Pe vremuri, la Casa Scânteii, devenită Casa Presei, venea o doamnă cu parfumuri, rujuri și rimeluri. „Sunt originale, nedesfăcute!” Le vindea la sfert de preț față de prețul de magazin. Dacă o întrebai care-i faza, de ce sunt atât de ieftine, îți zâmbea complice. Dacă îndrăzneai să arunci o urmă de îndoială asupra autenticității și originalității parfumului, recurgea la explicația de avarie, care părea să mulțumească pe toată lumea: „Sunt din tir!”
Altfel spus, lumea înțelegea că participă tacit la un furt, dar se găseau oameni în căutare de chilipiruri care, dacă plăteau, își creau alibiuri morale. Plătiseră. De unde provenea marfa, cum ajunsese din tir în poșeta lor, asta nu mai era problema lor, ci a intermediarilor. Ei erau cumpărători cinstiți, de bună credință, care prinseseră o afacere bună.
Mi-a venit în minte această întâmplare în timp ce stăteam în piața de la Sighetu Marmației, iar bărbatul din fața mea mă îmbia cu un chilipir: un cartuș de Kent la jumătate de preț.
„Sunt din cele bune, nu v-aș vinde din cele care nu-s bune”, mă asigură el, vâzându-mă nehotărâtă. Nu duce lipsă de clienți. Nici el și nici cei șase-șapte care sprijină colțurile clădirii vânzănd țigări.
Din estimările autorităților române reiese că circa 600 de milioane de euro este valoarea contrabandei cu țigări în 2015. Piața neagră a țigărilor a ajuns la 17,8% din piața de țigări. Aproape jumătate din banii câștigați în orice operațiune rămân la capul de rețea, „CEO-ul companiei”, după cum avea să ne spună unul dintre polițiștii de frontieră din zona Sighet. Așadar, capii rețelei sunt oameni de 300 de milioane de euro pe an. Restul se împarte între verigile din lanț - cărăuși, depozitari, distribuitori, supraveghetori, până la vânzătorii ambulanți de țigări de prin piețe. În primele trei episoade din Rețeaua Underground v-am prezentat capii de rețea, cărăușii și vânzătorii.
Consumatorul închide cercul. El este sursa bogăției capului de rețea. Fără el toată „compania” muncește în gol. Devine complice al celorlalți ce fac parte din lanț, dar și victimă a lor. Parte a unei rețele infracționale.
„Ca să nu existe contrabandă, taxele trebuie să fie rezonabile”
Andi e din Sighetu Marmației. Fumează aproape un pachet de țigări pe zi. Țigări de contrabandă. Tânărul are „omul lui” care îl aprovizionează, în piața din localitate. „De la el cumpăr de vreun an. Nu m-a păcălit vreodată să-mi vândă din cele contrafăcute. Cartușul e la jumătate de preț”, se bucură el.
Prețul mic nu este singurul motiv pentru care contrabandiștii nu vor rămâne niciodată fără clienți. Unii fumători își iau țigări de la „colț” dintr-un spirit de frondă.
„Da, fumez țigări de contrabandă. De ce? Pentru că sunt mai ieftine. Ce taxe și accize? Oricum nu știu ce face statul cu banii noștri. De ce să subvenționez eu statul? Avem autostrăzi, avem spitale bune? Nu vedeți ce se întâmplă în spitale?”, îmi spune iritat un bărbat.
Nu există cumpărători de bună credință. Dacă iei un produs la jumătate de preț, nu înseamnă că-ți furi singur căciula? Că diferența nu mai ajunge în taxe, în circuitul financiar alb, în străzi și spitale?
„Nu fumez, dar dacă aș fuma, nu știu dacă aș avea curaj să îmi iau de la băieții de la colț. Ca să nu existe contrabandă, taxele trebuie să fie rezonabile. Restul e doar gargară”, comentează altcineva.
Nu poți să condamni comunități întregi care se alimentează de pe piața neagră, dar poți să-i condamni pe cei care țin aceste comunități captive, așa cum am arătat în Rețeaua Underground.
Cei ce se alimentează de pe piața de contrabandă o fac pentru că e mai ieftin, că „așa se face”, că „așa au apucat”. Nu există sentimentul că contrabanda e furt și că din această afacere unii fac sute de milioane de euro profit, iar cel care pierde în final este tot el, consumatorul final, care se bucură azi că fumează la jumătate de preț.
„Da, fumez țigări de contrabandă. De ce? Pentru că sunt mai ieftine. Ce taxe și accize? Oricum nu știu ce face statul cu banii noștri. De ce să subvenționez eu statul? Avem autostrăzi, avem spitale bune? Nu vedeți ce se întâmplă în spitale?”
Diferența dintre regiuni
Un studiu arată că în Ardeal se cumpără mai puțin de contrabandă. De ce? Pentru că ardelenii sunt mai morali? Mai degrabă pentru că până ajung la ei, cu transportul, produsele de contrabandă se scumpesc și ajung la prețuri relativ comparabile cu cele originale.
În nord-vestul, 23,8 la sută dintre persoanele care fumează în mod obișnuit, fumează țigări de contrabandă. 35% din cei ce fumează în mod ocazional, își cumpără țigarete de contrabandă. În nord-est procentele ajung la 43% respectiv la 48%.
Același studiu indică faptul că peste 44% din țigările comercializate ilegal în luna noiembrie anul trecut s-au vândut pe străzi, iar 38% au fost comercializate în piețe. Realitatea constată de mine pe teren, atât în deplasarea în localitățile de pe granița de Nord, cât și în Sud, confirmă asta: țigări „ieftine” se găsesc pe toate drumurile. Jin Ling, Marble, dar și mărci „originale”.
Obor: Țigări, țigări, țigări...
În București, cartierul general al vânzătorilor de țigări de contrabandă este Piața Obor. Pe trotuarul de lângă magazinul Obor își fac veacul nenumărați comercianți „la negru”. Polițiștii îi privesc plictisiți. Rareori îi invită să-și mute catrafusele pe trotuarul de vizavi. Nici nu prea au legal ce să le facă. Vânzătorii nu au pachetele la ei. Le depozitează în apartamente închiriate în blocurile de deasupra magazinului. Le cumperi de la o madamă și ți le dă „un băiat”, care le scoate dintr-o sacoșă, dintr-un portbagaj, dintr-un canal împachetate. Se întâmplă să-ți vândă hârtii sau cartoane. Țeapa ta, riscul cumpărătorului.
Pe lângă pagubele semnificative aduse bugetului de stat, comerțul ilicit favorizează economia subterană, aceasta fiind în fapt domeniul de activitate al grupurilor de criminalitate organizată de la nivel transfrontalier.
Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după sectorul petrolier. În 2015, companiile de tutun au virat la buget circa 3 miliarde de euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii, suma reprezentând aproape 2% din produsul intern brut, sau echivalentul a 12,5% din totalul veniturilor bugetare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Toti au pretentia sa traiasca pe gratis si bogatii sa le dea lor bani fiindca ei s-au nascut.
De ce oare cei saraci nu fac un minim de efort sa imbunatateasca cu ceva lumea in care traim ? Nu poate renunta un asistat social la pachetul de tigari zilnic, dar are pretentia ca un medic sa plateasca 80% taxe.
Avem familii de tineri inrobite la credite pe 30 ani, iar politia romana alearga dupa traficanti in loc sa curete ferentari-ul si alte cartiere din capitala infestate de asistati sociali si alti paraziti.
Cel care fumeaza de contrabanda face un mare rau tarii asteia. Nu doar fiindca nu ajung taxe la stat, ci fiindca se isrosesc si politisti si granicieri care sa ii pazeasca lui viciul. Care politisti ar putea salva viata altor oameni.
Depinde de produs... asta poate principiul concurenței într-o economie de piață. Poate fi chiar sănătos.
Desigur, în cazul contrabandei cu produse accizabile, părerea mea e că din punct de vedere moral este greșit, pentru că produsele respective sunt accizabile pentru că reprezintă un viciu.
Taxa pe viciu descurajează consumul și ar trebui să producă o societate mai sănătoasă... Cel puțin în teorie.
Contrabanda cu astfel de produse încurajează viciul. E destul de simplu.
Problema e atunci când ANAF-ul se ia de baba din piața confiscându-i produsele agricole din propria ei gospodărie, atunci când le aduce la piață...
Nu mai e nimic moral în astfel de acțiuni ale statului care execută micii producători.