Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cea mai mare vină pentru starea actuală a societății românești o poartă elita intelectuală, nu politicienii. Câteva idei periculoase

Am ajuns în punctul în care îmi urăsc profesia. De ceva vreme încoace, caut zilnic scuze pentru a mă ocupa cu altceva. Dincolo de suprasaturația cu ceva toxic precum este politica, m-a copleșit sentimentul de inutilitate în a continua ceea ce mi-am propus să fac cu aproape 15 ani în urmă, când am plecat în Cluj ca să studiez științele politice.

Societatea românească e ca o jucărie cu baterii stricată. Se învârte inutil și zgomotos în cerc, uneori cade cu roțile în sus, sunt zile în care cu milă aș vrea să-i pot scoate bateriile. Poate că mă înșel, dar nu o văd capabilă de a se schimba considerabil în bine, cel puțin nu în următoarele câteva decade.

Pentru că nu știu cum altcumva aș putea fi folositor, tot ca o jucărie stricată, ca un Don Quijote de buzunar, reiau câteva idei pe care le-am abordat și în trecut. Poate că repetarea lor ajută în vreun fel.

Despre cei care pot schimba România în bine. Dacă am da la o parte straturile groase de stupiditate și ipocrizie care ne acoperă, am recunoaște că principala problemă a României sunt românii. Dintre aceștia, cea mai mare vină pentru starea actuală a societății românești o poartă elita intelectuală, nu derizoria clasă politică de care avem parte. Ca paranteză, o clasă politică alcătuită din români și nu din venetici, așa cum adesea opinia publică are obiceiul de a se raporta la ea.

În timp ce omul cu o educație precară va fi mereu ușor de păcălit, de controlat, nu va avea capacitatea de a vedea lucrurile în ansamblu, de a înțelege în profunzime sistemul în care trăiește, de a acționa adecvat pentru a-și apăra drepturile, intelectualitatea este cea care în statele prospere ale lumii a făcut diferența. În cazul României însă, elitele fie s-au simțit bine bălăcindu-se în mocirlă, fie nu au avut capacitatea de a ieși din ea. Cu unele excepții notabile, o stare de fapt veche de secole, și nu de 25 sau 70 de ani cum le place unora să creadă sau să spună.

Un viitor mai bun pentru această țară nu poate exista fără acțiunea concertată a elitelor. Nu-mi dau însă seama ce ar trebui să se mai întâmple pentru ca în rândul acestora să aibă loc o trezire.

Un viitor mai bun pentru această țară nu poate exista fără acțiunea concertată a elitelor. Nu-mi dau însă seama ce ar trebui să se mai întâmple pentru ca în rândul acestora să aibă loc o trezire.

Despre stat. Un concept deși nu foarte complicat, se dovedește a fi foarte dificil de înțeles pentru cei mulți dinte români, fie unii dintre aceștia deținători de multă carte în cap. Spre deosebire de Franța lui Ludovic al XIV-lea, România este astăzi o democrație, sau cel puțin așa se pretinde a fi. În cazul unei democrații, statul este un acord între oamenii care îl compun de a conviețui sub o identitate comună, într-un spațiu delimitat, respectând un set de reguli (legi) în fața cărora toți trebuie să fie egali. „L'Etat, c'est nous”, statul suntem noi, cetățenii, așa cum spun francezii. Statul este „the people” - poporul - așa cum spun americanii. În schimb, românii se raportează în secolul XXI la stat așa cum se raportau țăranii legați de pământ la stăpânire cu câteva secole în urmă. O schimbare a relației dintre român și stat nu poate avea loc decât prin conștientizarea faptului că statul democratic este rezultatul voinței comune a oamenilor care îl alcătuiesc, iar în absența acestei voințe el nu doar că nu are nicio putere, dar nu poate nici măcar exista. În situația în care statul acționează împotriva voinței propriilor săi cetățeni, încălcându-le drepturile și libertățile, atunci nu mai putem vorbi despre democrație, ci despre o formă de dictatură, oamenii aflându-se în situația de a face tot ceea ce este necesar pentru a se elibera.

Despre rolul statului. Mai presus decât orice altceva, rolul unui stat democratic este acela de a asigura siguranța și mediul necesar bunăstării cetățenilor săi. Dacă statul nu este capabil să asigure aceste două condiții esențiale, atunci comunitatea de oameni care îl compune trebuie să ia în considerare o schimbare radicală în interiorul acestuia. Istoric vorbind, statele care eșuează pentru perioade îndelungate să asigure cele două condiții de mai sus, la un moment dat se prăbușesc. România de astăzi este un stat putred, incapabil nu doar de a face față unor amenințări majore, dar și de a asigura cadrul necesar unei vieți cel puțin decente pentru cei mai mulți dintre cetățenii săi. Aderarea la UE și la NATO, marile reușite ale acestor ani, nu sunt nicidecum garanții suficiente pentru un viitor sigur și prosper.

România de astăzi este un stat putred, incapabil nu doar de a face față unor amenințări majore, dar și de a asigura cadrul necesar unei vieți cel puțin decente pentru cei mai mulți dintre cetățenii săi. Aderarea la UE și la NATO, marile reușite ale acestor ani, nu sunt nicidecum garanții suficiente pentru un viitor sigur și prosper.

Despre instituțiile statului. Într-o democrație, instituțiile statului există pentru a servi interesele cetățenilor și pentru a-i proteja. Ele trebuie să acționeze fără excepție în sprijinul oamenilor, intervenind doar atunci când se impune împotriva celor care încalcă drepturile celorlalți. Legile sunt scrise și aplicate întotdeauna în favoarea cetățeanului, iar instituțiile nu recurg la a interzice (cenzura) sau la a pedepsi (amenda, confisca, aresta) decât atunci când este imperios. Indiferent de instituția din care face parte sau de poziția ierarhică pe care o ocupă, funcționarul de stat nu este un agent al stăpânirii în relația cu țăranul legat de glie, ci reprezentantul cetățenilor, în serviciul acestora. Ori de câte ori o instituție se abate de la aceste reguli, acea instituție acționează nedemocratic, iar una sau mai multe dintre următoarele măsuri se impun a fi luate: legile pe baza căreia funcționează trebuie modificate, rolul instituției trebuie regândit sau instituția trebuie reorganizată, cei care au comis abuzuri sau sunt responsabili de proasta funcționare trebuie să răspundă pentru faptele lor.

În România, aroganța funcționarilor și umilirea cetățeanului sunt atât de vechi și firești, încât ar putea fi considerate tradiții. De aceea, printre prioritățile administrației actuale și a celor viitoare, pe o poziție cel puțin la fel de importantă cu lupta împotriva corupției, ar trebui să se afle schimbarea atitudinii aparatului de stat față de cetățeni.

Despre politicieni. Un stat modern nu poate funcționa ca o democrație directă. De exemplu, România nu poate fi condusă de către 20 de milioane de oameni strânși în agora. Din acest motiv, umanitatea a inventat democrația reprezentativă.

Ceea ce atât politicienii cât și votanții români în majoritatea lor nu par a înțelege, este că într-un stat democratic orice ales într-o funcție publică, mai presus de a răspunde în fața legii, răspunde în fața celor care l-au delegat prin vot să îi reprezinte. La această formă de răspundere, nu există și nu poate exista imunitate. Politicianul poate fi tras la răspundere de către alegători oricând în perioada mandatului cu care a fost încredințat, și poate fi oricând înlăturat din funcția pe care o ocupă prin organizarea de alegeri anticipate. Într-o democrație, alegerile nu au loc obligatoriu doar o dată la 4 sau 5 ani, pot avea loc ori de câte ori este necesar pentru a-i îndepărta de la putere pe politicieni care demonstrează că nu dau doi bani pe cei care i-au votat.

Astfel, jurnaliștii au fost înlocuiți cu saltimbanci în propagandă și manipulare, care săvârșesc zi de zi numere de circ în văzul unei audiențe cât mai numeroase, având ca scop principal îndobitocirea unui număr cât mai mare de oameni. Firește că unii dintre acești indivizi sunt eficienți în ceea ce fac, lucru evident și zilele acestea.

Drept contraargumente la cele de mai sus, un politruc care se crede iscusit se va exprima cu emfază despre costuri sau despre instabilitate politică. În cuvântarea sa, nu va vorbi cu siguranță despre costurile menținerii în funcții publice a unor netrebnici. În privința stabilității, nu va recunoaște niciodată că țara este condusă de zeci de ani de aceiași indivizi sau grupuri de indivizi printre care se numără și el, lucru mult mai păgubos decât înlăturarea acestora în câțiva ani de instabilitate.

Despre libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare este unul dintre drepturile esențiale ale omului și o condiție de bază a existenței democrației. De aceea, cu greu pot fi identificate situații în care să se impună necesitatea unei atingeri cât de mică la adresa acesteia.

Firește că politicieni cu apucături totalitare vor încerca mereu să atenteze la adresa ei, uneori cu mănuși, alteori cu bâta. Doar în ultimele luni, am putut observa în România acțiuni mai mult sau mai puțin subtile în acest sens, fie cu telefonul, fie cu legea. Ceea ce ar trebui să provoace îngrijorare nu sunt tentativele în sine, ci reacția destul de firavă a societății.

Despre libertatea presei. Mass-media din România nu mai este apanajul unui regim totalitar, așa cum era înainte de 1989. Nu este însă nici liberă. Pentru cei care încă nu au realizat acest lucru, a fost acaparată în mare parte de grupări mafiote, de marea corupție. Pentru că sunt alcătuite din infractori și nu din proști, aceste grupări s-au adaptat vremurilor pe care le trăim și, urmând modelul precursorilor din Vest, au cumpărat sau înființat trusturi de presă, posturi TV și de radio, ziare, site-uri, etc., care să le servească interesele murdare. Presa fiind a patra putere în stat, de ce s-ar fi oprit corupția doar la primele trei? Astfel, jurnaliștii au fost înlocuiți cu saltimbanci în propagandă și manipulare, care săvârșesc zi de zi numere de circ în văzul unei audiențe cât mai numeroase, având ca scop principal îndobitocirea unui număr cât mai mare de oameni. Firește că unii dintre acești indivizi sunt eficienți în ceea ce fac, lucru evident și zilele acestea.

Oricât ar fi de frustrant, cetățeanul educat nu trebuie să facă apel nici în astfel de cazuri la cenzură. Pentru a se proteja și pentru a-i proteja pe cei apropiați, primele măsuri pe care le poate lua sunt să schimbe canalul TV sau radio, să nu mai cumpere ziarul, să nu mai acceseze site-ul, pagina de Facebook, să nu mai dea share sau like. Dacă este dispus la mai mult efort, poate vorbi cu cei din jur, explicându-le cu răbdare, de câte ori este necesar, cine sunt acești indivizi, cine se află în spatele lor, ce interese urmăresc. Plătiți la bucată, în funcție de numărul de enoriași pe care îi păstoresc, nimic nu îi deranjează mai tare pe acești propovăduitori ai neantului decât diminuarea asistenței. E un proces anevoios, dar este singura modalitate democratică de a-i combate.

