Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai frumoasă rivalitate pe care am văzut-o vreodată pe un teren de sport

Federer - Nadal colaj

Foto: Profimedia Images

La ultimul său bal, la ultimul as servit, la ultimul forehand! Roger a cedat complet la final și a plâns ca un copil. Pentru tot ce a făcut în 41 de ani de viață și de tenis. Pentru fanii care au umplut sala până la refuz. Pentru Mirka și părinții lui care plângeau în tribune. Pentru toate suferințele la care și-a supus corpul și mintea. Pentru copilul rebel de la începutul carierei, pentru că a pus racheta în cui și pentru că, de acum încolo, o să-l mai vedem jucând doar pe YouTube. Unde există cea mai mare galerie de artă a tenisului: galeria federiană!

Federer întruchipează tot ce poate fi mai frumos în felul în care se joacă tenis. Lasă în urmă o carieră impecabilă. Fără pată. Fără vreun scandal. Un nobil de secol 18-19 pe un dreptunghi din secolele 20 și 21. Roger a umplut pentru totdeauna două secole de tenis. Greu va mai fi egalat. Și nu mă refer la argintărie. Roger va fi unic! 

La fel cum vor rămâne unice lacrimile celui mai aprig adversar de pe teren. Rafa, alt monstru de secol 20-21, omul care și-a spulberat adversarii prin forța brută și mentală a plâns ca un copil pentru Roger.

Iar imaginea asta de la finalul ceremoniei, cu cei doi plângând în hohote pe bancă arată cât de mare e Federer și cât de mare va fi în curând și Rafa. Iar atunci va plânge Roger pentru el.

Cea mai frumoasă poveste din tenis s-a încheiat. La fel și cea mai frumoasă rivalitate pe care am văzut-o vreodată pe un teren de sport!

Roger Federer, mulțumesc că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tenis și că mi-ai arătat că și ceasurile elvețiene cedează uneori...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult