Foto: Guliver Getty Images
- Bună! Ce mai faci? Ți-ai făcut braduțul? îl întreb plină de vervă cu gândul la sărbători.
- Nu. Nu-l mai fac anul ăsta. Dacă l-aș face, ar trebui să-l țin până în primăvară că nu-l mai pot scoate din casă, îmi răspunse și m-am văzut nevoită să cobor cu picioarele pe pământ.
- Nu ți-ai găsit pe nimeni care să te ajute la curățenie și care să-ți gătească?
- Nu.
- N-ai încercat să cauți și prin satele învecinate?
- Mi-e teamă să primesc o persoană necunoscută în casă, îmi mărturisește cu sinceritate. Mi-aș dori să găsesc pe cineva care să-mi facă și mie niște sarmale. Altceva n-aș vrea. Până acum m-am descurcat cu conserve, dar mă cam supără și stomacul. În plus, mi-au cedat și bateriile scuterului și nu știu cum îmi voi mai face cumpărăturile când va ninge.
Aș fi vrut să-i zic că îi trimit eu niște sarmale, dar, din păcate, ne despart vreo 800 de kilometri.
L-am cunoscut în urmă cu vreo opt ani pe internet și am rămas amici, deși nu ne-am întâlnit niciodată. M-au impresionat întotdeauna onestitatea lui și forța cu care a înfruntat greutățile vieții.
E imobilizat în scaun rulant de mulți ani. În urmă cu cinci ani i-a murit și mama, singurul lui sprijin. Nu are pe nimeni altcineva care să-l ajute acum iarnă, în prag de sărbători.
Tot ce are este un acoperiș deasupra capului, pentru care mama lui a muncit până s-a îmbolnăvit, un cățel și o pisică.
Cui să pese de acești oameni?
Și ca el sunt multe alte persoane cu dizabilități în această țara. Singure. Fără nici un sprijin. Care nu-și permit să renunțe la indemnizația pentru însoțitor în favoarea unui asistent personal profesionist angajat de primărie pentru că nu ar mai avea cu ce să-și plătească facturile și hrana cea de toate zilele și care nu au niciun sprijin din partea comunităților din care fac parte.
Dar cui să pese de acești oameni? Guvernul nostru de aproape un an e ocupat să plângă de milă infractorilor…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cu biserica a încercat? Spun asta că am un exemplu proaspăt în minte. Parohul nostru ne-a cerut sprijinul pentru un orfelinat din apropierea Devei. S-au strâns peste 300 de kg de alimente, haine pentru copii, jucării și peste 2000 de lei. Bunurile și banii au fost înmânate familiei preotului care administrează orfelinatul. Azi la slujbă, am fost mulțumit să aflu că 10 suflete nevinovate vor avea un ”Crăciun fericit”.
Crăciun fericit tuturor!
Poate să se ajute cu vecinii, dar trebuie să ajute si el.
Sunt din Baia Mare si sunt dispus sa ajut persoana respectiva daca este din zona noastra. Va rog sa trimiteti un mesaj daca este posibil