(Foto: Guliver/Getty Images)
Există două mituri legate de sistemul public de pensii.
Mitul nr. 1 este acela de „fond de pensii". În realitate, nu există fond de pensii. Banii colectați de la salariați nu se duc într-un depozit, nu sunt investiți sau acumulați; ei sunt pur și simplu cheltuiți de stat în beneficiul actualilor pensionari sau, așa cum s-a mai întâmplat, în alte scopuri.
Salariații din prezent, care plătesc aceste taxe, nu pot decide când să profite de pe urma sumelor adunate, pentru simplul fapt că nu se strânge nimic; vârsta lor de pensionare și nivelul pensiei vor fi decise de guvern, la momentul potrivit.
Dacă suferă un accident și mor, ei nu pot lăsa moștenire pensia, tocmai pentru că pensia nici nu există. Sistemul de stat nu se bazează pe acumulare, pe constituirea vreunui Fond, ci pe transfer între generații. El este, în esență, un sistem Ponzi sau o schemă Caritas.
Mitul nr. 2 se referă la „contribuțiile de asigurări". În realitate, nu există contribuții de asigurări, există doar biruri. Sistemul de pensii de stat nu are nicio legătură cu conceptul de asigurare. Asigurarea presupune existența unui eveniment incert, care se poate produce și împotriva căruia te asiguri. De asemenea, sistemul de asigurare se bazează pe faptul că nu toți asigurații vor suferi de pe urma respectivului eveniment și, drept urmare, prima de asigurare plătită de ei va fi folosită pentru acoperirea prejudiciului suferit de persoanele ghinioniste. Așa funcționează, de exemplu, asigurările de locuințe sau de mașini. Este evident că „asigurarea de bătrânețe” este o absurditate: fiecare dintre noi îmbătrânește, inevitabil; bătrânețea nu este un accident, un eveniment împotriva căruia să ne protejăm, ci o constantă implacabilă a vieții umane. Prin urmare noi nu ne „asigurăm” pentru bătrânețe, ci eventual economisim pentru bătrânețe, știind că va veni ziua în care nu vom mai putea lucra.
Mai mult, dacă studiem sistemul public de pensii vedem că el nu seamănă deloc cu funcționarea unui fond de asigurare, prin care „norocoșii” îi salvează de fapt pe „ghinioniști”; salariații cu venituri mici vor avea pensii mici, iar cei venituri mari vor avea și pensii mari. În plus, „solidaritatea” atât de invocată pentru justificarea pensiilor de stat este o pretenție ridicolă, dacă ținem cont de cele de mai sus și de existența pensiilor speciale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.