
Foto: historia.ro
Un grup de intelectuali evrei și ne-evrei din România și de aiurea s-au adunat și au atacat la baionetă comemorarea la Roma a cardinalului martir Iuliu Hossu contestând vehement și cică cu argumente istorico-scripturistice implicarea acestui înalt prelat în acțiunile de salvare a evreilor din perioada Holocaustului. Mai precis, aceștia au atacat alocuțiunea Papei Leon al XIV-lea pe această temă, dar mai ales elogierea cardinalului român pentru atitudinea sa umană, elogiere în care a fost amintit și onorabilul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, prezent la ceremonie. Probabil că le-a căzut greu la colecist unora dintre semnatari faptul că deputatul Silviu Vexler a fost inițiatorul în Parlamentul României a declarării anului 2025 ca anul Iuliu Hossu.
Evocând momente din activitatea cardinalului martir, Papa Leon al XIV-lea a amintit că prin cuvântul omiletic, dar și prin pastorala ierarhului greco-catolic publicată în 2 aprilie 1944, acesta s-a ridicat în sprijinul comunității evreilor din Cluj și din Ardeal, îndemnându-i pe credincioții acestei biserici să-i ajute pe evrei „din arzătoare caritate umană”. Papa Leon al XIV-lea și-a întărit afirmațiile cu mărturia fostului rabin-șef al Clujului, Moshe Weinberger Carmilly, adusă în sprijinul acțiunii umane plină de caritate a cardinalului Iuliu Hossu. Nu trebuie să uităm că pe aceleași argumente a fost decretat ca Drept între Popoare și episcopul romano-catolic de pie memoriae Marton Aron.
Respectivii intelectuali strânși în jurul propriului „adevăr” și virând spre o anumită cerbicie ușor de ghicit contestă faptul că Iuliu Hossu ar fi salvat evrei, argumentându-și contestația prin faptul că aceștia, ca istorici, nevoie mare, au „cercetat arhivele relevante ale temei: Arhiva Yad Vashem, Arhiva Muzeului Holocaustului de la Washington, Arhiva CNSAS și Arhivele maghiare” și „nici una nu păstrează vreo dovadă certă și convergentă privind o posibilă acțiune de salvare a mii de oameni”. Cu alte cuvinte, aceștia se plasează total întârziați și depășiți în vetustețea teoriilor istorice, precum cele ale pozitivismului, conform cărora „pas de documents, pas d’histoire”. Iată cum istorici de plesneală și de conjunctură, precum inconturnabilul fost ideolog PCR Alexandru Florian și unul total marginal precum Zoltan Tibori Szabo se bagă în seamă și devin cenzorii realității istorice. Există câteva argumente „contra-istorice” care pot delegitima opiniile de-a gata ale acestor intelectuali și istorici:
1. Ei nu au aflat încă faptul că istoria se „scrie pe sine”, chiar dacă nu au rămas documente scrise, există însă o construcție auto-referențială a trecutului, sau o reconstrucție narativă a trecutului precum istoria orală sau „istoria din memorie”. Acest tip de istorie evidențiază așa numitele „imponderabile ale trecutului” deoarece istoria trăită și total interzisă în regimurile dictatoriale, precum comunismul, fascismul, nazismul, nu a beneficiat de documente de arhivă care să vorbească explicit despre teroarea și crimele acestor regimuri. Istoria subiectivă, istoria din memorie a fost descarcerată după 1989. S-a acreditat de mai mult timp că mărturiile, istoria orală sunt surse de istorie pentru că ele sunt emise „din interiorul unei vieți care, ea însăși, este subiect al istoriei”. A se vedea în acest sens lucrarea lui R. Dulong, Le témoin oculaire. Les conditions sociales de l’attestation (1998). Ne întrebăm în acest sens câți martori oculari și câte mărturii orale au fost folosite pentru întocmirea dosarelor de acordare a titlului de Drept între Popoare. Probatoriul oral livrează surse valide în acest caz, surse ale unei istorii trăite și nu doar scrise. Așadar, de la mărturia orală la depoziție se concretizează două modalități de apropriere, de asumpție a trecutului. Este cunoscut faptul că Holocaustul nu este un subiect de arhive neapărat, cât mai ales subiectul memoriei, al mărturiei supraviețuitorilor, este alocat memoriei acestora, al reprezentării și limitelor lui din dispozitivul narativ și lexical al supraviețuitorilor, adică Holocaustul „a fost mai mult decât se poate spune” (Saul Friedlander, Georgio Agamben, Alain Finkielkraut). Mai pe scurt, stimabilii intelectuali și istorici ar trebui să se întoarcă la lecturi și la biblioteci.
2. În directă legătură cu cele expuse mai sus, constatăm că ce le-a stârnit nervozitatea și isteria, mai ales istoricului de formație inginer mecanic și de metalurgie, Zoltan Tibori Szabo, a fost, pe lângă salutul acordat de suveranul pontif lui Silviu Vexler, și menționarea numelui rabinului-șef al Clujului din perioada Holocaustului, Moshe Weiberger Carmilly, ca apărător și recunoscător al cardinalui Iuliu Hossu. Se știe de mai multă vreme că respectivul inginer, profesor la Facultatea de Științe Politice din Cluj, și-a făcut un adevărat scop și obsesie a vieții de a-l denigra pe Moshe Weinberger Carmilly, în orice împrejurare și cu paranoia fără precedent, la care au subscris și o serie dintre intelectualii semnatari.
3. În aceeași ordine de idei cu cele de la punctul 2, fostul rabin Moshe Weinberger Carmilly este pus într-o lumină total defavorabilă în comparație cu idolul și gurul unor istorici semnatari, și anume, Randolph Braham din SUA. Mai exact și pe înțelesul tuturor, R. Braham a fost un evreu maghiar din Transilvania cu numele Adolf Abraham. Acest Randolph a fost în primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial un condeier și un apostol al sovietismului, după care, în 1948, a emigrat în SUA, unde a devenit un adversar fanatic al rabinului Moshe Weinberger Carmilly.
Așadar, stimabili intelectuali și istorici nu vă mai înregimentați în tot felul de apeluri manipulatoare ale istoriei și ale adevărului, adică „să nu vă încredeți adevărului”. Nu vă erijați în procurori și justițiari ai unui trecut tragic și ai unui prezent plin de ambiguități deoarece „istoria nu poate fi atrasă în pretoriu” (Fr. Bédarida).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.