Foto captura
Noul Decret Lege al Consiliului de miniştri al Italiei, denumit „Salvăm Economia”, prevede măsuri economice de o valoare totală de 25 miliarde de euro, cum ar fi suspendarea scadenţei obligaţiilor fiscale, a ratelor la credite, concedii parentale, reducerea facturilor la utilităţi sau indemnizaţii care se vor plăti atât liber - profesioniştilor, cât şi salariaţilor. Aceste măsuri au în vedere estimarea făcută de guvernul Conte că vârful epidemiei în Italia se va atinge pe 18 martie (sâmbătă se înregistraseră numere record de îmbolnăviri şi decese), iar totalul celor infectaţi în Peninsulă va fi de 92.000 persoane (până pe 15 martie, erau 24.747 îmbolnăviri şi 1.809 morţi), deci, ne vom aştepta la alte săptămâni de foc.
Dacă aceste cifre sunt înspăimântătoare, pe italieni îi nemulţumeşte şi mai mult indiferenţa celorlalte state UE. Mass-media de aici prezenta în titluri pompoase generozitatea chineză care trimisese un corp medical format din cei mai buni profesionişti asiatici în lupta cu coronavirusul pentru a-i ajuta pe colegii lor peninsulari. Fotografii cu baxurile de echipamente sanitare pe care era scris, sub drapelele celor două ţări „Siamo con voi. Forza Italia!” au împânzit reţelele de socializare ale prietenilor italieni care comentau că singurii care s-au arătat dispuşi să le ofere o mână de ajutor se găsesc la mii de kilometri depărtare.
Însă acesta a fost singurul gest de solidaritate cu Roma, cu excepţia zilei de sâmbătă, când guvernul german a comunicat presei suspendarea interdicţiei de a trimite în alte ţări materialele sanitare destinate combaterii Covid-19 pentru a putea expedia în Italia produsele deficitare aici. Astfel că furia italiană s-a îndreptat, cu drept cuvânt, împotriva guvernatorului Băncii Centrale Europene, doamna Christine Lagarde, care declarase joi că nu e treaba instituţiei conduse de domnia sa de a combate efectele economice ale pandemiei, ci a guvernelor naţionale. Cuvinte iresponsabile care au făcut Bursa din Milano să cadă cu 16% şi pe toată lumea să îl regrete pe fostul guvernator BCE, italianul Mario Draghi, care, în 2008, declarase că va face „whatever it takes” pentru a proteja zona euro de criza venită de peste ocean.
Anxietatea italienilor este cauzată și de închiderea graniţelor de către Austria şi Slovenia. Publicaţiile „naţionaliste” din Peninsulă prezentau în cuvinte dure la adresa UE cozile de zeci de kilometri care se creaseră la principalul punct de transport al mărfurilor italiene înspre Uniune, Brennero, precum şi blocarea acceselor rutiere de intrare de către autorităţile din Slovenia cu blocuri de beton, amintind de carantina în care fusese aruncat Wuhanul.
Din păcate, până acum, Uniunea Europeană nu a fost capabilă să ofere un răspuns coerent necesităţilor naţionale, fie italiene, franceze sau germane. Comisia Europeană pare o echipă de tehnocraţi incapabili să ofere măsuri transnaţionale şi discursuri convingătoare. Solidaritatea trebuie să se vădească mai ales în momente de cumpănă a istoriei şi, atunci când soluţiile concrete nu pot fi salvatoare, cuvintele şi gesturile simbolice pot face diferenţa dintre panică şi speranţă. Poate anglo-saxonilor discursul cinic al premierului englez care îi anunţa să se pregătească pentru înmormântarea unora dintre cei dragi nu le-a trezit vreun sentiment, însă nu întreaga populaţie a Europei poate fi atât de rece, iar decidenţii europeni ar trebui să mânuiască retorica la fel de bine precum birocraţia, chiar dacă trăirile multora dintre ei sunt identice cu ale domnului Boris Johnson, încântat numai de trăznăile şi discursurile proprii.
Până când vom vedea umanitatea regăsită a Bruxellesului, italienii şi-au regăsit solidaritatea cântând împreună pe balcoanele blocurilor în carantină.
Epidemia va trece în câteva luni, aşa cum estimează guvernul Conte. Important este ca, atunci când ne vom reîntoarce la vieţile noastre obişnuite, erorile şi impersonalitatea liderilor europeni să nu ne aducă în situaţia de a ne îndrepta înspre populişti fără scrupule de genul lui Boris Johnson şi Matteo Salvini.
Mai jos, mărturia unei paciente din Italia, infectate cu coronavirus:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sigur, putem vorbi de ce face UE, dar acolo avem un organism superbirocratic, care se urneste foarte greu si la a carui atare constructie (ma refer la birocratie) Italia a contribuit din plin. UE pur si simplu nu are instrumente pentru a lua decizii rapide in caz de criza. Iar Italia este membru fondator si unul dintre cei mai importanti (al treilea, dupa retragerea UK) membri ai UE dintotdeauna. O fi de vina Slovenia pentru birocratia stupida a Bruxelles-ului.
In schimb e tapul ispasitor perfect. Lumea nu stie care sunt si care nu responsabilitatile EU, asa ca pentru tot ce merge bine ne laudam noi, baronii locali, si pentru tot ce merge prost dam bina pe Bruxelles chiar daca aia n-au nicio legatura.
Ce și pe cine să mai crezi?
Dacă aveau vreo putere de intervenție în alte state ar fi trebuit să intre peste italieni și să-i oprească din sarabanda nebunească și sinucigașă. Dar fiecare stat are drept la autodeterminare. De data asta din păcate.