Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cei care pleacă și cei care rămân

Îmbarcare în avion

Foto: George Călin/Inquam Photos

Prin viața mea și-așa handicapată (mi-am parcat unele zile în locuri nepermise, m-am trezit cu timpul ciuntit, am avut fericirea surdo-mută o vreme), mi-a fost dat să observ tot felul de oameni. Cred că această calitate de observator e un adevărat deliciu.

Am văzut oameni care au plecat oriunde, numai să plece. Am văzut oameni care au plecat calculat, alegându-și cu atenție destinația. Am văzut oameni care au plecat pentru că au fost trași acolo de alții. Am văzut oameni care au plecat pentru că au fost împinși de aici de unii.

Oamenii pleacă. Nu-i nicio grozăvie în asta. Au migrat din cele mai vechi timpuri și au demonstrat că se pot adapta ușor oriunde. Eu n-am putut să plec, chiar dacă am avut de câteva ori ocazia. Pe undeva dintr-o frică de nou, pe altundeva dintr-o naivitate fină, aceea de a crede că pot pune umărul la o schimbare în bine aici, chiar dacă lupta ar trebui să se ducă îndeosebi pentru binele meu, nu al celor de lângă mine. În fine.

Cei care pleacă m-au făcut să-i îndrăgesc pe cei care rămân, indiferent că o fac din lașitate, patriotism, optimism exagerat, naivitate. Asta grosier, pentru că am observat rapid ura instalată între cei care rămân, scindați de afinitățile politice, iute încrâncenați de comentariile de pe facebook, tot mai scârbiți de societate. Am căzut în tristețe.

Cei care rămân sunt tot mai puțini și asta ar trebui să ne unească, nu să ne alimenteze ura. Dintre aceștia, a apărut o nouă categorie: cei care vor pleca. Nu se știe când. Există unii care într-adevăr vor pleca și veșnic plecânzii care nu pleacă în fapt niciodată, ci se lamentează tot timpul de condiții, își fac proiecții utopice, produc acte de suicid metafizic.

Nu-mi plac veșnic plecânzii. Cei care vor pleca mă umplu de sentimente contradictorii. Pe undeva îmi generează gânduri pesimiste, pe undeva îi admir pentru curaj și pentru luptele date oricum, numai să le fie bine, într-o chintesență a viețuirii pe care ar trebui cu toții s-o avem în noi. Cei care au plecat deja îmi generează nostalgie.

Sunt unii care mă cheamă prin alte părți și unii care mă gonesc de aici. Îmi trebuie un psihic de fier ca să rămân în echilibru. Eu nu plec acum, în clipa asta. Și nici în clipa care va să vină. Să mă duc pentru civilizație, pentru un trai mai bun, pentru o bătaie de joc mai puțină. Să mă duc neapărat, că sunt tânăr și mă sting aici. Să mă duc unde văd cu ochii, numai să mă duc.

Cred că încercarea continuă de a antagoniza niște neajunsuri m-a făcut cel ce sunt acum. Contextul acesta, oarecum același în ultimele trei-patru decenii, m-a ridicat demn în picioare. Bătaia de joc mi-a adus umilința dulce și recunoștința. Banii mai puțini mi-au păstrat capul pe umeri. Civilizația asta pe alocuri încă de peșteră mi-a adus contrast și m-a făcut să apreciez altfel niște lucruri.

Nu pot alege eu țara în care mă nasc. Nu știu dacă e act arbitrar sau ceva stabilit prin alte registre, dar am apărut aici. În bucata asta, eu am devenit cel de acum și mă simt bine. Mi-ar plăcea ca toți cei care rămân să nu mai fie atât de scindați, pentru că devenim oricum tot mai puțini. Mi-ar plăcea ca toți cei care au plecat să nu uite de unde au plecat și să revină constant aici, să ne ajute, să nu ne privească ciudat, ca pe niște lași. Mi-ar plăcea ca toți cei care vor pleca să respecte alegerea celor care vor rămâne. Mi-ar plăcea ca veșnic plecânzii să nu mai consume energii importante pe acțiuni inutile.

Eu rămân.

Articol publicat pe site-ul autorului. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • stai lejereanu, boss, ca in maxim un an speli vase intr-un buffet din vest. Intre timp, eu nu ma uit la aia ramasi (cei care merita priviti) ca sunt lasi, ma uit ca sunt prosti. De exemplu, tu. Tu chiar crezi ca ai vreo calitate anume ca ai ales sa stai, ca esti mai special prin faptul de a ramane, ca efortul tau chiar are urmare palpabila si chiar crezi mitul indus de crestinism si basme pentru copii ca "binele invinge" pana la urma. Pai "binele invinge" era vorba unuia de la radio, Liviu Mihaiu, care a ajuns guvernatorul Deltei (pt 6 luni) ca sa ii dea aprobare lui Vantu pentru benzinarii plutitoare. Parca l-a si invins tribunalul cand a zis ceva de spaga si trafic de influenta. Ma rog, fiecare cu basmele lui, mai vorbim in 2-3 ani, cand iti spun cum sa imi faci cafeaua la o tejghea din UK.
    • Like 0
  • Corina check icon
    Înțelept mesaj.
    • Like 0
  • Generatie dupa generatie au fost sacrificate in interesul patriei mama. Cu ce a beneficiat Romania din truda si sudoarea parintilor nostri? Care sunt beneficiile Romaniei ca urmare a trudei dumneavoastra, a celor care pun umarul pentru o asa zisa Romanie mai buna? Vreau si eu un exemplu de mai bine de la nasterea dvs pana in ziua de astazi? Ce progrese a facut Romania?
    Am avut de ales sa fiu parte a unei alte generatii de sacrificiu, sa-mi sacrific viata, familia si propriul copil pe altarul sfat al patriei sau sa-mi bag picioarele in ea de tara si sa traiesc cum se cuvine departe de ea.
    Am decis sa parasesc Romania deoarece nu credeam in revigorarea Romaniei. Cu parere de rau constat ca am avut dreptate. Pe mine nu ma deranjeaza coruptia din Romania, nu ma deranjeaza PSD-ul, mi-e egal daca Dragnea devine presedinte, rege sau dictator. Privesc nonsalant si murmur printre dinti : bine ca am plecat din mandretea aia de tara.
    Fiti in continuare demn domnule. Banul este radacina tuturor relelor. Fruntea sus. Sarac si cinstit ca Iliescu. O sa ne mai contrazicem cateva zeci de ani dupa care ne vom stinge amandoi, dvs cu speranta intr-o Romanie mai buna care uita sa se implineasca, eu cu mandria ca nu mi-am sacrificat viata pentru un vis care nu o sa vina.
    • Like 0
    • @ Gar Gaune
      "Vreau si eu un exemplu de mai bine de la nasterea dvs pana in ziua de astazi? " - daca il intrebi pe autor sa dea un exemplu de ce a facut el ca sa faca bine, asa cum a zis in articol, ii dai o lovitura sub centura.
      • Like 0
  • In fond toata planeta e a noastra.Daca doamne,doamne ma trimis aici,tot el a zis lui taica Adam sa se uscheasca din rai ca a mancat mere altoite,si nu avea voie,dar ia dat tot pamantul lui si la mamaia Eva sa-l stapaneasca si noi de la ei na tragem.Asa ca unde e mai bine acolo ne ducem.Apoi doamne doamne sa cam grabit cand a facut lumea asta.Cum sa faci o lume intreaga in sase zile ?A iesit cu multe imperfectiuni si parca cele mai multe s-au aduna aici la noi,da noi suntem invatati cu greu,cred ca ne-am simti stingheriti daca am duceo bine.
    • Like 1
  • Daca ai din ce trai fara a fi nevoit sa faci compromisuri atunci are sens sa ramai.
    • Like 1
  • Cum sa zic?! Chapeau! Mai comiteti.
    • Like 0
  • Iar eu îi inţeleg pe toţi care fug de-aci mâncând pământul, fără să intoarcă, capul. Dacă vrei să începi o viaţă nouă, singura ta şansă este să te adaptezi social şi cultural la locul pe care l-ai ales ca noua patrie. Părinţii, atât cred că-i mai leagă de România. Treaba cu "să ne ajute" e cam atitudine de asistat social. În ce mă priveşte, cu vreo 80% dintre cei rămaşi nu mă identific, nu ma regăsesc în “noi“! Cu ce sunt de-acord: că mulţi dintre cei care au rămas în România, deşi puteau să plece, au făcut-o pentru că simt că aici pot contribui mai mult la dezvoltarea, la binele lumii în care trăiesc. Pentru că au o conştiinţă civică peste medie. Pentru că preferă să dea mai întâi, şi pe urmă să beneficieze/să ia.
    • Like 6
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      si citi dintre aia cu o "constiinta civica peste medie", cei care au decis sa ramina, desi puteau sa plece, se implica si lupta sa schimbe ceva? citi au predat armele si incearca sa supravietuiasca de la o luna la alta, inghitind stresati tot felul de fitze si legi aberante?
      • Like 3
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      Daca atit ai putut tu intelege din treaba cu "sa ne ajute", e pacat pentru tine. Daca un medic roman care traieste de x ani in tara y se intoarce in Romania sa ajute, inseamna ca romanii care ii primesc ajutorul sint asistati social, clar. Ati putea da dovada de vederi intelectuale mai largi daca nu ati vedea asistati social pindind dupa fiecare colt.
      • Like 1
    • @ Dana de Leeuw
      Spre marea mea bucurie, eu cunosc mulţi. Dar să schimbi ceva sau să contribui, nu înseamnă neapărat să ieşi la demonstraţii, să te înscrii într-un partid, să faci o fundaţie. Eu cred că ajunge să-ţi vezi corect de treabă în locul în care eşti, să nu dai şpagă în niciun chip, să nu tolerezi abuzurile, să nu cânţi în cor de yes-man-i, să respecţi lumea din jur, să nu claxonezi ca un psihopat pe stradă, pe lângă că nu arunci gunoi pe stradă, să te mai apleci şi după gunoiul altuia, şi să încerci să molipseşti lumea din jur cu gesturi de bine. Dacă nu ne purtăm civilizat şi corect noi, nici nu avem cum să pretindem asta de la ceilalţi, inclusiv de la cei care ne conduc. Ştiţi şi dvs., în detaliu se ascunde diavolul...
      • Like 1
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      Sā dea ,cui ? Si ce sā mai dām ? Ultima fārâmā de demnitate ? ...Lamentāri puerile ,ale celor cu, constiintā civicā peste medie...
      • Like 0
    • @ Diana Ionescu
      Mie nu mi se pare că un medic care se întoarce în ţară "ne ajută". Este o expresie folosită impropriu. Contribuie la dezvoltare, la transmiterea de cunoştinţe, deprinderi etc. De ajutat, ajuţi un ne-ajutorat, iar eu refuz ideea că noi, ce de pe aici, suntem ne-ajutoraţi. În plus, dacă vorbim de medicii care se întorc, cred că majoritatea intră în sistemul privat, nu prea se pune problema că ar revoluţiona în vreun fel sistemul medical de stat, sau măcar repara. Doar cei puţini cu bani mulţi beneficiază de "ajutorul" lor!
      • Like 0
    • @ Christian
      Cam la asta mă refer cu "să dea, pe urmă să aştepte să primească": "Eu cred că ajunge să-ţi vezi corect de treabă în locul în care eşti, să nu dai şpagă în niciun chip, să nu tolerezi abuzurile, să nu cânţi în cor de yes-man-i, să respecţi lumea din jur, să nu claxonezi ca un psihopat pe stradă, pe lângă că nu arunci gunoi pe stradă, să te mai apleci şi după gunoiul altuia, şi să încerci să molipseşti lumea din jur cu gesturi de bine. Te porţi aşa, poţi pretinde acelaşi comportament şi faţă de tine. Fără agresiviate, cu răbdare. Nu cred că e o lamentare puerilă să decizi să te porţi ca un cetăţean resonsabil care contribuie cu ce are el mai bun la bunul mers al cetăţii.
      • Like 0
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      Este foarte frumos și nobil cum gândești. În țara de adopție în care trăiesc și muncesc, procedez întocmai cum ai scris în comentariul tău, pentru că nu sunt privit ca un zombi. Nici nu știu dacă îmi funcționează claxonul... În România, când vin în concediu procedez la fel, mai puțin treaba cu abuzul, pentru că nu ai cui să te adresezi, și dacă ai cui, totul se desfășoară cu viteza
      " luminii stinse"! Când vin în România am o singură mare dorință: să nu mă îmbolnăvesc! Din păcate cei ca dumneavoastră sunt, excepția, care confirmă regula. Asta constat an după an, nici o schimbare în bine, nepăsarea și nesimțirea, au luat locul civismului și bunului-simț. Mă bucur pentru dumneavoastră, că aveți mulți apropiați, care se gândesc și procedează așijderea.
      • Like 3
    • @ Christian
      Christian, prima parte a comentariului meu la articol sună cam aşa: "Iar eu îi inţeleg pe toţi care fug de-aci mâncând pământul, fără să intoarcă, capul. Dacă vrei să începi o viaţă nouă, singura ta şansă este să te adaptezi social şi cultural la locul pe care l-ai ales ca noua patrie. Părinţii, atât cred că-i mai leagă de România." Dacă plecam, sau rămâneam şi nu mă întorceam, aşa m-aş fi purtat. Şi acum, când călătoresc, îmi evit co-naţionalii cât pot. Partea a doua e un fel de "credit" pentru autor, pentru că ştiu că unii au rămas pe-aici pur şi simplu pentru că aici se simt acasă, şi că au nevoie mai mare de acest "acasă" decât de orice alt comfort...
      • Like 0
  • Totusi, nu inteleg de ce nu există o procedură pentru demiterea lui Dragnea. Pe bune, chiar nimeni nu poate sa-i faca nimic?
    • Like 1
  • Am trăit spusele fîecărui rând, fîecărui cuvânt scris de dumneata..... Sunt simțăminte pe care le traiesc si eu atunci când mă gândesc la cei plecați, dar care, încă ne mai iubesc ,pe noi ,cei "rămași ". Îi admir pe cei plecați care își spun cu mândrie, și după ani ,ca aparțin acestei nații.
    Eu sunt un rămas.......... motivul? ......așa cum spuneai un amalgam de lașitate și speranța (tot mai slabă !)că semnalele celor plecați vor deștepta o revoluție socială, morală, de conduită civică în țărișoara asta oropsită ....
    Asemenea unei turme de bizoni, dacă ne strângem unul lângă altul putem mătura din calea noastră toate hienele trecutului și prezentului....
    Nu e un îndemn la răzmerițe ci un îndemn la umanitate și la deșteptare civică: să eliminăm ușor ușor minciuna, impostura, mizeria umană.
    Cum? ..... Urmând exemplul și sfaturile unor oameni curați....
    (aș da nume dar din start aș creea polemici,,,)
    Va iubesc români....civilizați, oriunde ați fi....
    • Like 2
  • Vasi Rădulescu, motivul echilibrului tău în România este că te învârți între medici, și câștigi cât să-ți fie acoperite nevoile tale și ale familiei tale, nevoi pe care nu ți le-ai setat la nivelul unui medic din lumea mai civilizată, ci mai jos.

    În concluzie, ești înconjurat de oameni care gândesc asemănător cu tine, și nu ai griji materiale pentru ziua de mâine. Ei, tot portretul ăsta s-ar schimba semnificativ dacă ai fi de exemplu un prof de istorie la liceu sau un inginer electronist. :)
    • Like 4
    • @ Tom Dick N'Harry
      Si ca probabil nu are copii. Dl. Radulescu nu-si pune problema urmatoarei generatii de sacrificiu. Oare copilul lui isi doreste o viata ca o munca sisifica, o eterna jinduire dupa civilizatie, siguranta, comfort? Nu vad cum s-ar putea schimba lucrurile in Ro, radical, rapid, astfel incit la un moment dat un parinte sa nu se simta vinovat ca ar fi putut sa-i ofere copilului o soarta mai buna, dar a ales sa ramina sa lupte civic. Si inca cu cine? Cu nicolicea, dancila, firea sau plesoianu? Eu nu as vrea sa-mi aduc copilul in scolile romanesti, in spitalele romanesti, in blocuri, printre blocuri, nu as vrea sa-l expun otravurilor Antenelor, modelelor etalon tip Radulescu, Zavoranu, Firea, "Bravo, ai stil" sau verticalitatii demne a pensionarilor psdaldisti (unii dintre ei, chiar proprii parinti/bunici). Nu as vrea sa-l vad devenind conformist, umil, angoasat, sufocat de informatii parazitare si colaterale, invatind pe de rost comentarii literare si teorii vetuste, plagiate. Eu ma gindesc la intoarcerea acasa, dar pt copilul meu am ales sa nu o fac.
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult