Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Concert cu câinele și pisica

Câteva gânduri nepieptănate care îmi trec prin țeastă la ceasul inaugural a ceea ce vom putea numi cu justificată mândrie epoca Vasilica Dăncilă.

  • Principala calitate a doamnei Dăncilă este că e femeie. Prima prim-ministru din istoria României.
  • „Fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, spunea Vladimir Ilici Lenin. Corect, la noi statul a fost condus de o calfă de cizmar și de chimista Codoi. Se pune, totuși, întrebarea: o fi gospodină doamna Vasilica?
  • Președintele Iohannis n-avea cum să desemneze pe careva din Opoziție, căci zisa Opoziție n-a fost în stare nici măcar să prezinte un candidat comun. Au putut să se înțeleagă Coreea de Sud cu Coreea de Nord să participe la Olimpiadă sub un singur steag și să facă o echipă de hochei feminin împreună; PNL cu USR și PMP nici măcar n-au încercat.
  • Ar fi putut, în schimb, domnul Iohannis să respingă propunerea Dăncilă, precizând că așteaptă o altă propunere, tot din partea PSD. A făcut asta acum un an, refuzând-o pe Sevil Shhaideh, și pe atunci aritmetica majorității parlamentare, pe care o invocă acum domnul președinte, era și mai relevantă. Iar fostul ministru Shhaideh, deși tot o prelungire a lui Dragnea, era ceva mai competentă în administrație și guvernare decât doamna Dăncilă.
  • Doamna prim-ministru Dăncilă este o vidă. Asta nu c-ar fi o bulă de neant, ci pentru că e o locuitoare din Videle, așa cum subsemnatul sunt bucureștean. Când sunt nearticulate, locuitoarele din Videle se numesc vide, la singular vidă, o vidă. 
  • Imediat după desemnare, doamna Dăncilă a ieșit ca să ne vorbească dimpreună cu domnul Dragnea. Așa s-a întâmplat și cu domnii Grindeanu și Tudose. O fi oare bine și firesc să apară noul premier ca o anexă a șefului de partid? Este vorba de premierul României, nu al PSD. Guvernul nu e partidul, ca pe vremea lui Ceaușescu, deși domnul Dragnea face totul ca să credem asta.
  • Imaginându-mi-o însă pe doamna Dăncilă singură în fața presei, încerc o ușoară senzație de vertij. 
  • Când vor veni întâmplările economico-sociale crâncene pe care le generează inevitabil actele populiste, heirupiste, aiuriste ale guvernelor PSD, când va veni peste noi apocalipsa fiscală și inflația va arde și mai tare, iar leul o să ragă în turbare, doamna Dăncilă le va înfrunta tot cu domnul Dragnea lângă ea, ca în bancul cu câinele și pisica? Nu-l știți? Spectacol fenomenal la circ. O pisică cântă arii din opere, un câine o acompaniază la pian. Întrebat cum face, dresorul dezvăluie secretul: pisica doar mimează, cântă tot câinele, care e ventriloc.
  • Când va fi silită să deschidă gura în engleză, altfel decât mușcând limba aceasta de pe hârtie, cu un accent abaut ză lenghigi care-l face pe vorbitorul de băsic ingliș Băsescu să pară regina Elisabeta a II-a, dacă nu prima, ce-o să facă doamna Dăncilă, îl cheamă pe Dragnea să zică bulșit?
  • Și, în fine, care rușine vi se pare mai mare pentru România, primirea făcută de guvern premierului japonez Shinzo Abe sau numirea doamnei Dăncilă?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Neptun Deep

Auzim frecvent sintagma „România- hub energetic regional”, o etichetă care hrănește un tip de mândrie cu rădăcini în mitologia industrială de dinainte de 1989. O analiză rece, profesionistă, lipsită de sloganuri ar putea să ne ducă la concluzia că ideea de „hub energetic regional” poate fi o capcană strategică.

Citește mai mult

Andrei Negulescu

Mai puțină muncă manuală, erori reduse aproape la zero, control sporit și o relație mai matură cu clientul – acestea sunt doar câteva dintre transformările aduse de digitalizarea contabilității. Nu vorbim doar despre eficiență, ci despre un avantaj strategic real.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Petrut Rizea

Tot mai des auzim că „nu mai există respect ca înainte”. Formula pare banală, dar în spatele ei se ascunde o realitate vizibilă în multe spații ale vieții cotidiene: în școli, în instituții, în trafic, pe rețelele sociale, chiar și în familie. Nu este vorba doar despre politețe sau despre formule de adresare, ci despre o schimbare mai profundă, e despre felul în care ne raportăm unii la alții și la reguli.

Citește mai mult