Cine este, ce face, cum gândește și cât câștigă Olguța Totolici, soția lui Dan Barna

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”. Interviul de mai jos este primul dintr-o serie în care ne propunem să vorbim cu „primele doamne” sau „primii domni” - soțiile sau soții candidaților la Președinție. Ca fapt divers, unii dintre ei lucrează în același loc, cum este soția lui Dan Barna și soțul Vioricăi Dăncilă (căruia, de asemenea, i-am solicitat un interviu).

Am aflat, din interviul care a reieșit, că Dan Barna nu e un candidat obișnuit și nici Olguța nu e o „nevastă” tradițională. Cuplul se numește Barna - Totolici, pentru că ea și-a păstrat numele de familie. Sunt corporatiști, vorbesc corect românește, citesc, călătoresc, au ieșit în stradă din cauza tragediei Colectiv și a Ordonanței 13.

Un caz curios. Așadar nu m-am putut abține să nu îi întreb direct pe ei: ce le-a trebuit politică?! Am vrut să îl văd pe Barna prin ochii soției lui, Olguța Totolici, iar pe ea să o cunosc mai bine. Până la urmă, judeci corect un om și după fapte, dar și după persoana care îi stă alături.

„Când ești plecat, ești cu inima în două locuri - o parte din tine rămâne lângă cei de-acasă”

„Eu am petrecut o perioadă mai lungă la Paris după ce am terminat facultatea, dar, deși era minunat acolo, am văzut de la vremea aceea că sunt mult mai multe oportunități și mult mai multe lucruri de făcut în România. În plus, familia și prietenii mei erau aici, îmi era dor de ei, nu era suficient să-i vad de două ori pe an. Când ești plecat, ești cu inima în două locuri, o parte din tine rămâne lângă cei de-acasă și o parte din tine vrea să facă tot ce poate mai bine acolo, dar e greu să-ți găsești liniștea. Și decizia de a te întoarce e greu de luat”, mi s-a descris în câteva cuvinte Olguța Totolici. 

Are părul blond și ochelari de vedere, dar acum nu îi poartă, i-a pus pe măsuța de cafea, din lemn și fier forjat, luată din Obor. „Era un nene acolo care aducea chestii din India”. 

Stă pe un fotoliu de culoare galbenă de la IKEA pe care se laudă că l-a montat chiar ea. Poartă o rochie albastră și un smart watch la mână. Este fiică de profesori și are figură de premiantă, are un machiaj discret și nu pare genul de femeie preocupată de haine și de diete. Aparențele înșală: îmi mărturisește că ține mereu regim. „Mă îngraș imediat, orice aș face.”  

În timpul studiilor la Paris, îmi dă impresia că a văzut mai mult biblioteci, librării și muzee decât cluburi, dar nu apuc să o întreb asta, căci mi-o ia înainte: „Faptul că nu găseam în librării cărți în limba română iar spectacole de teatru erau doar în franceză nu era prea plăcut.”

„De câte ori am deschis gura oamenii s-au convins că sunt un profesionist și m-au respectat pentru cunoștințele mele, pentru capacitatea de a le oferi cea mai bună soluție reală pentru proiectul lor, pentru deschiderea și prietenia pe care le-am arătat”, îmi spune ea când o întreb despre atitudinea răutăcioasă a oamenilor față de partenerele candidaților și așteptările mici ale publicului când vine vorba de ele.

Mă uit în CV: are studii în străinătate în domeniul juridic, economic și management.

A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din București și, în aceeași perioadă, Colegiul Juridic de Studii Europene al Universității Paris I Panthéon Sorbona. Apoi a urmat mai multe programe de management de tip masterat, primul a fost Programul Copernic la Paris, creat special pentru a dezvolta abilitățile de management ale absolvenților din țările Europei de Est, iar la revenirea în țară a absolvit un masterat în Managementul Resurselor Umane și Comunicare la SNSPA. Anul acesta a absolvit și Executive MBA al University of Hull din Marea Britanie organizat în colaborare cu UBB la Cluj. De asemenea, are și un doctorat în Dreptul Muncii la Universitatea Titu Maiorescu. De 10 ani lucrează la OMV Petrom unde mai întâi a înființat Departamentul Juridic de Legislația Muncii, iar de 5 ani este managerul Departamentului Juridic de Litigii de Muncă, echipă pe care a preluat-o cu peste 50 de persoane în componență și cu un buget de peste 4 milioane de euro.

Așa cum vă spuneam, presa a titrat recent despre slujba ei, despre faptul că are clauze de confidențialitate legate de salariu, lucru întâlnit în toate corporațiile, de altfel. Tot la OMV Petrom lucrează și Cristinel Dăncilă, soțul Vioricăi Dăncilă, candidata PSD la funcția de președinte al țării. Am întrebat-o dacă îl cunoaște, dacă lucrează împreună. „L-am cunoscut la întâlnirile de management, dar nu lucrăm împreună.”

Și, totuși, cât e salariul?

Oamenii vor să știe, despre ea, cât are salariul, insist. Misterul s-a născut după ce Barna a tăiat inițial cu markerul suma din declarația de avere când a făcut-o publică, invocând clauza de confidențialitate din contractul ei de muncă. Poate că, altfel, nu întreba nimeni. În realitate, „știrea” e veche din 2016, de când parlamentarul Barna publică declarații de avere, în care era trecut explicit salariul soției. „De ce să nu îți spun? Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că sunt bani munciți, responsabilitate uriașă, zeci de milioane de euro în joc.” Așadar, răspunsul este: „aproximativ 4500 de euro”. „Aproximativ”, pentru că într-o funcție ca a ei are și bonusuri dacă se ating anumite obiective, deci suma poate varia.

Dan Barna este tot avocat, de altfel s-au cunoscut printr-o asociație de studenți, când ea nu absolvise încă, dar el, da. Au devenit prieteni și, la un moment dat, și iubiți. Puștoaica din Galați cu multă energie și ambiții, independentă și sociabilă, l-a cucerit treptat pe sibianul înalt.

„Cred că l-a cucerit faptul ca eram vie, cu spirit, aveam vise, energia de a face lucruri. Cu faptul că aveam preocupările mele, nu depindeam foarte mult de el, deși m-a ajutat tot timpul foarte mult. Încă de pe atunci mă implicam în tot felul de proiecte, de stagii pentru a fi cât mai pregătită pentru mediul firmelor de avocatură care era foarte competitiv. Muncesc de la 20 de ani”, răspunde ea când o întreb ce i-a plăcut lui la ea.

„Timpul liber a fost mereu foarte prețios pentru noi, amândoi am muncit mult, poate ani de zile câte 12 - 14 ore pe zi, și atunci timpul liber trebuia bine gestionat. Amândurora ne place foarte mult să călătorim și încercăm să profităm la maximum de zilele libere pentru asta.”

„Îmi place și că este foarte înalt”

Cuplul Barna - Totolici face parte din generația celor care muncesc și amână. Workoholicii corporatiști, care iau credite și plătesc rate, își tratează ulcerul cauzat de stres și amână destul de mult să se distreze sau să facă un copil. Ei, de exemplu, nu au încă un copil.

„Nu s-a întâmplat până acum, amândoi am fost ocupați cu proiectele profesionale. Îmi doresc copii la un moment dat, când viața va fi mai liniștită. Lucrurile astea nu pot fi forțate“, spune ea relaxată. E încă tânără. Și vorbește deschis despre orice, se pare, e sigură pe ea. Iar cel mai mult se simte înflăcărarea când vorbește despre candidatura soțului ei. Se vede că e mândră de el, chiar dacă nu ar fi ajuns în acest punct, candidat la președinție, subliniază că oricum îl apreciază enorm, deși nu i-a fost ușor când el a decis să intre în politică. Și așa munceau mult și se vedeau puțin, acum el e plecat și mai mult, fiind în campanie.

„Dan este o persoană pe care te poți baza atunci când sunt probleme serioase. Este foarte generos, nu numai că îi ajută pe toți cei care au nevoie sau că își oferă cu ușurință orice obiect personal, dar e generos și într-un sens mult mai frumos, al toleranței, al acceptării fiecărei persoane așa cum este ea și a-i aprecia calitățile. De obicei, oamenii vor să te schimbe ca să corespunzi cu o imagine pe care o au ei. Are curaj să lupte pentru lucrurile în care crede și până acum le-a realizat pe toate. Și îmi place și că este foarte înalt.”

Cei doi avocați stau în chirie într-un apartament în care s-au mutat ca să fie ea mai aproape de slujbă. Apartamentul lor de 3 camere, luat cu credit în 2007, înainte de criză, la un preț pe care nu-l mai face acum, era atât de departe de birou, încât ajungea să stea 2 ore în trafic zi de zi, spune ea.

La finalul zilei calcă cămășile soțului, ceea mie mi se pare greu de crezut. „Duminica asta am călcat 7 cămăși!” De ce nu angajează pe cineva pentru asta?, gândesc cu voce tare. „Mai vine din când în când cineva pentru de-astea, dar nu prea găsești oameni buni, serioși, așa că până la urmă ajung și eu să calc, să fac curat, eu gătesc în mod curent.” Da, zic, uite că și dacă ai mii de euro, de aceleași probleme te lovești, la o adică. Trafic îngrozitor, nu mai are cine să te ajute dacă ai cămăși de călcat, robinete de reparat, gresie de schimbat. Greu în România asta, așa cum o văd eu. Dar cum o vede ea?

„România este țara în care am familia și prieteni dragi și lângă care vreau să rămân”

„Eu văd în România o țară cu un uriaș potențial, cu multe resurse de creativitate, inovație și ambiție, cu multă putere de muncă, cu multe oportunități pentru antreprenori. O țară cu foarte mulți oameni dornici să facă ceva mai mult și mai bine atât pentru ei cât și pentru ceilalți. Este țara în care eu am avut șansa să învăț foarte multe și să fac proiecte pe care poate nu aș fi avut șansa să le fac în țări mai dezvoltate. Este țara în care am familia și prieteni dragi și lângă care vreau să rămân.”

Să ne imaginăm un scenariu fericit pentru ei: câștigă alegerile. Și apoi? Ce se poate face să spunem că au avut un mandat eficient? Miza importantă a alegerilor care vin este cu siguranță aducerea în țară a celor plecați, adulți activi, forța de muncă de care avem nevoie și a cărei lipsă se simte din ce în ce mai acut în economie și în demografie, dar și convingerea celor încă din țară că merită să rămână. Altfel, România va deveni încet, încet, un sat părăsit, populat de bătrâni, iar tinerii cu potențial pleacă spre alte meleaguri. În prezent, 1 din 5 români lucrează în afara țării, adică aproximativ 3,5 milioane de persoane cu vârste între 18 și 45 de ani, conform Eurostat.

„Primul nostru indicator va fi cu siguranță măsura în care s-a redus numărul celor ce pleacă din țară. Indicatorul meu personal va fi însă câți oameni vor privi zâmbind și cu încredere atât viitorul lor în această țară, cât și prezentul, viața lor de zi cu zi.”

România în viitor? „Putem începe cu lucruri simple, să nu mai aruncăm gunoiul pe jos...”

„Aș vrea să ne respectăm mai mult unii pe ceilalți, iar acest lucru să se vadă în comportamentele noastre. Putem începe cu lucruri simple, să nu mai aruncăm gunoi pe jos, să strângem după noi când mergem la grătar în pădure, să ne facem treaba cu responsabilitate și să nu mai ridicăm din umeri. Trecând la lucrurile importante, atunci când ne asumăm un rol cu responsabilități administrative să ni-l îndeplinim pentru binele tuturor și nu în interes personal.

Aș vrea sa fie o țară modernă, cu infrastructură suficient de dezvoltată, încât să nu ne mai pierdem viața în trafic sau pe șosele la propriu, digitalizată. O țară în care să nu mai avem 40% din tinerii până în 15 ani cu nivel de cunoștințe scăzut și 20% dintre tineri care părăsesc prematur școala. O țară în care tinerii învață pe lângă lucruri cu adevărat practice, ca de exemplu cum să gestioneze un buget personal și cum să-și descopere acele talente și abilități proprii care îi vor face să devină valoroși în domeniul lor de interes.

Dar aș vrea să fie și o țara în care să vedem cât mai multe femei cu afaceri de succes și ocupând funcții în managementul de top.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp