Sunt o mamă de copil care începe pe 11 Septembrie clasa 0. Și doar cu câteva zile înainte de a începe școala, simt că încep să urăsc acest sistem unde-mi voi trimite copilul, de bunăvoie, pentru cine știe câți ani. E drept, nici experiența personală de 12 ani în școala românească nu mă liniștește, încerc doar să mă țin departe de propriile-mi oglindiri și să nu confund experiența mea cu cea viitoare a copilului meu.
Până acum înțeleg că am fost răsfățați, am avut copilul în sistemul privat, într-o grădiniță liberă. Unde copiii erau respectați, ascultați, puși față în față cu emoțiile lor, unde au crescut bine și lin. Însă, pentru că sistemul privat de învățământ primar din București oferă diverse alternative educaționale din ce în ce mai scumpe, nu am simțit că pot duce această povară financiară. Așa că eu și soțul meu ne-am îmbărbătat și ne-am amăgit dulce că trebuie să dăm o șansă și sistemului public, pentru care contribuim din greu, de ani de zile. E dreptul nostru, măcar să-l exercitam. Mai mult, suntem dintre cei care încă cred în oameni, nu în sistem. Da, suntem, încă, niște boemi, știu.
Până la momentul înscrierii copilului la școală, am respectat toate regulile, nu am dat șpagă, așa cum înțeleg că se face, am cerut informații prin secretariatul școlii, direct sau telefonic. Am așteptat și când ni s-a zis să așteptăm să vedem oferta de învățătoare, neclară până pe 1 septembrie. Am plecat în vacanță prea liniștiți. În doar trei zile ne-am epuizat psihic și am șters rapid odihna și relaxarea celor trei săptămâni de vacanță. Din nou, boemi și încrezători!
Nici măcar nu ne-am lovit încă de curriculă, de program, de micile atenții și alifii pentru tot „colectivul didactic". Cică se practică. Sper să nu, pentru că habar nu am cum se face? Ce se duce, de fapt? Ciocolată, cafea, țigări, tablete sau excursii?
Nu știu cum e încă cu temele sau cu notele. Nu poți să nu te enervezi când ceea ce ți se pare normal nu există. Nici măcar nu știu dacă “doamna e bună sau nu”, sau dacă directoarea este comunicativă sau nu.
Însă, după câteva drumuri făcute la școala la care l-am înscris pe băiețelul meu, cu scopul de a afla ce învățătoare va avea, care e orarul, cu ce îl aduc în prima zi de școală, îmbrăcat și echipat, la ce oră să ajungem și cât să stăm, nu am aflat nimic decât cu câteva ore înainte de a li se termina programul.
Lipsa de transparență, secretomania (nu știm, nu vă pot spune nimic) și replicile de tipul: afișăm clasele vineri (cu o zi lucrătoare înainte de începerea școlii) nu fac decât să mă îndepărteze de gândul că la școală s-ar putea să fie chiar normal. Iar suntem boemi pentru că ne așteptăm la un program, la un proces, la niște pași de trecut, la comunicare, la deschidere, nu?
Presimt că o să mai scriu pe temă școlii, încerc doar să nu am așteptări de normalitate. Ci de reacțiune. Va urma.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Atențiile" și "alifiile" despre care scrieţi sunt, în mare parte, povara moştenită tocmai de la acei părinţi care încearcă să câştige atenţia şi favorurile dascălilor. Un self-esteem exagerat al părinţilor este sursa convingerii că, neapărat, copiii vor avea un parcurs şcolar strălucitor. Realitatea e crudă şi niciunde în lume, indiferent că sistemul de învăţământ este public sau privat, nu se întâmplă întotdeauna aşa. Confruntaţi cu asemenea situaţii, cei mai mulţi uită de normalitate şi aleg să netezească performanţele odraslelor folosindu-şi influenţa, cadourile sau aruncă toată vina pe umerii învăţătorilor. În cazul dumneavoastră, normal ar fi să renunţaţi la preocupările despre "... Ce se duce, de fapt? Ciocolată, cafea, țigări, tablete sau excursii? " şi să păşiţi cu încredere, fără încrâncenare, alături de copil, pe drumul care vi se deschide în faţă.
Și ce înseamnă "sist de inv"? Sistare de inventar? Șist de invadare?
Însemnă ceva specific elvețian?
asa ca toata discutia pica, nu are grad de generalitate, doar fitze
Dezorganizare si neinformare e peste tot.
Scoala e o institutie imensa si greseli apar constant.
Atentiile sunt boala internationala la scolile primare. E vina parintilor.
E ridicol sa aratam spre Romania ca fiind exemplu rusinos.
IA ce e bun, contribuie cu sugestii, implica-te in educatia copiilor tai! VA fi ok!
unul nu a scris ceva memorabil :)
hai sa nu exageram, cam 5% au incropit din alte culegeri, ceva culegeri de probleme, 60% dintre acestia copiind si problemele grasite la tipar :) si apoi sustinand ca elevul trebuie sa inteleaga "ideea" ca asa este viata ... exista si probleme "false"
dragii mei parinti, trebuie sa stiti ca cine nu poate practica o meserie, adica nu are capacitatea de a inova, ansambla sau imagina, o explica :) devine profesor, poate ajunge chiar universitar daca are o memorie traznet. iar cine nici o meserie nu poate invata, asta devien prof de stiinte exacte. astfel el repeta mecanic, ca o inregistrare, la infinit (si inca 5 ani dupa varsta de pensionare) invatatura primita de el acum 20-30 de ani, din carti scrise cu 10-20 de ani inainte de a ajunge el pe bancile scolii.
deci ce se invata la scoala de catre copii d-voastra sunt chestiuni de acum 50-70 de ani :)
ca sa ma intelegeti trebuie sa intram in amanunte : nu discutam aici de matematica, sau limba nationala, discutam de fizica, chimie, geografie, istorie, religie, .... si de ce sa nu adaugam, acum ca exista si manuale, sportul si dirigentia ... apropos astept manualul de recreatie :) adica nu se face la scoala ?
pai daca DA sa scoata onor mini-ster si acest manual cu caitele de exercitii si indrumarele necesare :) nu de alta dar ia sa va uitati ce se intampla in recreatii, va luati cu mainile cap ... mai ales daca va prefaceti ca nu va mai amintiti ce faceati d-voastra in recreatii ... adica ... prima tigare, primul sarut, primul chiul, prima cafea ... la cineva ...
deci, sa nu ne pierdem in amintiri, cine doreste sa ne contrazicem sa-mi gasesca intrun manual povestea fierului de calcat, a masinii de cusut, sau de scris, a televizorului, a telefonului de la cablu la gsm, a transporturilor, de la caruta si barca la trenuri de mare viteza, avioane si vapoare ...
da ce zic eu aici ca nici baza nu exista ... adica diferenta intre surub, piulita si saiba, basca aia grower nu se exista in manuale ... da' nici in almanahe :)
da' acu de cusut manual si acul de la masina de cusut de ce sunt diferite ? dar sunt diferite de acul cu gamalie ? si boldul ce este ? sa fie ac sau cui de siguranta ? in opinia mea sunt ac si cui de nesiguranta, adica ele ne asigura ca fara ele se produc diferite evenimente nedorite, de la imprastieri la explozii.
sa nu divaga ... acuma ce sa spunem de otet, sarea de bucatarie, proful de budinca, si substanta care se injecteaza in carne sa arate proaspata 23 de zile :) astea sunt probleme "false".
totusi, cum functioneaza aragazul, microundele, inductia sau aspiratorul cu apa ... ma tem ca aici deja nici dumneavostra, dragi parinti si profesori, sunteti in incurcatura mare ... adica indictia fierbe oul de 3 ori mai repede ca gazul .... si aspiratorul cu apa nu are punga fabricata de pungasi ... adica dupa principiul cizma - cizmar, automobil - automobilist, vaca - vacar, idei - idiot ...
cred ca intelegeti mesajul meu, nu mai insist, deci dragii mei parinti, nu va faceti griji si problele in ceea ce priveste scoala, destinul fiecaruia il va duce acolo unde-i este locul ...
dragii mei parinti, nu va faceti griji si nu ma luati in seama, eu nu am urmat scoala, eu am terminat-o, si in general am scoala vietii, numai cl I, ca restul era de bun simt si nu se mai poarta pe la nici o poarta.
o zi perfecta va doresc dragi parinti alaturi de copiii d-voastra, la o inghetata, un teatru, un bazin de inot, o expozitie, un concert, un curs de pictura, un film 3D ...
dar sunt complet de acord ca scoala nu te invata nimic util, ci doar cum sa socializezi, fortat, cu oameni cu care probabil nu ai avea altfel treaba. eu am avut "norocul" sa fiu plimbat de ai mei pe la foarte multe scoli, si am avut ocazia sa vad copii diferiti, dar toti profesorii parca erau trasi la xerox. si cu timpul, si copiii au devenit copii ale parintilor lor, la fel de inapoiati si inregimentati in "experimentul romania". in fiecare zi incerc sa imi dau seama la ce mi-a folosit scoala, si cea mai mare parte a ceea ce sunt am invatat separat de scoala...toate materiile, pana la urma, nu mi-au dat decat un mic procent de cultura generala. si din ce am citit eu de cand am terminat scoala, imi dau seama ca nici aia nu e corecta.
cat despre articol, cred ca nu are rost sa va faceti atatea probleme. important e sa va sustineti copilul in orice ar vrea sa faca si sa ii fiti lui aproape. sa nu il sufocati, totusi, si sa nu incercati sa va bagati nasul prea mult in viata lui privata. cu timpul, va invata si singur ce sa faca si ce domeniu sa aprofundeze. increderea si sustinerea parintilor sunt cele mai importante elemente ale cresterii unui copil.
si numele nu zice nimic despre mine, ci numai cine a fost tata :) si stramosii, respectiv ca se trageau de pe o mosie stapanita de un boier pe nume Andries.
altfel, asta-mi sunt, un agramat, dar cu mintea in regula.
matale te ascunzi in spatele unui pseudonim !
adica de ce, gandesti "nasol" si te urmareste careva pt atat lucru ca stii sa scrii corect ?
ce oameni mici ! de la idei le vine dimensiunea, mai bine s-ar ocupa cu idei mari ca sa ajunga oameni mari.
si nu numai mate folosesti algoritme, vaz p-acilea-sa o gramada de "gramatici" la care le "patineaza" mintea.
in rest, eu pot sa glumesc si sa ma amuz de ineptiile unui /unor "indragostiti" de scoala, inregimentare, regulamnte, nationalisme, regionalisme si doctrine de moment, mai ales care "da" bine si te face sa "te" razi de idea de familie "traditionala" sau politist "comunitar"
nu replica, nu ma ajuta :)