Cei șase călăreți ai Pandemiei. În spatele cărui steag ne încolonăm?

Foto: Guliver Getty Images

Calul ideologic e „gol”. La doar câteva luni de la accidentul care a determinat spectaculoasa răsturnare a cavalerului capitalist, noi oamenii suntem încă confuzi. Mulțumiți de stabilitatea fragilă, în care ne obișnuisem, mergeam până ieri, aliniați disciplinat în urma călărețului capitalist, cel care părea înfipt în șa, pentru toată viața noastră următoare. Dar, pe neașteptate, COVID a dat cu el de pământ. Noi am rămas fără conducător, iar idelologiile fără purtător de steag. Fără călăreț, calul stă, nu merge niciunde. Iar statul pe loc, nu ne-a plăcut niciodată nouă, oamenilor.

Mai curajos și întotdeauna disponibil, cavalerul comunist a sărit repede în șa și a strunit calul. Sperietura de la începutul acestui an ne-a făcut solidari, iar de frică, am acceptat ușor răul mai mic, adică un regim totalitarist, mai potrivit crizei. Teoria comunistă spune:

Toți suntem la fel, toți trebuie să înțelegem situația asta la fel. Adevărul este unul singur, cel pe care vi-l prezentăm noi, iar argumentele noastre sunt suficiente. Dacă nu ne credeți, vă vom determina să ne credeți. Nu încercați să ne contestați sau vă opuneți, pentru că suntem mai puternici si vom aplica binele, cu forța.

Și ne-au închis în case, iar noi am făcut cum au zis ei, cei autointitulați capabili să ia decizii pentru noi. 

Totuși, cavalerul comunist nu mai avea căderea să ne îndrume, prea multă vreme. După ce și-au revenit din sperietură, contestatarii lui au început să-și zbiere imediat drepturile individuale, iar cavalerul comunist nu a insistat să ramană pe cal. Pe aici, pe la noi în special, imaginea lui este oricum deplorabilă. Amintirea rigidității restricțiilor din fostul său regim sau a sărăciei în care ajunsesem sub comanda lui, era încă proaspătă. Nici măcar noile slogane, importate recent din est, de la verii săi mai capabili, nu-l fac mai frecventabil pe cavalerul roșu. Până și CCR, o gașcă de vechi prieteni ai cavalerului comunist, i-a sugerat să o lase mai moale cu totalitarismul. Totuși, câteva dintre reflexele comuniste autentice s-au regăsit în atitudinea noastră, și în aceste două luni în care el a încercat să strunească calul. Cei care au ieșit la o plimbare, la un grătar sau la o împărtășanie au devenit automat dușmanii poporului și confundați cu problema cea mare. Cavalerul comunist fusese de la început o alegere provizorie, necesară doar pentru scurt timp, până ne revenim din haos și înțelegem ce este de făcut în continuare. În luna mai, el va coborî voluntar de pe cal, iar locul va fi din nou liber.

Favorit să sară înapoi pe cal este tot cavalerul capitalist. Între timp, s-a adunat de pe jos, s-a scuturat si pretinde că e ca nou. Ne speriasem, dar acum ne-a trecut, și cel mai simplu ar fi să-l punem înapoi pe tot pe el. Deși pare cam terfelit de la căzătură, el ne asigură că este bine-sănătos, și că nu are absolut niciun oscior rupt. Ba chiar zâmbește fals, să pară în formă. El spune așa:

Crizele vin și trec, important e ca banii să circule. Vom ieși din această criză mai puternici decât înainte, prin repornirea circulației banilor, iar economia își va reveni în „V”. Vă promit paradisul pierdut, adică lumea perfectă în care trăiam înainte de COVID. Totul va fi la fel, doar că va trebui să purtăm măști. Nu putem lăsa băncile să se prăbușească, haideți să repornim producția și să ardem petrolul acumulat. Consumați, consumați, consumați!

Lumea dinainte, refăcută că un puzzle, asta ne va promite cavalerul capitalist. El ne va înapoia confortul psihic al rutinei, care ne ocupa toată viața. Dar mai este el capabil să călărească? Și, în fond, ne plăcea direcția lui? Ne-plăcea-nu-ne-plăcea, alta mai bună nu avem, vor zice unii, lipsiți de imaginație, încrezându-se docili în doctrina lui veche. Însă, contestatarii lui, destul de mulți, vor motiva că managementul lui ne-a băgat in rahat. Eventualul său succes pare să fie condiționat de susținerea esențială pe care o așteaptă de la alianța vestului, întrucât, de unul singur, nu pare capabil să-și ducă treaba la bun sfârșit.

Cavalerul naționalist se agită și el din toate puterile. El a fost mereu de pe aici și se laudă că le știe pe toate, mai bine decât restul. El susține că la noi e altfel, că nu avem nevoie nici de cavaleri din est, nici din vest, și insistă pe caracterul său providențial-ancestral. Sloganele sale sunt aceleași, de mai mult de o sută de ani încoace:

Prin noi înșine! Pe aici nu se trece! Nu ne vindem țara! Avem una dintre cele mai frumoase țări din lume, avem oameni buni și harnici și resurse din cele mai variate. Suntem daci și romani, avem continuitate pe acest teritoriu, respectiv avem un destin aparte. Noi suntem deosebiți de ceilalți. Prin urmare, putem, știm și trebuie să ne descurcăm singuri. Cu ceilalți oameni, cu străinii, trebuie să fim precauți, întrucât ei vor să profite de pe urma noastră.

Deși pare încă in formă, realitatea este că, la noi în România, cavalerul naționalist s-a demodat de multișor. Ultimul politician naționalist, unanim apreciat de posteritate, a fost probabil Ionel Brătianu. De atunci, mai toți naționaliștii de renume au ajuns să fie executați prin împușcare, de reprezentanții poporului, de la Zelea Codreanu și Antonescu, până la Ceaușescu. Vadim a scăpat, la mustață. Totuși, naționalismul încă prinde, pentru că el rămâne una dintre cele mai facil de ingurgitat ideologii. Conceptul simplu al familiei extinse, la nivel de trib, este accesibil tuturor, chiar și analfabeților funcțional. Drama naționaliștilor este lipsa de solidaritate națională, în litera regulilor stricte pe care ei le pretind. Trădătorii de neam sunt, în viziunea lor, globaliștii și universaliștii, cei care insistă pe aberația că toți oamenii ar fi la fel.

Cavalerul fundamentalist prezintă variante abstracte ale situației, considerându-le adevăruri supreme. El poate invoca zei furioși și dezlănțuiți sau poate dezvălui conspirații globale ale oamenilor, pentru a-și justifica necesitatea. Strategia lui este de a-i înfricoșa pe oameni pentru a se prezența, el însuși, drept salvator. Are mai multe mesaje, în fond același conținut, exprimat în mai multe forme:

Pocăiți-vă, fiți supuși, temeți-vă! V-ați născut greșiți oricum, iar dacă vreți să reparați această deficiență, respectiv dacă vreți să va mântuiți, trebuie să mă urmați pe mine. Așadar, credeți și nu cercetați, mai bine ajutați-mă să mă urc pe cal, că sunt bătrân!

Lumea aparține oricum celor puternici, celor 1%, așadar nu trebuie să avem ambiții prea mari, pentru că vom fi dezamăgiți. Suntem dirijați tot timpul de această entitate atotputernică și capricioasă.

Covid este o invenție mass-media, el nu există, iar vaccinul cu 5G este o schemă a chinezilor. Dacă totuși există, a fost creat de Bill Gates la Wuhan, să-i omoare pe bătrâni, că nu mai erau bani de pensii, și oricum suntem prea mulți, nu știați?

Cavalerul fundamentalist are un singur dușman concret, și anume liberul arbitru, un atribut al conștiinței umane. E greu, pentru oamenii care dispun de acest instrument, să urmeze cavalerul fundamentalist, tocmai pentru că ei au îndoieli și nu dau crezare automată adevărului suprem, pe care acesta îl proclamă.

De la conservă, va ieși și cavalerul progresist. Simte că a venit, în sfârșit, momentul lui. Și el va vrea să se urce pe cal, insistând pentru schimbări majore și reclamând viciile evidente ale lumii vechi. Înainte, el părea un optimist incurabil si nerealist, însă, pe el, criza l-a făcut mai curajos. I-a confirmat că poluarea poate fi oprită, că se poate lucra lejer și de acasă și că școala se poate face și online. Și, cel mai important, a înțeles că viața nu este chiar atât de scumpă, de fapt. El spune:

Democrația este perfectibilă, suferă de corupție și de incompetență. Capitalismul este retrograd, iar tehnologia ne permite acum să construim o lume nouă, pe premise progresist-socialiste. Să implementăm venitul minim universal, pentru a elimina sărăcia, și să limităm superior bogația. Sa dăm legi pentru protecția mediului și să transferăm rapid bugetele de înarmare către cercetare și către sistemul medical.

El va promite securitate, reguli noi și drepte, pentru toată lumea. Pentru el, controlul este tot securitate, astfel este tot în favoarea noastră. Problema sa principală este că formula lui necesită solidaritate, o marfă rară în vremurile astea. În plus, statul socialist este un ansamblu greoi, care rămâne deseori în urmă, atunci când progresiștii de altădată, odată ajunși la putere, încep să devină conservatori.

În momentul asta, e cert că niciunul dintre cavaleri nu este capabil să strângă în spatele său o majoritate. Prin urmare, calul este gol. Așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, se vor urca pe cal câte doi sau poate trei cavaleri, care vor conduce poporul împreună, mergând în direcția rezultată de negocierile dintre ei. Pierdut prin mulțimea de gură-cască, tânărul cavaler umanist nici nu a învățat încă să călărească. E încă ocupat să-și înțeleagă propria utopie. Nici nu-i trece prin cap să se urce pe cal. Ar fi prea periculos acum, e complet nepregătit. Tot ce poate face acum junele umanist este să  urmărească cu atenție acțiunile celorlalți și să învețe de la ei și din erorile lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp