Foto: Kenya Wildlife Services
N-ai cum să nu te întrebi gândindu-te la președintele Klaus Iohannis - „Cât de nesimțitor trebuie să fii să te plimbi în safari și să te lăfăi în plăceri estivale extrem de scumpe, când țara este la propriu pe butuci? Cine și-ar putea dori un asemenea hate național?”
Nimeni, nimeni în lumea asta. Cu atât mai mult un om politic, adică unul care se hrănește și respiră din simpatia populară. Și cu atât mai mult Iohannis, a cărui imagine publică a fost, până la un punct, atent și exagerat cultivată. Pas cu pas, aș zice.
Și atunci, pentru ce se vrea Iohannis atât de urât? Pentru ce neamțul harnic și corect, adus în Capitală să facă România lucrului bine făcut și care a pledat pentru tehnocrație și meritocrație, a ajuns să fie imaginea leneșului, a îmbuibatului, a celui indiferent la tot ce ne preocupă pe noi și pe restul lumii, admirând leii într-o țara africană în care a ajuns cu un avion de lux? Și asta, ca o încununare a două mandate în care, pe lângă faptul că n-a făcut nimic, a fost dispus să fie amputat politic, propunând și susținând o alianță cu PSD-ul, în condițiile în care a ajuns la președinție cu un mesaj antiPSD?
Pare îndreptățită întrebarea. Poate că președintele nu e sinucigaș politic, ci e doar îndatorat. Cumva, o datorie mai veche?
Toate aceste servicii pe care Iohannis și PSD-ul și le-au făcut în culise încă din momentul în care „premierul Grivco” era adus de la Sibiu să salveze situația la București pot fi citite acum, la final, într-o altă cheie. „Antipesedistul” Iohannis a fost cel mai bun președinte pentru PSD, punându-i 4 premieri în funcție și primind, în schimb, două mandate de președinte. Mima absolută a alegerilor a fost impunerea Vioricăi Dăncilă drept contracandidat, ceea ce i-a asigurat lui Klaus Iohannis încă 5 ani de trai bun la Cotroceni. Acum se plimbă în Africa cu banii din Fondul de rezervă al Guvernului, 7 milioane de lei date cu generozitate de Marcel Ciolacu, pesedistul care se vede deja președinte de țară.
În schimb, Iohannis face țăndări imaginea prezidențială, îngroapă PNL-ul și umple de scârbă electoratul de dreapta căruia trebuie să-i scoată din cap orice tentativă de a mai merge la vot în 2024.
Eu nu cred că e doar prostie și nesimțire în povestea asta. Toți sunt datori unii altora. Sau toți - banului. Această țară luată pe caiet începe să se scufunde, iar alocația națională pare să nu mai ajungă.
Se apropie alegerile și cineva are nevoie de o asemenea imagine. Ce va primi turistul Iohannis de la PSD în schimb pentru serviciile făcute în ultima parte din mandat?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate;
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament;
Președintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului;
[...] va putea revoca şi numi pe unii membri ai Guvernului numai pe baza aprobării Parlamentului acordată la propunerea primului-ministru;
Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil;
[...] la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României;
[...]poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior apărării Parlamentului, în cel mult 5 zile [...];
[...] conferă decoraţii şi titluri de onoare, acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral, numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege, acordă graţierea individuală". - Constitutia Romaniei
Din ce se vede, presedintele nu prea are multe de facut. Totul prin guvern si parlament. Se stie ca avem o constitutie foarte slaba, ca mai toate legile facute pe genunchi de oameni care nu au nicio treaba cu domeniul sau sunt foarte slab pregatiti. Toate legile sunt incalcite, interpretabile si au o gama intreaga de corectii, adaugiri, revizuiri si completari.
„În România e nevoie "nu de o revizuire a Constituției, ci de o nouă Constituție", consideră profesorul universitar Ioan Stanomir, expert în constituționalism comparat.
Deutsche Welle: Credeți, în perspectiva pe care ați conturat-o, că partidul condus acum de Marcel Ciolacu ar avea vreun interes să „umble“ la constituția moștenită de la FSN, recte de la „părintele Constituției“ Antonie Iorgovan?
Este greu de spus, ținând seama de faptul că PSD a guvernat bine și foarte bine după actuala constituție.
DW: În sensul că i s-a potrivit ca o mănușă.
Exact. Eu cred că PSD are resursele să golească de conținut instituția prezidențială fără a revizui Constituția. Să nu uităm ce s-a întâmplat pe vremea regimului Dragnea cu Klaus Iohannis, care a fost practic scos, de exemplu, din ecuația numirii șefilor de parchete [...]
Așa că Partidul Social Democrat, pragmatic vorbind, are nevoie doar de o majoritate confortabilă cu care să guverneze, pentru că actuala constituție servește perfect intereselor partidului [...] astfel încât își concentrează atenția pe controlul parlamentului, pe controlul guvernului și marginalizează pe cât posibil instituția șefului de stat. [...]
Eu vă spun atât: din perspectiva Partidului Social Democrat, compoziția Curții (CCR) nu reprezintă o problemă, conduita Curții nu reprezintă o problemă, iar prezența unui președinte al României altul decât unul pesedist nu reprezintă o problemă, fiindcă, dacă ei reușesc să creeze o majoritate, nici un președinte nu îi poate refuza. S-a văzut la Traian Băsescu, s-a văzut la Klaus Iohannis. Să ne reamintim că președintele Iohannis a numit prim-miniștri de la PSD, ultimul a fost Viorica Vasilica Dăncilă [...]
Ca atare, răspunsul la întrebarea dumneavoastră privind revizuirea Constituției trebuie reformulat. Eu am militat nu pentru revizuirea Constituției, ci pentru o nouă Constituție.
Aceasta presupune însă un moment zero, care însă este foarte greu de atins din punct de vedere politic. Presupune un moment de convocare a unei Adunări Constituante și eliminarea în totalitate din discuție a actualului text.
Principalul obstacol în calea acestei proceduri devine Curtea Constituțională, care este garantul revizuirii Constituției, este gardianul Constituției și cea care verifică legalitatea procedurilor pentru revizuirea Constituției.
DW: Suntem într-un cerc vicios.
Exact, suntem într-un cerc vicios. Ca atare, este foarte greu de crezut că vom ajunge vreodată la o situație în care această țară să aibă o nouă constituție. Ar fi nevoie de un moment politic de ruptură. Au fost câteva momente de ruptură, dar nu am fost capabili să le exploatăm.
Ioan Stanomir este profesor universitar doctor la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, membru titular al Centrului Fundamenta Politica, expert în constituționalismul comparat și în istoria ideilor politice conservatoare".- https://www.dw.com/ro/revizuirea-constitu%C8%9Biei-sau-drumul-la-zid/a-59262606 (Interviu din septembrie 2021)
In Romania, pentru mine, cel mai puternic este PSD-ul. De-a lungul celor 33 de ani, prin tot ceea ce a facut, felul in care s-a pozitionat prin reprezentantii sai, coruptia endemica pe care a generat-o si a cultivat-o, intretinand o stare de mizerie institutionala, pentru mine, reprezinta cel mai rau si periculos lucru care i s-a intamplat Romaniei. Daca suntem acum, aici, asta e din cauza PSD-ului prin toate formele prin care a fiintat: FSN, PSDR. Atat la centru cat si in teritoriu oamenii partidului (asa-zisii baroni) au distrus sistemtic: economia, administratia, sanatatea, educatia, cultura. Lor le revine toata responsabilitatea.
Eu cred ca in Romania, presedintele e prizonierul majoritatii si a oamenilor de forta ce-o compun. Amenintarea permanenta cu revocarea, imposibilitatea de a avea parghii prin care institutia prezidentiala sa poata interveni in anumite situatii, nu doar prin simple vorbe ca: supravegheaza buna functionare... etc, asta se datoreaza starii in care e societatea romaneasca.
Cat despre presedintele Iohannis, imi pare rau ca nu a comunicat si nu a explicat mai bine de-a lungul timpului despre lucrurile importante care priveau tara. Dialogul cu Romania a fost practic inexistent. Si-mi mai pare rau ca-si incheie mandatul cu aceasta vizita africana ce nu-si are rostul si nici utilitatea.
Vă întreb, ce fel de partid e ăla care lasă o persoană, care nu ar mai trebui să aibă nimic de spus în politică, să vină să dea ordine în acel partid? Și spun asta din poziția unuia care a votat constant la “parlamentare” cu PNL, încă de la primele alegeri de după '89.
Deci nu Iohannis e cel care mă umple de revoltă ci toți cei din PNL care ar fi trebuit să-i spună: domnule președinte, până la terminarea mandatului dumneavoastră, vă comunicăm, cu toată stima și respectul, că nu mai aveți niciun fel de atribuții în cadrul PNL. Coaliția PNL-USR și-ar fi văzut de promisiunile electorale, cu PSD în opoziție, până în ziua de azi, iar Iohannis și-ar fi îndeplinit, conform legii, numai și numai mandatul de președinte.
Astfel, PNL a fost cu foarte mult timp înainte terminat (mai bine zis auto-terminat), față de recentele vizite turistice ale președintelui, care nici nu mai contează. Sunt doar cireașa de pe tortul de adio.
Asta e concluzia mea, subiectivă, evident. Cred că puterea lui Johannis vine din afară și în fața acestei puteri informale se gudură toți pe care-i vedem. Din păcate PNL-ul s-a ”pus la dispoziție” din prima, din 2014. Dragnea a făcut un timp pe rebelul și a fost rău pentru el, după cum știm. Ciolacu, mai șmecher, a înțeles că, ”pentru ca să fie bine să nu fie rău” (vorba lui Hagi) trebuie să pupe inelul celui învestit cu putere și fix asta a făcut. E la fel de dezgustător cazul PSD-ului sub Ciolacu ca și cazul PNL-ului sub Johannis, Orban, Câțu, Ciucă.
Și totuși, la întrunirile decisive ale unui partid, oricare ar fi el, ce influență "din afară" ar putea să intervină, când fiecare participant are posibilitatea să voteze după cum îi dictează conștiința? Aici îmi dă cu virgulă...
Evident eu nu sunt de acord și repudiez astfel de atitudini, doar am încercat să privesc din punctul lor de vedere.
Noi, alegătorii, nu am văzut decât praf în ochi (ca să mă exprim elegant).
Și pentru că tot am adus vorba de Ceaușescu, până și în acel regim opresiv, de tristă amintire, se mai găsea câte un curajos care să ridice glasul fix împotriva curentului.
Remember (Singurul care a avut curajul să-l atace pe Ceaușescu la Congresul XII al PCR):
https://www.youtube.com/watch?v=7EGv5EnvlQ4
Ni se tot bate apa-n piuă cu electoratul de dreapta, de parcă cel de dreapta ar fi cu ceva mai breaz ca ăl mai de stânga. Adică, stânga ar fi ăla mai incult, manelist, mai precar și needucat, iar dreapta d-lui Rusu, include electoratul de bonton, ăla supercivilizat, educat, corporatist, întreprinzător, doldora de masterate și studii aprofundate, bla-bla... Dar, din păcate, acest electorat, din care fac parte, n-a fost capabil să producă niște alegeri care să pună DREAPTA la putere cu o majoritate solidă care să-i permită să facă reformele necesare, modificând, inclusiv, constituția.
În contextul actual internațional, plin de conflicte regionale, tocmai gata de a declanșa un nou război mondial, Iohannis a ales soluția mai prudentă, incluzând la guvernare PSD.
"Ce va primi Iohannis în schimb de la PSD... bla-bla... sună a teoria conspirației, adică, vezi Doamne, nu e ceva gratuit, sunt interese meschine și subterane, pe care dl Rusu deja le-a dibuit.
Și de ce ar fi "umplut de scârbă electoratul de dreapta? Tocmai asta ar trebui să mobilizeze acest segment "elevat" al României, în 2024, să spargă majoritatea pesedistă parlamentară, impunând adevăratele valori pe scena noastră politică. Chiar așa tare e Iohannis, mai tare decât electoratul de dreapta, care, chipurile, scârbit ar abandona România PSD? Păi, în situația asta, chiar că DREAPTA își merită soarta de etern perdant.
Însă ce mă intrigă pe mine sunt condițiile super favorabile pe care le-a avut personajul Johannis în calitate de prezidențiabil și apoi de președite. Pur și simplu a avut o viață ușoară, netulburată de nimeni niciodată. Niciun protest, niciun deranj. ”La dolce vita”....Parcă toți (populație, putere, opoziție) și-au dat mâna să-l ajute cu abnegație și să nu fie deranjat de nimic. La început, hai să zicem că speranțele populației erau mari și de aceea nu s-a protestat, nu i-a zis nimeni dă-te mai încolo. Dar exista și opoziție politică și nici opoziția nu a măcănit nimic (cu excepția AUR, dar care a fost firav de tot și s-a potolit repede și el). Încet-încet omul și-a dat arama pe față, dar în continuare a trăit în puf, nu l-a deranjat nimeni. Acum când lucrurile sunt cât se poate de evidente, când și unii dintre cei mai înfocați susținători ai săi s-au întors împotriva lui, ce mai e de zis? Că nici acum nu-l ia nimeni la trei păzește. Pur și simplu nu înțeleg de ce nu a existat nicio manifestație îndreptată strict împotriva lui, la Cotroceni. După ultima aroganță cu turneul african m-aș fi așteptat să văd oameni adunați în fața Cotroceniului purtând pancarte pe care să scrie ceva în genul ”Ești un nesimțit” sau ”Ne-ai vândut” sau ”Dacă tot ai plecat nu te mai întoarce” etc.. Dar, nu, nimic din toate astea. Poate e rușinea și sfiala oamenilor că au fost păcăliți în așa hal la alegeri. Sau poate e blazarea care s-a instalat la nivelul întregii societăți. Oricum e dezamăgitor dar și incredibil în același timp.