V-am împărtășit câteva idei. România nu va fi mai bună fără un efort colectiv.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In opinia mea, cea mai mare vina pentru starea actuala o poarta comunismul.
    In comunism natia romana a invatat ca drumul cel mai usor nu este cel ce se bazeaza pe munca si corectitudine.
    In comunism am invatat sa fim "baieti destepti".
    In comunism profesorii si medicii au ajuns la mana unui vanzator de la alimentara.
    In comunism am invatat ca "Cine e harnic si munceste ori e prost ori nu gandeste si cine e harnic si cinstit ori e prost ori e tampit."
    In comunism corijentii si repetentii au devenit specii pe cale de disparitie ca urmare a ineptiei de a considera vinovat profesorul nu elevul de slabele rezultate la invatatura.
    In comunism romanii au invatat sa-si completeze avutul, pe principiul ca toti suntem proprietarii acestei tari si este pacat sa nu beneficiem de bunurile comune.
    In comunism scara valorilor s-a intors cu fundul in sus si din pacate asa a ramas.
    Asa ca inainte de a da vina pe elite ar fi bine sa ne aducem aminte ca dupa revolutie o parte din elite au tras semnalul de alarma.
    Cu toate astea, in 1990, peste 80% din populatie nu a inteles care sunt consecintele ramaneri in acelasi sistem ca inainte si nu a vrut sa se schimbe ceea ce ar fi trebuit schimbat.
    In plus este bine sa nu uitam ca tot in 1990, s-a strigat destul de tare "Moarte intelectualilor, noi muncim nu gandim!"
    In opinia mea, consecintele faptului ca o parte destul de numeroasa a populatiei se multumeste doar sa munceasca fara sa gandeasca le suportam si azi.
    • Like 0
  • "România nu va fi mai bună fără un efort colectiv". Un articol care in final spune totul. Cand vor intelege oamenii ca lucrurile nu se schimba de la sine.....este nevoie de elite responsabile si mobilizatoare, nu de epigoni deghizati piceputi la toate si specialisti la nimic.
    • Like 0
  • Cos Min Cos Min check icon
    Spuneti ca rolul statului "este acela de a asigura siguranța și mediul necesar bunăstării cetățenilor săi". Atunci cum explicati ca statul va baga la inchisoare cetateni pasnici care vor sa refuze sa plateasca taxa de protectie (taxele si impozitele)?
    • Like 0
    • @ Cos Min
      Spun că acestea ar trebui să fie principalele atribuții ale statului. Taxele și impozitele sunt un rău necesar. Dacă însă statul abuzează de rolul său de a colecta și nu utilizează avuția noastră comună pentru a ne îmbunătății viața, atunci ar trebui să ne revoltăm împotriva sa și să-l reformăm.
      • Like 0
  • Eu mă consider intelectual și nu mă consider deloc vinovat. Și vă voi spune și de ce (celor ce au răbdarea de a citi până la capăt comentariul meu). Pentru că nu o dată m-am gândit cum aș putea schimba în bine societatea în care trăiesc. Nu am ieșit în stradă, nu fac parte din niciun partid, și nici nu am capacitatea de a forma opinii în rândul maselor. În schimb am încercat să găsesc soluții punctuale, concrete, și, credeți-mă, cred că sunt o grămadă, doar că nimeni nu și le asumă - politicieni sau mase. Și în continuare vă voi prezenta una dintre acestea - se referă la crearea unei legi privind modul în care se face ocuparea posturilor în cadrul instituțiilor bugetare. Însă doar aceia dintre dumneavoastră care reușesc să vadă imaginea de ansamblu pot realiza cu adevărat impactul pe care un asemenea proiect îl poate avea. Așadar ce am făcut eu? Păi prima dată am creat soluția - la finalul articolului voi insera o legătură către aceasta, fiind destul de mare pentru a fi cuprinsă într-un comentariu. Apoi i-am creat o pagină folosind Facebook și am încercat să o distribui/prezint cât mai multor persoane sau grupuri. Am menționat-o în comentariile diferitelor articole din presa online cu care ar putea avea legătură. Am trimis-o prin email către redacțiile principalelor posturi de știri, sau prin mesaje private, prin intermediul Facebook-ului, către câteva personalități. Am trimis-o, tot prin email, către deputații și senatorii noștri (evident, în limita adreselor de poștă electronică valide găsite pe Internet). Am menționat-o pe pagina web a Senatului, undeva în secțiunea "Proiecte legislative ..."-nu-mai-știu-cum. Am trimis-o către Președintele Camerei Deputaților, Președintele Senatului, Cancelaria Primului-Ministru, chiar către Președintele României. Rezultatul? Cu excepția ultimelor două instituții menționate, care au răspuns amabil că vor avea în vedere "petiția", și a câtorva extrem de puține reacții pozitive ale extrem de puținilor oameni care au avut răbdarea de a vedea despre ce e vorba, restul a fost zero. Niciun fel de reacție, nici măcar critică. Trist, cel puțin pentru mine.
    Dacă a avut cineva răbdarea de a citi până aici, urmează legătura către proiect:
    https://drive.google.com/file/d/0B35PrZuDbidPdjMyOFpoaTF3N0k/view
    Sper să fie permisă inserarea de link-uri în comentarii, și să nu fie considerată reclamă, ținând cont că eu nu am niciun fel de beneficiu material, și nu numai, de pe urma acesteia. Sau poate aș avea, în sensul că implementarea unei soluții asemănătoare m-ar face să trăiesc în mijlocul unei societății mai bune, lucru care îmi convine?
    • Like 2
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Am trecut și eu prin experiențe similare. Nu vă dați bătut.
      • Like 1
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Având sentimentul că aș putea abuza de bunăvoința dumneavoastră, vă adresez rugămintea ca, în măsura în care este posibil, să vă exprimați opinia cu privire la Proiectul la care am făcut referire în comentariul anterior (textul la această adresă: https://drive.google.com/file/d/0B35PrZuDbidPdjMyOFpoaTF3N0k/view ). Ar însemna mult pentru mine o analiză calificată și critică în același timp a acestuia. Vă mulțumesc.
      • Like 1
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Voi citi. Vă rog să mă contactați pe Facebook, mă găsiți ușor.
      • Like 0
  • Da, bun articol, ceea ce ignora este ca atunci cand elitele intelectuale vor sa faca schimbare le sunt dintii scosi de Jandarmi fara scoala si sunt amendati cu mii de lei, exact asa cum a fost in cazul Rosiei Montane.
    Atata vreme cat o sa ai inculti inarmati pe post de paznici ai democratiei, nu o sa ne riscam sira spinarii ca sa schimbam ceva, mai bine parasim tara.
    • Like 0
    • @ Ciprian Netizen
      Violența este ultimul subterfugiu al incompetenței - intelectualii, prin definiție, nu vor ajunge să-și scoată dinții (sau să le fie scoși).
      • Like 0
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Violența este ultimul subterfugiu al incompetenței - vorbele aparțin lui Isaac Asimov, am uitat să precizez acest lucru, mă scuzați.
      • Like 0
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Ai dreptate, dar asta nu schimba faptul ca exista o gasca de inculti platiti din banii mei care au ca unica meserie apararea intereselor celor ce 'conduc' guvernul sau parlamentul. Poti sa iti racesti gura sau sa iti comsumi condeiul degeaba, in momentul in care cuvintele tale vor avea un impact o sa te trezesti cu gasti inarmate cu bastoane la tine la usa.
      • Like 0
    • @ Ciprian Netizen
      Cred că sunt șanse mici să ajungem atât de departe. În același timp, a te opune sistemului a fost întotdeauna riscant.
      • Like 0
  • Am fost surprins cand am citit titlul articolului, era parca l-as fi scris eu. M-am gândit de multe ori de ce nu reușim sa mișcam lucrurile. In afara de sclavagism, am trecut prin toate orânduirile sociale, si ... am rămas la fel. Aceiasi.
    Ai putea spune ca suntem prosti, da prosti rău de tot, pentru ca nu poti cataloga altfel pe cineva care pentru o găleata de plastic accepta sa voteze un ticălos in fruntea obștii. Iar daca el e totusi atat de prost, poate vecinul lui, o țâră mai dezghețat, îi spune cum stau lucrurile si ajungem sa votam pe cine trebuie. Dar nu, nu este asa. Romanii au demonstrat ca se adaptează foarte bine in societățile evoluate, respecta regulile, sunt capabili sa funcționeze eficient intr-o societate așezată, societate in care ALTCINEVA a facut regulile si tot ALTCINEVA are grija sa fie respectate. Si atunci? Oare faptul ca suntem prea mulți într-un areal geografic numit si țară, ne face sa ne comportam ca o turma de oi? Eu cred ca da. Românii nu sunt patrioți, sau mai corect spus 99% dintre ei au lipsa aceasta gena din ADN. Elitele, la fel ca si clasa politica, sunt tot romani. Aici pare sa fie marea noastra problema. Eu nu cunosc inca un intelectual de marca, in viata, care sa fie si patriot. Nici macar CTP-ul, care e un om onest, nu-si iubește (cum ar trebui) tara, se iubește mai mult pe sine, prefera sa stea pe margine si sa comenteze, îi e frica sa intre cu adevarat in bătălie. Ori eu, mai sus decat CTP nu vad pe nimeni. Băsescu imi pare un patriot, dar pot cu mare greutate sa-l consider un intelectual. De fapt, e o singura idee pe care autorul articolului n-a atins-o: De ce sa vrea cineva sa ajungă senator? Sau deputat? Ori Prim ministru? Eu le-as pune aceasta UNICA intrebare tuturor celor care candidează. De ce vrei frate sa te aleg? De ce vrei tu sa-ti consumi energiile si sa-ti pierzi nopțile in slujba mea, a noastra, pentru un salariu de mizerie. ( Pentru un om valoros care nu are de gând sa fure, salariul de deputat sau ministru e o MIZERIE. Eu nu inteleg de ce nu putem sa plătim unui ministru un milion de dolari pe an, ce sa facă cu 50 de mii?)
    Daca nu banii sunt motivul, oare e prestigiul? Nu. La ora actuala daca esti politician esti privit ca o jigodie, un hot. Si atunci ... de ce vrei frate sa te aleg? De ce consumi tu bani in campania electorală, banii tai munciți, ca sa-ti dau eu apoi 5000 de lei pe luna si tu sa muncești pe rupte sa repari tot ce au stricat aia dinaintea ta? Sa vedem, ce raspunde? Din dragoste de obște, din patriotism, sau ca sa fure. Alta varianta nu e. Ori, asa cum spuneam noua ne lipsește gena, n-o are nici macar CTP-ul. CTP-ul n-are de gând sa fure, asa ca nu se bagă, la fel ca el sunt mulți, ramân cei care vor sa fure. Nu vedeți ce simplu e? Ca la clasa a IV a. Asa ca, daca tot nu avem patrioți printre elite, asa cum alte nații au si au avut mereu, daca suntem mutilati pentru ca asa a vrut Dumnezeu sa fim, atunci sa facem in asa fel încât sa-i cointeresem. Sa devină funcția de primar atractiva si fara sa fure. Va spun eu, ne-ar costa infinit mai putin decat ne costa acum. Atunci, un om valoros si onest ar considera ca merita efortul. Sau macar unii dintre ei, cei pentru care banii conteaza, deoarece nu cred ca daca i-as da CTP-ului 1milion pe an, ar accepta sa candideze. Hai ca m-am lungit ... scuze.
    • Like 1
    • @ Gigel Flocea
      Cred că sunt mulți oameni cinstiți și competenți, îndeosebi tineri, care ar accepta să facă treabă în Parlament fără a solicita mai mulți bani decât primesc actualii parlamentari. Din păcate însă, șansele lor de a ajunge acolo vor fi în continuare foarte mici. Cristian Todor Popescu are rolul său în societatea românească, faptul că nu s-a implicat în politică nu îi știrbește în niciun fel patriotismul.
      • Like 0
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Asta se intampla pentru ca specia parlamentarilor/senatori etc se perpetueaza " din tata in fiu" si tot asa. Intrebarea de mai sus e oarecum retorica intrucat stim exact de ce vor posturile respective. Insa lasitatea isi spune mereu cuvantul si ne complacem cu idiotenia. De aceea eu i-am respectat pe greci din momentul in care am inceput sa lucrez cu ei prin anii 2000. Cum era ceva putred toata lumea, dar toata lumea in strada. Nu am vazut pe nimeni in strada cand au fost alesi care au iesit primari in inchisoare.
      • Like 0
  • Stimate Domnule Cociodar...

