Foto: Guliver Getty Images
Ca să-i poată convinge că greșesc, Isus le vorbea oamenilor în pilde. Unii au avut urechi de auzit. Majoritatea, însă, nu. Atunci, Isus a trecut de la vorbe la fapte: a preschimbat apa în vin, a înmulțit pâinea, a vindecat bolnavii fără leac, a înviat chiar morți. Oamenii au mirosit, au gustat, au pipăit și, pentru că au văzut toate acestea cu ochii lor, au dus vorbele faptelor sale mai departe. Unii au crezut. Majoritatea, însă, nu. Pentru că orice ar fi fost adevărat ajungea să se risipească tot ca o vorbă în mare de vânt. Așa că, Isus a făcut cel mai puternic lucru care ar fi putut să le învie oamenilor toate simțurile la un loc când ei nu vedeau cu ochii lor, nu puteau mirosi, nu putea gusta, nu puteau pipăi și nici nu aveau urechi să audă. Isus le-a deschis oamenilor inimile. Dar, pentru acest lucru, a fost nevoie de sacrificiul suprem.
Povestea lui este, probabil, una din cele mai puternice ale umanității, răsfrângându-se dincolo de marginile creștinătății. Și liber-cugetători dacă suntem, ea ne atinge. Este parabola desăvârșită a felului în care omul se poate salva. Fiindcă atunci când inima vibrează, toate celelalte simțuri se deschid.
Pandemia prin care trecem ne arată că, oricât ar fi evoluat omenirea, oricât de multe am putea auzi și vedea azi, mintea celor mai mulți nu se deschide când celelalte simțuri dorm. Amenințarea morții rămâne, astfel, ca și sursa cunoașterii ei, virtuală. Și-n timp ce moartea se plantează tot mai adânc în noi, oamenii cred tot mai puțin. Suntem în situația în care avem atât de multe cazuri și, totuși, foarte puține povești. Atât de multe cifre și atât de puțini oameni. Atât de multă teorie a suferinței și atât de puțină emoție, încât nu e de mirare că majoritatea nu cred. Fiindcă nu pot vibra.
Ca să trecem pandemia din abstract în concret avem nevoie, mai mult ca oricând, de paradigma salvării mesianice. Avem nevoie să cunoaștem poveștile celor care au trecut pe lângă moarte în intimitatea lor cea mai tulburătoare, în cele mai dure gesturi ale suferinței, mai grele și mai sfâșietoare, capabile să trezească în noi, precum cuiele bătute în carne și povara crucii, toate simțurile la un loc. Altminteri, când moartea se va așeza insidios în noi și vom simți că rămânem fără gust, fără miros sau fără suflare, oricât de mult ne-ar fi fost deschisă mintea, s-ar putea să fie deja prea târziu. Și niciun Isus să nu mai fie acolo pentru a ne salva. Atunci, vom fi exact ceea ce oamenii ignoră azi: simplu bilanț.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oameni buni, virusul exista si este ucigas.
Pentru cei care contesta vehement acest lucru - mergeti la un spital sa vedeti realitatea.
Jalnic!!!
Cu Stima
Cihodaru Catalina - Cluj
Da, ați avut niște încercări grele, groozav că ați reușit să treceți peste.
Văd că vă descurcați cu netul. Atunci descurcați-vă și cu worldometers, articole de specialitate. Vă mai dau un pont: google translate dacă materialele în limba română sunt insuficiente.
Și e normal să fie așa. La un număr total de cazuri confirmate de 32.000 de cazuri, raportat la 18 milioane de locuitori, asta înseamnă un caz la aproximativ 550 de oameni. Dacă nu ești într-un focar, chiar mai puțin. Ei bine, cercul meu social din viața reală e mai mic de 500 de persoane, așa că nu mă mir.
Excelent explicat.