Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
„Taxa de solidaritate” este o partuză pesedistă în care cei violați sunt puținii români din clasa de mijloc. Solidaritate cu forța nu se poate. De ce să fim solidari cu L. Dragnea, L. O. Vasilescu, G. Firea, A. Țuțuianu și alții ca ei? Ce ne apropie? Ce ne unește? Am mers împreună la șprițuri? Am spart împreună vreo bancă sau vreun pilon de pensii? Am dat împreună la știuci cu clanul lui Mustață?
„Taxa de solidaritate” este un eufemism socialist pentru „japcă”. Este esența urii de clasă împotriva chiaburilor care câștigă ceva mai mult decât media, ură pe care o inoculează mulțimii - culmea - tocmai niște inși putred de bogați din japcă de stat. Înainte să ceară altora solidaritate, de ce nu duc poporul domnii de la Partid la raapepeseurile lor, la piscinele lor, pe plajele lor private, cu limuzinele lor, la mesele lor? S-a uitat cineva la parcul auto din fața Hotelului Rin, în noaptea în care pesediștii s-au strâns să schimbe Guvernul? Erau acolo bani cât să acopere întreținerea pe un an a tuturor pensionarilor din Berceni. Aia solidaritate, tată! De ce nu împart cu mulțimea rufoasă, într-un act de generoasă solidaritate, profiturile lor uriașe scoase în 30 de ani de contracte de vânzare-cumpărare cu România?
„Taxa de solidaritate” este o cerșetorie grețoasă la care se dedau urmașii Pecereului, fie că aceștia se numesc T. Băsescu sau L. Dragnea. Din gura lor, cuvântul „solidaritate” sună vulgar, ca o înjurătură. Când l-am auzit prima dată acum 7 ani din gura lui Traian Băsescu, am avut reacția de mai jos:
Cerșetorul de solidaritate
Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, „să mă faci”. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi „solidaritatea” mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la „austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.
Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.
(Text apărut în ziarul Gândul, 12 mai, 2010)
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe de altă parte, stau prudent în fața discursurilor dominate de afecte.
Dati-ne va rog un ordin de marime al solidaritatii voastre, renuntati la orgoliile princiare, mai reduceti-va burtile (asta ar putea fi o prima dovada de solidaritate din partea voastra, mai taiati din calorii si din ce taiati, dati altora care au pieptul lipit de sira spinarii), mai mergeti prin piata (nu va mai trimiteti soferii sa va faca cumparaturile) ca sa vedeti cu ochii vostri saracimea.
Noua, in tara asta a noastra, nu a voastra, ne trebuie programe pentru combaterea saraciei, ne trebuie oameni competenti si nu parasute de partid, care sa gandeasca si sa identifice solutii de alungare a saraciei, ne trebuie strategie; ce faceti voi este o mica furtuna iscata intr-un pahar cu apa combinata cu adica o frectie la un picior de lemn; aruncati o idee trasnita (copii au idei trasnite!), izvorata dintr-un brain storming desfasurat la un sprit de partid (cred ca-i spuneti team building) in noapte (eventual pe la 2300 ca-n schema cu OG 13) pe ceva fara de folos ca si numita frectie.
Pnetru ca sa-l tineti pe Tariceanu aproape, nu spuneti ca abandonati cota unica, ca introduceti o impozitare progresiva si taxati suplimentar munca, performanta (doar cei ce muncesc din greu au salarii, binemeritate, dincolo de marja propusa de voi), incurajati nemunca, lenea, lipsa de performanta; parca in celebrul program de guvernare ati pastrat cota unica, sau nu m-am prins eu ca nu?
Deci Tariceanu si ai lui, suporterii vostri, stiu despre ce se face vorbirea la team buildingul vostru si, mai ales, sustin asta? Ca sa-i taxam si pe ei.
Nu zic ca nu aveti dreptate si nici ca subiectul taxei in cauza nu trebuie dezbatut, remarc doar disproportia cu care este abordat acest subiect fata de altele cu impact mult mai mare dar care nu au darul sa sensibileze pe cei ce pot impune temele publice de dezbatere la fel de mult ca ceea ce-i afecteaza direct.
Ei, insa, doar ca Ivan cu prastia, sparg un geam, si se lauda cu reusita daca nimeni nu tipa. Iar daca numarul celor care tipa tinde sa creasca semnificativ, dau vina pe Ivan; si-l pregatesc pe Serghei pentru urmatoarea bota-n-balta. "Performanta" lor este aceea ca ei abuzeaza o metoda general acceptabila (trial and error) producand perpetuu doar erori. Iar aceasta se intampla pentru ca asa o cere programul de guvernare, biblia lui Dragnea pe care nu a prea citit-o nimeni. Daca cineva ar avea curiozitatea s-o citeasca, ar gasi acolo motivatia tuturor zvarcolirilor pe care le observam acum cand se cotrobaie dupa banuti prin toate cotloanele. Degeaba incercam sa-l invinuim pe Grindeanu, pe Dragnea, pe Olguta (curand pe Tudose); putreziciunea e in program, iar buba trebuie eradicata "in carti" odata cu lichidarea politica a tuturor idiotologilor populisti ai PSD-ului.