    Incerc sa descifrez spusele dumneavoasta dar totusi este acest articol (bunicel comentariu recunosc) un fel de manifest anti elita si totusi un elogiu mascat adus elitelor.
    De ce numesc acest articol "elogiu mascat adus elitelor"?
    Simplu stimabile: Unde pentru numele lui Dumezeu a-ti vazut dumneavoastra elite? Care Elite? Cele ingropate de comunisti si clica comunistoida?
    Sau palidele copii care i-au inlocuit?
    Pai copiile sunt in parlamant sunt in administratie sunt in actualul invataminat?
    Deci serios va intreb Care Elite Domnule?
    Poate doriti sa vorbim despre Nulite sau corect spus nulitati stimate Domnule.

    Elitele Dumneavoastra sunt Nulite 99,999%
    Cunoasc mari profesori doctori...etc care au plagiat tota viata lor, era foarte usor pe vrema luii Odiosul, si s-a perpetuat si mai usor dupa in timpul celui de-al doile-a odios lilici!
    Toti la orice nivel au dat si pretins si luat spaga pentru a avansa, a"doctora" a se citi pentru a lua doctoratul ; deci acesta sunt elitele?
    Cu tot respectul dar noi nu avem elite ci doar "NULITE".
    Mi mult, va propun sa intoduceti acest nou cuvant "NULITE" in DEX.

    Cu stima

    Bula

    • Like 3
    • @ Bula Bulov Bula
      Nici, nici. Este speranța mea că mințile cele mai bune ale țării nu vor mai asista pasive la ceea ce se întâmlă rău în România. Vă dau dreptate în privința „nulitelor”, cunosc și eu din păcate multe cazuri.
      • Like 0
  • RB check icon
    Nu e clar ce ar trebui sa faca elitele.
    Ce va asteptati sa faca elitele?
    • Like 1
    • @ RB
      Păi ar putea începe prin a se organiza într-o formațiune (politică, de exemplu). Evident, ar trebui să aibă grijă să nu se infiltreze în respectiva chestie "neeliteele". Apoi s-ar putea pune pe conceput soluții. Primele două probleme ar fi: cum ar putea prelua puterea, respectiv cum și-ar putea asigura bunăstarea. Fiind vorba totuși, de eltite, soluțiile acestor probleme ar fi găsite imediat. Odată rezolvate, s-ar putea apuca de găsit soluții și pentru restul problemelor, care îi privesc pe semenii lor. Greu? Apropo, deși poate părea hilar ceea ce am exprimat mai sus, am fost cât se poate de serios.
      • Like 1
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      RB check icon
      Cum ar putea elitele sa preia puterea?
      In Romania nu o sa fii votat daca (1) nu esti cunoscut (si multi dintre ei nu sunt si nu vor fi cunoscuti la tara) si (2) nu ai bani de campanie (pana nu se schimba legea finantarii partidelor noi venitii nu au mari sanse).
      E destul de greu sa vina schimbarea. Cititi articolul din Hotnews despre pachetul de masuri anti saracie cu Valeriu Nicolae si Cristian Ghinea ca sa vedeti cum se lovesc de ziduri si de "nu se poate" oamenii care vor sa faca schimbari.
      Si faptul ca esti elita intelectuala nu inseamna ca neaparat esti si lider.
      Iar articolul de fata e prea generalistic, nu vine cu solutii clare.
      • Like 0
    • @ RB
      Am citit articolul recomandat de dvs. (și mi se pare cel puțin interesant), însă v-aș recomanda să recitiți răspunsul meu anterior, cu ceva mai multă atenție, și veți vedea că am început exact cu răspunsurile la întrebările dvs.
      • Like 1
    • @ RB
      V-am răspuns parțial în textul publicat astăzi. Reformă în educație și implicare.
      • Like 0
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Prin a conlucra. În privința formațiunilor politice, realitatea ne arată că este foarte complicat. Voi încerca să scriu despre asta în viitor.
      • Like 0
    • @ RB
      Am intenționat să fie așa, ca punct de pornire pentru articolele ulterioare.
      • Like 0
  • Un articol care pleaca de la premisa (corecta, zic eu) ca nu mai este nimic de facut, dupa care se pierde in niste trivialitati despre statul de drept si democratie, aratind, punct cu punct ca la noi totul este pe dos sau numai mimat cu ridicola stingacie (iarasi corect) si se incheie cu indemnul de a schimba din temelii lucrurile printr-un efort colectiv - ceea ce este ilogic. E ca si cum ai spune ca trebuie sa jucam hochei pe gheata, desi nu avem patinoar, echipament si nici nu stim sa patinam, dar haideti sa jucam totusi si va fi bine! Sau haideti sa jucam polo pe apa, desi nu avem bazin de inot si nici nu stim sa inotam, dar ne vor salva ”elitele” intelectuale. Care elite? Nimeni nu are vointa sau curajul de a trage concluzia logica: suntem pierduti si nevindecabili - caci nu recunoastem ca suntem bolnavi, nu vrem sa ne vindecam, nu avem doctori (la figurat vorbind, din pacate nu avem nici la propriu) si nu stim ce trebuie sa facem. Dar pina la urma va fi bine! ”Orice criza are o solutie.” Nu. Sunt crize a caror solutie este disolutia, moartea, disparitia. Am mostenit din crestinism si apoi din filosofia hegeliano-marxista aceasta credinta ca, intr-un fel sau altul, dupa sacrificii si suferinte, va veni mintuirea. Uneori asa se intimpla, iar istoria este plina de exemple atit de variate, incit orice teza poate gasi niste ilustrari convenabile. Dar tot istoria ne ofera si exemple de mari sau mici civilizatii, imperii, regate, popoare care s-au destramat si au disparut, pur si simplu. Cind totul ne spune ca suntem pe duca, ne incapatinam sa speram ca, printr-o minune, ceva ne va trezi, ne va rascoli profund si ne va mantui - cum, cind, de ce, de catre cine? - nu stim, dar noi credem si speram. Foarte bine, dar speranta si credinta (ce daruri minunate, absolut necesare vietii) nu au nimic de a face cu ratiunea. Iar din punct de vedere rational, nimeni - nici macar faimoasele ”elite intelectuale” - nu vad nicio solutie reala. Ne scufundam lent si inexorabil. E trist, intr-adevar, e dureros, dar nu mai putin adevarat. Si nu ne consoleaza faptul ca nici altii, care se cred, mari, puternici, invincibili, nu se simt prea bine. Lumea toata a luat-o razna si se indreapta cu inconstienta spre o catastrofa. De ce am fi noi singurii supravietuitori?
    • Like 3
    • @ Dan Craciun
      Cred că acele „trivialități” despre stat și democrație trebuie frecvent repetate, până se întipăresc în mentalul colectiv. Dincolo de acest aspect, este foarte posibil să aveți dreptate. Mi-aș putea aprinde o țigară și să privesc cum lumea arde. Dar nu sunt fumător.
      • Like 0
    • @ Ștefan Fox Cociodar
      Se pare ca a nu fi fumator a devenit astazi un motiv de mindrie. Nu am folosit termenul ”trivialitati” in sens peiorativ, ci am vrut sa exprim tocmai ideea dvs. ca acestea sunt notiuni elementare, de la care trebuie pornit orice demers. Nu cred insa ca ele se intiparesc in mentalul colectiv prin articole publicate online, intr-o revista care se vrea ”quality press” si pe care o citim noi doi si altii mai mult sau mai putin asemanatori noua. Sunt sigur, oricit de oribil suna, ca mai degraba o manea de-a lui Salam sau Adi Minune (scuze pentru eventuale erori, nu sunt foarte versat in domeniu) ar avea un impact covirsitor in comparatie cu ifosele noastre de intelectuali sclivisiti. Si nu am afirmat (desi, recunosc, am sugerat cumva) ca trebuie sa stam cu mainile in sin si sa nu facem nimic. Facem, fiecare ce si cit putem. Nici nu am exprimat o certitudine ca nu mai este nimic de facut. Am vrut numai sa adaug, ce-i drept, in mare graba si foarte eliptic, inca o ipoteza de luat in calcul - anume ca, in pofida eforturilor noastre, s-ar putea sa fie prea tirziu. Sa speram ca nu este. In rest, toata stima si va asigur ca sunt mult mai multe lucruri care ne apropie decit cele care ne despart.
      • Like 1
    • @ Dan Craciun
      Și eu cred același lucru. În privința fumatului, am încercat o figură de stil, în loc de a spune direct că nu voi asista pasiv la relele care se întâmplă, chiar dacă văd lumea în culori apropiate de dumneavoastră. Sunt conștient că scriem unii pentru ceilalți, într-o lume relativ mică. Nu pot decât spera ca ea, treptat, să se lărgească. Uneori îmi găsesc cu greu motivația. Facem fiecare ce și cât putem. :) Mulțumesc pentru comentarii!
      • Like 0
  • IM check icon
    Domnule Cociodar, dumneavoastră va declarați insatisfacția si inutilitatea in calitate de politolog. Considerați politica românească toxica. Aveți dreptate. Sunt putini cei care fac pasul in politica având pregătirea necesara si calitatea rara de a se pune in slujba binelui comun. Sunteți intelectual si, prin pregătirea dvs., faceți parte din elita intelectuala. Sunteți, deci, responsabil de starea in care ne aflam?Adevarul e ca, intr-o societate in care scara de valori e rasturnata, elita nu exista, nu este recunoscuta si nu e respectata. Cum ar putea avea vreun rol, cum ar putea avea vreo răspundere reala? La noi, fiecare persoana sau grup de persoane are propria sa elita, ba chiar se considera parte a elitei. Trăim intr- o tara libera, e democrație, nu prea știm ce înseamnă asta dar știm un lucru: suntem buricul pământului si avem mereu dreptate. Pentru noi, elita e formata din cei care gândesc la fel ca noi si ne dau dreptate. După părerea mea, școala (educatia) este responsabila de haosul si "originalitatea" vremurilor pe care le trăim. Tocmai de aceea apreciez articolul dvs. care explica succint si clar câteva noțiuni de baza pe care orice cetățean ar trebui sa le cunoască dar pe care, din păcate, multi dintre politicieni nu le cunosc si nu le inteleg. Nu am înțeles care sunt idele periculoase despre care vorbiți in titlu. Periculoase pentru noi mi se par ignoranta, lenea de gândi cu capul tau, dorința de a prelua părerile altora (de aici si noua specie a analiștilor deveniți vedete). Periculoasă mi se pare lipsa de cultura civica si de spirit civic.
    • Like 1
    • @ IM
      Mulțumesc pentru că ați citit și pentru comentariu! Aveți dreptate în privința educației, am scris despre acest lucru în textul de astăzi. Da, cred că și eu am părticica mea de vină pentru starea în care ne aflăm. Este o vină pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toții.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult