Cea mai frumoasă rivalitate pe care am văzut-o vreodată pe un teren de sport

Foto: Profimedia Images

La ultimul său bal, la ultimul as servit, la ultimul forehand! Roger a cedat complet la final și a plâns ca un copil. Pentru tot ce a făcut în 41 de ani de viață și de tenis. Pentru fanii care au umplut sala până la refuz. Pentru Mirka și părinții lui care plângeau în tribune. Pentru toate suferințele la care și-a supus corpul și mintea. Pentru copilul rebel de la începutul carierei, pentru că a pus racheta în cui și pentru că, de acum încolo, o să-l mai vedem jucând doar pe YouTube. Unde există cea mai mare galerie de artă a tenisului: galeria federiană!

Federer întruchipează tot ce poate fi mai frumos în felul în care se joacă tenis. Lasă în urmă o carieră impecabilă. Fără pată. Fără vreun scandal. Un nobil de secol 18-19 pe un dreptunghi din secolele 20 și 21. Roger a umplut pentru totdeauna două secole de tenis. Greu va mai fi egalat. Și nu mă refer la argintărie. Roger va fi unic! 

La fel cum vor rămâne unice lacrimile celui mai aprig adversar de pe teren. Rafa, alt monstru de secol 20-21, omul care și-a spulberat adversarii prin forța brută și mentală a plâns ca un copil pentru Roger.

Iar imaginea asta de la finalul ceremoniei, cu cei doi plângând în hohote pe bancă arată cât de mare e Federer și cât de mare va fi în curând și Rafa. Iar atunci va plânge Roger pentru el.

Cea mai frumoasă poveste din tenis s-a încheiat. La fel și cea mai frumoasă rivalitate pe care am văzut-o vreodată pe un teren de sport!

Roger Federer, mulțumesc că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tenis și că mi-ai arătat că și ceasurile elvețiene cedează uneori...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp