Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Concert cu câinele și pisica

Câteva gânduri nepieptănate care îmi trec prin țeastă la ceasul inaugural a ceea ce vom putea numi cu justificată mândrie epoca Vasilica Dăncilă.

  • Principala calitate a doamnei Dăncilă este că e femeie. Prima prim-ministru din istoria României.
  • „Fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, spunea Vladimir Ilici Lenin. Corect, la noi statul a fost condus de o calfă de cizmar și de chimista Codoi. Se pune, totuși, întrebarea: o fi gospodină doamna Vasilica?
  • Președintele Iohannis n-avea cum să desemneze pe careva din Opoziție, căci zisa Opoziție n-a fost în stare nici măcar să prezinte un candidat comun. Au putut să se înțeleagă Coreea de Sud cu Coreea de Nord să participe la Olimpiadă sub un singur steag și să facă o echipă de hochei feminin împreună; PNL cu USR și PMP nici măcar n-au încercat.
  • Ar fi putut, în schimb, domnul Iohannis să respingă propunerea Dăncilă, precizând că așteaptă o altă propunere, tot din partea PSD. A făcut asta acum un an, refuzând-o pe Sevil Shhaideh, și pe atunci aritmetica majorității parlamentare, pe care o invocă acum domnul președinte, era și mai relevantă. Iar fostul ministru Shhaideh, deși tot o prelungire a lui Dragnea, era ceva mai competentă în administrație și guvernare decât doamna Dăncilă.
  • Doamna prim-ministru Dăncilă este o vidă. Asta nu c-ar fi o bulă de neant, ci pentru că e o locuitoare din Videle, așa cum subsemnatul sunt bucureștean. Când sunt nearticulate, locuitoarele din Videle se numesc vide, la singular vidă, o vidă. 
  • Imediat după desemnare, doamna Dăncilă a ieșit ca să ne vorbească dimpreună cu domnul Dragnea. Așa s-a întâmplat și cu domnii Grindeanu și Tudose. O fi oare bine și firesc să apară noul premier ca o anexă a șefului de partid? Este vorba de premierul României, nu al PSD. Guvernul nu e partidul, ca pe vremea lui Ceaușescu, deși domnul Dragnea face totul ca să credem asta.
  • Imaginându-mi-o însă pe doamna Dăncilă singură în fața presei, încerc o ușoară senzație de vertij. 
  • Când vor veni întâmplările economico-sociale crâncene pe care le generează inevitabil actele populiste, heirupiste, aiuriste ale guvernelor PSD, când va veni peste noi apocalipsa fiscală și inflația va arde și mai tare, iar leul o să ragă în turbare, doamna Dăncilă le va înfrunta tot cu domnul Dragnea lângă ea, ca în bancul cu câinele și pisica? Nu-l știți? Spectacol fenomenal la circ. O pisică cântă arii din opere, un câine o acompaniază la pian. Întrebat cum face, dresorul dezvăluie secretul: pisica doar mimează, cântă tot câinele, care e ventriloc.
  • Când va fi silită să deschidă gura în engleză, altfel decât mușcând limba aceasta de pe hârtie, cu un accent abaut ză lenghigi care-l face pe vorbitorul de băsic ingliș Băsescu să pară regina Elisabeta a II-a, dacă nu prima, ce-o să facă doamna Dăncilă, îl cheamă pe Dragnea să zică bulșit?
  • Și, în fine, care rușine vi se pare mai mare pentru România, primirea făcută de guvern premierului japonez Shinzo Abe sau numirea doamnei Dăncilă?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult