Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai profundă răutate am văzut-o la unii oameni ce mimează bunătatea absolută

politician.

Foto: Profimedia

Cea mai profundă răutate am văzut-o la unii oameni ce mimează bunătatea absolută. Orice vorbă a lor e numai miere, iar sub vorbe fierbe veninul.

Cea mai adâncă ticăloșie am găsit-o la unii oameni ce pozează în sfinți și în cucernicie întruchipată. Sub mantia de sfânt ascut pumnale.

Cea mai mare necredință o găsesc la unii oameni ce își clamează neîncetat credința. Cu Dumnezeu în gură la orice cuvânt și cu inima neagră de ură. Se plasează singuri de partea raiului și în dreapta lui Dumnezeu și trimit în iad pe oricine nu le susține părerea.

Unii dintre cei mai nemiloși oameni sunt cei ce predică iertarea. Când sunt puși în starea de a ierta, devin colți și gheare.

Și, paradoxal, am găsit bunătate la oameni ce nu se pretind buni.

Am găsit cinste la oameni ce nu se cred sfinți. Am întâlnit credința la necredincioși și compasiune la oameni ce nu vorbesc prea mult despre iertare.

Și așa am învățat să caut Omul, dincolo de aparențe și măști, dincolo de vorbe goale și pretenții.

Să mă uit în suflet ca într-o carte...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru moment am scapat de privirea de vipera a parvenitei firea, dar mai sunt inca multi, mult prea multi, de care trebuie sa ne aparam. Nu-i mai enumar acum. Ii stiti si voi.
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    Probabil, e vorba și de ipocrizie. E în firea oamenilor de a se da mai altfel de cum sunt. De a părea mai buni, mai creștini, mai inteligenți, mai realizați, mai de succes. Forul nostru interior, uneori aspru și nemilos, care ne judecă apucăturile și acțiunile, erodându-ne stima de noi înșine, provoacă o reacție de apărare a instinctului de conservare, a ego-ului care vrea să "audă" numai laude. Și, în consecință, ne face să mimăm, să pozăm, să clamăm și să predicăm ceva, cu totul pe dos faptelor noastre reprobabile.
    Și, așa este: "Omul trebuie căutat dincolo de aparențe și măști, dincolo de vorbe goale și pretenții."
    • Like 2
  • După cum am mai scris, mai demult pe când eram adolescent am citit la rubrica de psihologie dintr-un număr al revistei "Știință și tehnică" de atunci că actrița franceză Sarah Bernhardt s-a plâns odată unui psiholog că ea se poartă rău cu copii ei deși ea nu își dorea, de fapt, să se comporte așa și ea juca în piese de teatru roluri de femeie îndrăgostită și de mamă iubitoare. Astfel s-a constatat că jucarea frecventă a aceluiași tip de rol fie în teatru sau în cinematografie, fie sub forma unei măști sub care dorește cineva să se afișeze în lume, poate conduce, de fapt, la un comportament opus celui afișat în mod voit. Din câte am înțeles dintr-un paragraf din acel articol, unele persoane sunt chiar puse să joace astfel de roluri pentru a obține în viața reală tipul de comportament dorit.
    În concluzie, afișarea de către o persoană unei anumite măști cu care dorește să fie cunoscută în societate, cum ar fi aceea de persoană pioasă, de persoană care urmează anumite cutume religioase, poate duce în timp în viața reală, undeva în spatele ușilor închise și a draperiilor trase, la un comportament opus celui afișat în societate. Dar este perfect adevărat, că există în unele cazuri persoane care afișează un astfel de comportament pios ca o mască pentru a-și ascunde sub aceasta adevăratele intenții malefice sau adevărata FIRE.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro