În prima dimineață după Ziua Muncii (5 septembrie), care este borna de demarcație pentru intrarea cursei prezidențiale în linie dreaptă, presa politică a primit cu surpriză rezultatele a doua sondaje de opinie, care îl plasau pe Donald Trump pe poziția de lider (sondajul Los Angeles Times/ USC cu 3 procente, Rassmussen cu 1 procent).
În zilele următoare, investigarea opiniei alegătorilor a rezultat constant în micșorarea diferenței dintre cei doi candidați, sau în plasarea pe primul loc a unuia din ei, dar la diferențe mici, în medie 1-4%.
Topirea avansului de care se bucurase doamna Clinton după convenția națională a partidului democrat, când se situa la 8-9 procente înaintea oponentului ei, a fost interpretată de analiști ca fiind datorată multiplelor articole legate de scandalul e-mail-urilor, care se încăpățânează să persiste, zvonurilor din ce în ce mai persistente despre proasta condiție de sănătate a candidatei și câtorva inițiative de succes al lui Trump: călătoria în Mexic și comunicatul comun cu președintele Pena Nieto, vizitarea zonei sinistrate de inundații în Louisiana, discursului legat de problemele imigrației și - cel mai recent - propunerilor noi pentru reforma învățământului, cu garantarea dreptului de a alege școala pentru copii, corelată cu asigurarea finanțării adecvate.
Trump a călcat și cu stângul, așa cum ne-a obișnuit. După ce comentariile negative care sugerau o legătură între el și Vladimir Putin, pe care-l lăudase, abia se potoliseră, la unul dintre mitingurile electorale, Trump a spus mulțimii că el îl consideră pe Putin un conducător de stat mult mai bun decât este Barack Obama. Presa de stânga a explodat, așa cum se putea aștepta, a folosit cuvintele trădare și lipsă de patriotism și a avertizat publicul că atitudinea lui Trump nu face altceva decât să încurajeze încercările Rusiei de a se amesteca în și de a influența alegerile americane. După penetrarea site-ului comitetului național al partidului democrat, care a fost atribuită hackerilor ruși, posibil folosiți chiar de guvern, au urmat două spargeri digitale la centrele electorale ale statelor Illinois și Arizona, la care s-au descoperit aceleași amprente electronice ca și la atacurile precedente. În condițiile în care mai multe state au introdus, sau sunt pe cale să introducă, votul electronic, este logic să se suspecteze că, folosind atacuri cibernetice, cineva poate altera numărătoarea voturilor până la punctul la care rezultatul final este manevrat în direcția dorită.
La sfârșitul acestei săptămâni, rezultatele sondajelor s-au schimbat din nou. Rassmussen arată că pe plan național Hillary conduce cu 4% și același lucru apare în media RealClearPolitics cu o diferență de 2,1%.
După același RealClearPolitics, Clinton conduce în statele Virginia (cu 5%), Florida (0,3%), Ohio (1%), Pennsylvania (6,2%), Carolina de Nord (0,8%), Wisconsin (5,3%), Michigan (7,1%) și New Hampshire (7,7%), iar Trump este în avantaj în Iowa (0,8%), Missouri (3%), Arizona (1,7%), Georgia (1,6%) și Indiana (7%).
Nu trebuia să fie așa, spun mai mulți strategi democrați, nemulțumiți și îngrijorați de pierderea avansului doamnei Clinton. La data asta, ea ar fi trebuit să fie mult în față și nu e, comentează ei, dezamăgiți de schimbarea cursei dintr-una în care doamna Clinton era clar favorită, într-una în care diferențele prea strânse refuză să facă posibile pronosticările certe.
Dintre statele în care bătălia electorală va fi cea mai aprigă, trei sunt considerate de strategii electorali ca vitale pentru victorie: Florida, Pennsylvania și Ohio.
Dupa opinia celor de la agenția Reuters, în faza prezentă, 77,4% dintre votanți s-au hotărât deja asupra opțiunii lor, în timp ce 4% nu vor vota deloc. Asta înseamnă că lupta cea mai mare se va da pe cei 20% de indeciși, asupra cărora partidele fac toate presiunile posibile ca să se prezinte la vot și să voteze pentru ei.
Hillary Clinton se bucură de loialitatea majorității african-americanilor, dar există dubii că aceștia se vor duce la urne în același număr foarte ridicat cum au făcut la ultimele două cicluri electorale, motivați de candidatul Obama.
Alegătorii hispanici sunt și ei mai mult de partea democraților, mai ales după ce Trump a reafirmat intenția lui de a deporta imigranții ilegali. Situația este diferită în Florida, unde cei mai mulți hispanici sunt de origine cubaneză și sunt conservatori și anticomuniști. Ei au fost ostili inițiativei lui Barack Obama de a normaliza relațiile cu republica cubaneză, fără a insista să obțină nicio formă de liberalizare socială și de democratizare a țării, în care cubanezii americani au rude și prieteni care suferă regimul dictatorial comunist al fraților Castro.
Hillary Clinton conduce în rândul femeilor (53 față de 38%), la cei de vârsta 18-45 de ani (54/29), la cei cu studii universitare și la minorități (sondajul CNN/ORC). Trump este favorizat de bărbați (54/32), de independenți (49/29), de cei mai în vârstă (54/39) și se plasează mai bine când cei intervievați sunt întrebați despre cine este de preferat pentru refacerea economică (58/41), pentru combaterea terorismului (51/45), pentru politica externă (56/40), în problemele imigrației (47/45) sau cine este candidatul care inspiră mai multă încredere (50/35).
Tot Trump este favoritul militarilor și al veteranilor, într-o proporție ridicată de 74%. Dar cele mai mari slăbiciuni ale lui Trump apar la grupurile femei, la absolvenții de universitate, la tineri și la minoritățile etnice.
Între susținătorii doamnei Clinton se numără aproape toate celebritățile hollywoodiene, cei din marile finanțe, în frunte cu George Soros, peste 90% din presă și majoritatea comentatorilor de televiziune. Lor li se adaugă grupul politicienilor republicani din organizația NeverTrump.com și majoritatea oamenilor politici democrați.
Trump are puțini susținători politici: Chris Christie, Ben Carson, Allen West, Rudi Giuliani, Sarah Palin, senatorul Jim Sasser și fostul ambasador la ONU John Bolton. Tot în favoarea lui este și echipa de la compania de televiziune FoxNews, care îi cuprinde pe Bill O'Riley, Sean Hannity și Greta Susteren (plecată de la Fox acum câteva zile) și cei mai mulți comentatori conservatori de radio, ca Rush Limbaugh și Mark Levin. Dintre actorii celebri, Clint Eastwood, Charlie Sheen și John Voight sunt de partea lui Trump, ca și cântăreții Kid Rock, Loretta Lynn și Ted Nuggent și celebritățile sportive Mike Tyson și Dennis Rodman.
Contribuția celebrităților la campaniile electorale poate cântări greu și este foarte important să aduni în tabăra proprie cât mai mulți dintre cei ale căror păreri sunt ascultate de admiratorii lor.
Un alt front pe care se duce o luptă strânsă este cel al colectării contribuțiilor bănești. Și aici conduce Hillary, a cărei echipă a adunat peste 150 de milioane de dolari în luna august, pe când oamenii lui Trump au strâns în aceeași lună, doar 90 de milioane, cea mai fructuoasă lună de colectare de fonduri pentru ei.
Cele mai mari cheltuieli sunt cele pentru reclamele de televiziune. În acest domeniu predomină reclamele negative, din ce în ce mai agresive, pe măsura scurtării timpului până la data alegerilor generale.
Clipurile video ale ultimelor săptămâni conțin acuzații și chiar insulte, care apoi sunt reluate și comentate de ziare, buletinele de știri tv și emisiunile satirice.
Doamna Clinton îl numește cu insistență pe Donald Trump nepotrivit pentru funcția de președinte, neexperimentat, impulsiv și duplicitar și îl acuză că a făcut fraude electorale, din moment ce nu face publice formele lui de taxe. Ea a început să citeze din ce în ce mai des relația lui Trump cu Putin, sau cel puțin simpatia lor reciprocă care se desprinde din declarațiile amândurora.
Într-un discurs recent, candidata democrată i-a atacat pe alegătorii lui Trump și a spus că jumătate din votanții lui sunt o adunătură deplorabilă și că ei sunt rasiști, sexiști, homofobi, islamofobi și xenofobi. Dar jumătate din suporterii lui Trump ating 22-25% din electoratul american și comentariile insultătoare la adresa lor s-ar putea să aibă efectul contrar celui sperat.
La rândul lui, Trump o numește pe Hillary Clinton incompetentă și coruptă. Ea nu va fi condamnată de actualul sistem judiciar nici dacă ar împușca pe cineva în stradă spune miliardarul. Pentru Trump, faptul că doamna Clinton a fost pentru patru ani ministrul de externe al țării o face responsabilă pentru toate erorile administrației prezente și mai ales pentru erorile din politica externă. La acest capitol, Trump nu duce lipsă de argumente, findcă politica externă a echipei Obama a fost foarte neinspirată și a înregistrat mari eșecuri în relațiile cu Iranul, Rusia, Libia și în Orientul Mijlociu.
Pe acest fond de tensiune și gâlceavă, amândouă echipele electorale, media și publicul așteaptă cu emoție publicarea noilor documente promise de Wikileaks. Șeful organizației, Julian Assange a avut o apariție televizată în urmă cu câteva zile în care a reafirmat că se pregătește să dea drumul la un nou pachet de informații compromițătoare pentru doamna Clinton și că a ales să facă acest lucru la o dată care va premerge prima dezbatere televizată între cei doi candidați, programată la 26 septembrie.
Pe lângă alte trăsături care individualizează această campanie față de altele, mai apare și caracterul de show senzațional, colorat, plin de surprize și cu schimbări multiple de situație, care îl apropie de un serial săptămânal gustat de public. Sau detestat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În actuala situație internațională, democrația de tip occidental, cea spre care tindem și noi, modelul la care am jinduit zeci de ani, este într-un regres teribil și vizibil!
Dacă în urmă cu 30 de ani președintele Reagan își permitea să-i ceară omologului sovietic „dărâmați domnule acest zid”, astăzi președintele SUA este primit de chinezi în mod ridicol, pe intrarea de serviciu!
Dacă până în urmă cu 20 de ani președintele SUA își exercita fără probleme funcția de - în special - șef al guvernului, astăzi stă la mâna congresului și pentru aprobarea de a se șterge la nas!
SUA au nevoie din nou de o conducere fermă și puternică, de oameni hotărâți, de personaje charismatice și cu un plan în minte, plan pe care să-l urmeze așa cum au făcut și alți președinți care au scos țara din mocirlă.
Să fie Trump alesul? Nu cred, nu pare altceva decât un Boris Johnson mai avut.
Să fie Hillary Clinton? Nici pe ea n-o văd potrivită pentru funcție, decât dacă asta s-ar rezuma la respectarea unor proceduri stricte și atât!
Dacă aș fi cetățean SUA nu aș fi tentat de niciuunul dintre candidați, dar cu siguranță nu m-aș lăsa influențat de industria filmului sau de presă și iată de ce: mulți americani își amintesc deja cu nostalgie de produsele „made in USA”, în multe domenii economia americană este în continuare în regres, șomajul continuă să fie o problemă iar infracționalitatea îl urmează - firesc - îndeaproape, orașe altădată prospere și faimoase sunt în faliment, valorile au fost răsturnate și nu mai contează ce știi și ce poți, ci imaginea pe care o arăți și așteptările pe care le generezi - un bun exemplu fiind chiar actualul președinte!
Așadar, ce aș vota?
Greu de spus, aproape imposibil, dar cred că cetățenii SUA, dincolo de părerile actorilor care-i învață ce să mănânce, trebuie să-și amintească vorbele lui JFK:
„nu vă întrebați ce face țara pentru voi, întrebați-vă ce puteți face voi pentru țară!”.
Dacă nu se va întâmpla așa, eu unul mă apuc de limba rusă!