a reduce cantitatea de gaze cu efect de seră care ajung în atmosferă și de a opri creșterea temperaturii globale.

Dar ce putem face, fiecare din noi, pentru a atinge acest obiectiv de „net zero”? Suzana Carp, specialist în politici publice de mediu la Bruxelles, spune că „prin contribuția noastră personală nu putem ajunge la net zero și că, de fapt și de drept, consumatorii și cetățenii nu au opțiunile disponibile ce le-ar permite să facă asta”.

„Deci, în momentul de față, problema este la nivelul guvernelor, și este la nivelul colaborării acestora cu grupurile industriale. Trebuie creată infrastructura pentru ca cetățenii să poată, într-adevăr, ca printr-o schimbare de stil de viață, să contribuie la crearea unei economii net-zero.

De exemplu, în domeniul transportului, prin simplul fapt că rețeaua de trenuri din România nu permite neapărat, în momentul de față, o viață în afara orașelor mari, deoarece trenurile sunt încete, nu sunt suficient de dese, sau prin simplul fapt că țara s-a orientat spre a avea mai multe aeroporturi și poate nu o rețea de trenuri rapidă.

În plus, am ajuns în situația în care se merge foarte mult cu mașinile poluante. Aceste mașini, în aceeași măsură, trebui să fie electrificate. Deci, ar trebui, din punctul meu de vedere, ca Guvernul României să pună accent pe dezvoltarea rețelei de trenuri și, în aceeași măsură, să creeze infrastructura de încărcare pentru mașinile electrice. În plus, ar putea să creeze tot felul de motivații financiare pentru cetățeni. De exemplu, ai parcare gratuită în centrul orașului dacă ai o mașină nepoluantă sau ai parcare gratuită la intrarea în orașe, acolo unde există puncte de unde să iei tramvaie sau autobuze electrice foarte rapide care te duc spre centrul orașului. Așa creezi o măsură pentru a se evita ambuteiajele.

Astea sunt genul de schimbări și modificări de comportament, dar ele nu pot să se întâmple până când infrastructura necesară care să permită cetățenilor să aleagă aceste opțiuni nu este ea în sine dezvoltată suficient”, explică Suzana Carp, care este și director Executiv adjunct la Cleantech for Europe, într-un interviu pentru Republica.

România trebuie să se uite către viitor

Industria României va trebui să se transforme fundamental pentru a se alinia cu angajamentele climatice naționale, și pentru a își păstra competitivitatea într-o lume cu emisii reduse de carbon.

Sub presiunea crescută a politicilor europene și în mijlocul întrecerii între statele membre UE pentru a-și decarboniza producția industrială, există din ce în ce mai puține ferestre de oportunitate pentru a implementa noile procese și tehnologii necesare decarbonizării industriei grele.

În România, lipsa angajamentelor concrete, cadrul politic fragmentat și spațiul fiscal redus vor impune dificultăți semnificative în decarbonizarea industriei și implicit menținerea competitivității industriale.

Pentru a ajunge la net zero emisii la nivel de economie până în 2050, principalele rute pentru decarbonizarea industrială sunt electrificarea masivă a industriei, îmbunătățirea continuă a eficienței de consum a energiei și resurselor, folosirea hidrogenului regenerabil și a altor combustibili alternativi și captarea și utilizarea sau stocarea emisiilor de dioxid de carbon, după cum explică și Luciana Miu, expert Energy Policy Group, într-un articol pentru InfoClima.

Dintre sectoarele industriale românești, producția de oțel primar, de ciment, și de chimicale (mai ales îngrășăminte) vor trebui să se transforme cel mai profund pentru a-și reduce emisiile.

Tehnologiile necesare pentru această transformare prezintă costuri mari și termeni de execuție lungi, iar în unele cazuri implică un necesar de materiale și lanțuri de aprovizionare noi.

Mai mult, transformarea industrială nu este doar una tehnologică. Vor fi necesare intervenții pentru protecția angajaților din regiunile industrializate și pregătirea lor pentru noile locuri de muncă asociate transformării industriale, în noi sectoare industriale. 

Dintre sectoarele industriale românești, producția de oțel primar, de ciment, și de chimicale (mai ales îngrășăminte) vor trebui să se transforme cel mai profund pentru a-și reduce emisiile.

Tehnologiile necesare pentru această transformare prezintă costuri mari și termeni de execuție lungi, iar în unele cazuri implică un necesar de materiale și lanțuri de aprovizionare noi.

Mai mult, transformarea industrială nu este doar una tehnologică. Vor fi necesare intervenții pentru protecția angajaților din regiunile industrializate și pregătirea lor pentru noile locuri de muncă asociate transformării industriale, în noi sectoare industriale.

Poate antreprenorul de nivel mediu din România să facă față schimbării?

„În primul rând, schimbarea îl ajută să atragă fonduri dacă este printre „Early Movers” (cei care fac schimbări din timp). Deci, cu cât un antreprenor avansează mai repede agenda climatică, el poate să sară spre o poziție de conducere a pieței.

Antreprenorii români se confruntă cu diferite dificultăți pentru a se adapta la schimbare, însă antreprenorii, în general, întâmpină dificultăți. Și, atunci au atitudinea necesară. De altfel, perspectivele de creștere a unui business în domeniul net zero sunt mult superioare celor din domeniile poluante.

Să nu uităm că tranziția mai are 26 de ani până ajunge la țintă, adică anul 2050. Ceea ce înseamnă că va exista foarte curând un moment în care vom avea niște amplificatori/catalizatori ai transformărilor, care vor fi în speciali benefici antreprenorilor în domeniul net-zero”, spune Suzana Carp.

.Ce înseamnă schimbare de business în domeniul net-zero? Păi aproape în orice domeniu poți să cauți deja ambalaje care nu sunt din plastic, plasticul fiind un produs al industriei fosile. Deci tu poți livra ceva în ambalaje care să nu fie din plastic. Sau poți să faci livrări la domiciliu cu mașini sau mijloace care să nu fie poluante. Astea sunt doar câteva exemple, mai indică Suzana Carp. 

Modalități de a atinge emisiile nete zero

1. Eficiență energetică și energie regenerabilă: reducerea consumului de energie și trecerea la surse regenerabile de energie, cum ar fi energia solară și eoliană, poate ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
2. Electrificarea transportului și a altor sectoare: înlocuirea combustibililor fosili cu energie electrică poate reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră din transport și alte sectoare.
3. Tehnologii de captare și stocare a carbonului: tehnologiile de captare și stocare a carbonului pot ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin captarea carbonului din emisiile industriale și depozitarea acestuia în subsol sau în alte medii de stocare sigure.
4. Agricultura regenerabilă și silvicultura: practicile agricole și de silvicultură durabile și regenerabile pot ajuta la creșterea absorbției de carbon din atmosferă prin împădurire, protecția solului și utilizarea altor tehnologii regenerative.

În general, atingerea unui sistem cu emisii nete zero este o abordare mare și complexă, care necesită o combinație de tehnologii și practici pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și a crește absorbția de carbon din atmosferă.

Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul CEZ România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp