Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Codul Fiscal – Revoluția lu Pește

„Acest guvern Tudose ar fi considerat foarte bun de N. Ceaușescu. Cred că începe, în acest moment, cea mai mare restaurație etatist anticapitalistă și antioccidentală de după 1989”.

Subsemnatul asta spuneam, stimați Republicani, pe 29 iunie a.c., când a fost învestit guvernul Tudose. Și, din nefericire, asta se întâmplă acum.

Nu despre creșteri salariale este vorba în ce face trioul Dragnea-Tudose-Tăriceanu. O aritmetică la îndemâna oricui arată că, în urma așa-zisei revoluții fiscale, salariile nu pot să crească decât cu câteva procente sau, cel mai probabil, să scadă. PSD-ALDE știu și ei să socotească pe degete. Ce urmăresc, deci, este altceva: când salariile nu vor crește, ce justificare putem oferi maselor? Mutatul contribuțiilor sociale de la patron la salariat exact la asta folosește: „V-au scăzut salariile, păi, patronii ăștia care sunt oameni răi, pestriți la mațe, n-au vrut să vă dea, că noi am vrut!”. 

Nu este o revoluție fiscală, este o revoluție anti-patronală și anti-occidentală. Mă așteptam să vină, dar n-am anticipat brutalitatea și graba cu care acționează echipa Tudose. Și nici faptul că toată lumea, patronate, sindicate, investitori străini, Banca Națională, strada, va fi împotrivă. Aproape că avem de-a face cu un puci bolșevic, de felul celui de acum 100 de ani al echipei Lenin.

Premierul Tudose a rupt tăcerea și a dezvăluit identitatea protestatarilor din Piața Victoriei: sunt angajați ai băncilor, care au primit zi liberă ca să vină cu un pește cod în proțap și să huiduie guvernul.

Deci, nimeni altul decât premierul României, prim-ministrul, arunca pe gură asemenea vorbe de tabloid în faliment, fără alt argument decât kak izvestno, după cum se știe – așa își începea Iosif Vissarionovici Stalin frazele care urmau să fie ucigătoare, la propriu, kak izvestno, tovarășii cutare sunt spioni imperialiști.

Tot maistrul Tudose e cel care ne spune de ce n-avem autostradă, școală și spital. Nu pentru că la Transporturi e unul Stroe care zice că „Vom face totul!” și demite pe câte cineva în fiecare zi, la Educație Pop-Genunche, la Sănătate Buldog, cel care n-are treabă cu bolnavii de cancer lipsiți de medicamente și nu e în stare să vaccineze populația, membri de vază ai celui mai imbecil guvern de după `89. Nu din pricina corupției de neînvins, a ticăloșiei, a ocupării posturilor profesionale de către politruci. Nu. De vină sunt multinaționalele, care își externalizează profitul și nu plătesc impozit pe el. 

Știți cine lipsește? Vârcolacul Soroș. N-are nicio afacere, cât de mică, în România, prin urmare nu putem să vedem cum îi smulge banii guvernul Tudose și face cu ei autostrăzi, școli și spitale.

Dacă tu, guvern, ai informații că o firmă străină încalcă legea fiscală, n-ai decât să te duci cu ANAF-ul peste ea și să o verifici la sânge. Nu să răstorni întregul sistem fiscal din România.

Cu consecințe care lovesc, începând de azi, nu de la 1 ianuarie 2018. Leul a intrat în hemoragie masivă, creditele se scumpesc, prețurile urcă, inflația mușcă din salariile ce nici n-au apucat să crească, investitorii care și așa nu s-au înghesuit anul ăsta, își iau tălpășița.

Cu un veac în urmă, salvarea lui Lenin, Troțki și Stalin a fost că le-a reușit lovitura. Pun și eu o întrebare Republicanilor: dacă reușesc să bage economia și finanțele în gard, se îndreaptă domnii Dragnea, Tudose și Tăriceanu spre Rahova în ordinea numerelor de pe tricou?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult