Coronavirus: când îl luăm și noi?

Foto: Guliver Getty Images

Vom ieși din izolare după 15 mai. Prin urmare, întrebarea nu mai e dacă, ci când îl luăm? Îl putem lua în vară, când, probabil, spitalele vor avea încă paturi disponibile, sau putem spera să îl evităm până la toamnă, când eventualele tratamente de ameliorare se vor îmbunătăți. De vaccin știm că nu poate fi vorba anul ăsta. Ar fi nasol să ne lovească și dacă abia ne reintegrasem în viața profesională dinainte, și dacă vom fi șomeri în căutarea unui job nou. Chiar și sperând că vom scăpa cu viață, fără complicații, ne putem aștepta totuși la câteva simptome neplăcute și la o nouă rundă de izolare individuală obligatorie. Din păcate, logica ne cere sa fim realiști și să acceptăm că, foarte probabil, vom trece și prin asta.

Acum, putem crede că primul val al pandemiei este spre final, dacă e să ne luăm după opinia majoritară din ultima vreme. În profund contrast cu graficele încă foarte îngrijorătoare, politicienii, mass-media și chiar și opinia publică, se pregătesc pentru Marea Relaxare a Măsurilor, de după 15 mai. Ca prin magie, polițiștii care te amendau, cu zel, pentru lipsa semnăturii pe declarație, în seara de 14 mai, vor deveni indiferenți la plimbarea ta de relaxare, în dimineața zilei următoare. Rețelele de telefonie mobilă își vor schimba, la miezul nopții, îndemnul #stămacasă cu #avemgrijă. Și cam asta a fost tot! Gata cu carantina!

Asta nu înseamnă gata cu virusul, desigur. Virusul este la fel de periculos și oricum urmează valul 2, cel mai probabil în toamnă. Totuși, deși există aproape o unanimitate a părerilor specialiștilor, cu privire la inevitabilul val 2, puțini dintre noi credem acum că el chiar va veni. Majoritatea ne vom comporta la fel ca atunci când virusul era doar o pată roșie pe harta Chinei. Nu credem nici acum că valul 2 va exista și că ar putea fi devastator, așa cum nu credeam nici atunci că primul val va deveni mare cât un tsunami când va ajunge la noi. Totuși, este destul de evident că virusul va mai sta pe aici vreo doi ani, așadar în vacanța dintre valuri, ne putem obișnui cu ideea că vom ajunge și noi, o mare parte dintre noi, infectați.

Cea mai importantă realizare a acestei perioade, cea care va purta numele de valul 1 al pandemiei de COVID 19, dincolo de efortul costisitor al aplatizării curbei, ar fi trebuit să fie cunoașterea virusului și acumularea de know-how în privința lui. A învățat omenirea ceva în perioada asta? Unii susțin că s-au făcut progrese notabile în această direcție, că virusul este acum „sub control” și că stocurile de echipamente medicale, atât de greu de obținut acum câteva luni, au devenit disponibile și vor deveni larg disponibile în curând. Dar, până și această afirmație este controversată.

Să facem, mai întâi, o scurtă evaluare obiectivă a acțiunilor petrecute anul acesta:

• În ianuarie și februarie, virusul a fost mai degrabă ignorat, iar impactul sau a fost subevaluat de majoritatea specialiștilor, de la Donald Trump la Streinu-Cercel. S-a considerat mai întâi că este doar o problemă internă a Chinei, apoi s-au făcut glume pe seama virusului, mai târziu s-au lansat conspirații, însă în general, s-a așteptat dispariția sa „miraculoasă”.
• Apoi, brusc, oamenii și-au dat seama că e „pe bune” și s-au speriat. În martie și aprilie, majoritatea noastră am fost izolați. Ni s-a spus să stăm în case, pe diferite voci, de la „vă implor” (Angela Merkel) și până la „stați dracului în case” (Țăndărei). Ni s-a precizat explicit că nu este nevoie de noi, că situația este sub control, și suntem utili doar stând în izolare. Pentru a nu ne îngrijora în privința resurselor, ni s-a promis că statele vor susține material populația și firmele. 
• Pe 15 mai, mesajul se va schimba din nou. Acum vocea va spune: Din păcate, am recalculat și nu vă putem susține în izolare. Varianta pe care am încercat-o timp de două luni nu merge. Va trebui să vă descurcați singuri, respectiv trebuie să ieșiți și să vă riscați viețile. Însă, vă rugăm: aveți grijă!

Ce înțelege omul obișnuit din povestea asta este că toată tevatura cu izolarea a fost cam degeaba, până la urmă. Am ajuns, pe un drum întortocheat, tot la varianta imunizării colective. Desigur, se va argumenta, izolarea a aplatizat curba și a redus numărul de victime. Da, însă problema principală nu a fost rezolvată, ci doar amânată. Iar asta cu prețul piperat al prăbușirii economiei. Tocmai din această cauză, formula izolării generale nu mai poate continua, pentru că e limpede că astfel vom muri de foame. Așadar, cu sau fără cele două luni de carantină, vom fi ajuns tot de unde am plecat: trebuie să ne confruntăm direct, cu virusul. Cei pe care curba aplatizată i-a cruțat în valul 1, vor fi înghiți de valul 2.

Sunt cu certitudine o mulțime de lucruri pe care le-am învățat, însă sunt și câteva pe care, din păcate, este evident că nu le-am învățat.

Nu am înțeles prea bine cum funcționează virusul. Cel puțin eu nu am înțeles, deși am încercat, încă din ianuarie, să mă informez cât mai complet am putut. Nici acum nu știu dacă măștile sunt eficiente sau nu, nu știu exact cum se transmite virusul sau care este relevanța individuală a fiecărui tip de teste. Nu știu dacă sunt mai multe variante ale virusului, dacă există tratamente eficiente de ameliorare, nu știu nici măcar dacă e bine sau nu să merg la spital, în cazul în care încep să dezvolt simptome. Informarea corectă este greoaie pentru că orice opinie este contracarată cu argumente aparent documentate, care prezintă exact contrariul.

Nu am înțeles că o problema globală trebuie abordată global. Când s-a dat alarma, ne-am închis între granițe, un reflex naționalist păgubos, similar cu încuiatul în apartament, atunci când blocul este în flăcări. Națiile au fost prea egoiste să coopereze. Probabil că s-au temut unele de incompetența sau inconștiența altora și au preferat să deschidă fronturi individuale de luptă împotriva dușmanului comun. Cei care s-au crezut mai deștepți decât ceilalți au blocat accesul străinilor în țară, neavând încredere în discernământul omologilor lor. A reieșit o dezbinare, de parcă dușmanul nu ar fi fost un virus, ci celelalte popoare.

În consecință, nu ne-am înțeles nici măcar să măsurăm la fel datele, în toate țările. Protocolurile de diagnosticare, tratare și raportare a cazurilor sunt diferite, de la un sistem la altul. Astfel, tabelele și graficele de îmbolnăviri și de decese, cele analizate zilnic de statisticienii diletanți, prezintă date neomogene, care fac corelarea dificilă. Diferențele numerice dintre unele țări sunt astfel imense, unele par că nu au sens, iar pentru altele se încearcă explicații complicate. Explicația simplă este următoarea: datele nu se măsoară la fel, peste tot. Se compară deci mere cu pere. Unii testează cumva, alții altcumva, unii înregistrează și asimptomaticii, alții numai cazurile critice, unii greșesc din incompetență, alții mint cu nerușinare. Unii sunt acuzați că măsluiesc datele, neînregistrând decedații de covid, alții sunt bănuiți că fac exact invers, crescând artificial numărul deceselor.

Ar fi fost bine ca omenirea să fi folosit aceste luni pentru a înțelege mai bine virusul și pentru a coopera mai mult. Ar fi trebuit ca în lunile astea să ajungem să folosim măcar același sistem de măsurare, în toată lumea. Din păcate, nici măcar Organizația Mondială a Sănătății nu pare să fie prea coerentă. În speță, OMS, cea care acum două luni lăuda modelul chinezesc, cu izolare totală, a realizat între timp că modelul ideal este, de fapt, cel suedez, cel cu restricții minime, adică extremul opus al celui recomandat acum două luni.

***

Într-un scenariu utopic al viitorului, ziua de 15 mai ar putea fi sărbătorită că Ziua Noului Început, momentul începerii reconstrucției unei lumi noi, mult mai bună decât cea dinainte. Însă într-un alt scenariu, la fel de utopic, ziua de 15 mai ar putea fi proclamată Zi de Doliu, invitând la reculegere, în memoria victimelor sacrificate în mod irațional de niște lideri de tristă amintire.

#stămacasă a fost necesar un timp, pentru că #avețigrijă nu era suficient de clar exprimat. Oamenii nu știau ce înseamnă să aibă grijă. Acum se presupune că știu. Așadar, #avețigrijă

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp