Foto Guliver/Getty Images
„Credeam că dacă muncesc și voi avea rezultate, voi fi promovat(ă)! M-am înșelat!” - Dacă ați ști de câte ori am auzit în practica mea de coaching aceste cuvinte spuse cu năduf, de profesioniști ajunși în acel punct în care trebuie să-și schimbe cariera/job-ul, împinși de frustrarea de a nu se simți apreciați, recunoscuți, doriți în roluri cheie, în organizație… Demult, tare demult, m-am regăsit chiar eu într-o astfel de postură, învățând lecții aspre ce mi-au fost utile ulterior în evoluția mea profesională.
Poate că ați vrea să arăt cu degetul spre angajatori căci deh, au și ei păcatele lor, unele urâte chiar, dar am învățat că eșecul personal își arată fața hâdă mai ales când începi să te uiți în jur …după vinovați.
5 sugestii legate de promovarea în interiorul unei companii
Performanța bună, ”Meet standards” sau ”Exceed expectations” sau cum se măsoară ea în interiorul organizației tale – NU este suficientă! Întotdeauna vor fi alți angajați cu bun potențial și cu o foarte bună performanță care nu se vor rezuma doar la a livra ce le cere jobul. Care își vor identifica cu claritate obiectivul de carieră, își vor întări rețeaua strategică de contacte și vor deveni maeștri în a comunica ce îi face diferiți – pe ei sau echipele pe care le conduc! Performanță individuală de excepție fără a fi însă avocatul propriei cariere – amână momentul de promovare la care visezi.
- Nu-ți asuma că „promovare” înseamnă doar să urci pe verticala organizației. În special în organizațiile piramidale, am fost educați că progresul în carieră e musai să fie pe verticală. Nu ignora oportunitățile de promovare pe laterală, un rol îmbogățit te poate expune la situații noi și îți poate dezvolta competențe noi.
- Nu lăsa frustrările legate de stagnarea propriei cariere să te transforme într-o victimă a unui sistem neprietenos. Întreabă-te ce stă în puterea ta să schimbi, acceptă ce nu poți schimba și ia o decizie. Nimeni nu va munci pentru cariera ta așa cum o poți face chiar tu.
- Să nu crezi că ești singur(ă) în acest demers. Poți avea alături mentori buni în călătoria ta către nivelul următor. Trebuie doar să înveți să ceri ajutorul.
- Uneori angajatorii pun cu ușurință „etichete” angajaților. Află care este reputația ta în organizație vs. cum ai vrea să fii perceput în companie. Uneori degeaba vrei să fii privit ca un leader dacă organizația nu te vede deloc așa. Ce ar trebui să schimbi în modul în care comunici sau acționezi, ca să schimbi acea percepție? Cât de decis(ă) ești să acționezi?
Nu inacțiunea îți va accelera cariera! Chiar dacă uneori pare că alții decid pentru cariera ta, stă în puterea ta să îți creezi opțiun. Da, planul B – e perfect valabil și când vine vorba de carieră. Învață cum să te faci util în mod constant organizației, dincolo de ceea ce îți scrie în job description.
Cei ce devin memorabili într-o organizație/companie nu sunt neapărat cei ce se conformează regulilor, ei sunt cei ce au învățat să schimbe regulile jocului. Mult succes pe drumul tău!
Articol preluat de pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A schimba regulile jocului cred ca este prea mult, pentru ca mai ales in corporatii (acest text si in special cam toate articolele de acest gen pe republica.ro se adreseaza acestore), sunt destul de mult reguli si proceduri. Totusi memorabili sunt cei care in aceleasi limite si reguli reusesc sa faca lucrurile mai bine, mai rapid, mai altfel si ofera si o schimbare de paradigma.
Dar si acestia sunt promovati pana la urma NUMAI daca mentorii si "avocatii" tai din organizatie reusesc sa convinga directorul general sau CEO ca esti valoros pentru organizatie.
In schimb daca CEO nu te place, din orice motive, oricat de bun esti nu vei fi promovat, deasemenea si daca la un moment dat vei ramane fara mentori sau "avocati", pentru ca nu are cine sa te sustina.
Cam acestea sunt regulile jocului, indiferent ca ne place sau nu, corect sau nu. Dar chiar si asa, de la statutul de "Rising Star" pana a fi disponibilizat in 2-3 ani nu este imposibil. Asa ca in corporatii trebuie sa muncesti de doua ori: prima data sa iti faci treaba sa nu fi dat afara si a doua ora sa iti dezvolti un "brand personal" ca sa fi promovat si eventual sa nu intri pe o lista de disponibilizari, care cu sigurata vor veni la un moment dat si care nu au nicio legatura cu performanta.
Este greu pentru nu poti tine un astfel de ritm mai mult de 20 de ani, prin urmare este bine sa lucrezi intr-o corporatie care are un pachet de plecare bun.
Sunt multe de spus, prea multe...
Când am văzut ce e în UK m-am luat cu mâinile de cap, la ei nepotismul e cultură națională.
Din experiență, știu că într-o astfel de situație e inutil dialogul.
Știu, o să ziceți că să încerc totuși (dar eu am făcut-o deja de vreo 50 de ori cu alții!)... Și am ajuns la concluzia că ”profundele convingeri” nu pot fi schimbate altcumva decît prin experimentare.
Nu trebuie numaidecît să vă simțiți ofensat! Majoritatea oamenilor (românilor, cel puțin) au aceeși problemă:
1. Își urăsc șefii deoarece au impresia că aceștia ”nu fac nimic” pe bani mai mulți. Fără să aibă habar ce implică ”fișa postului” acestora.
2. Urăsc ”patronii”. Tot ce știu ei e că aceștia își permit vacanțe în ”Maldive sau Coasta de Azur”. Din nou, fără să aibă habar ce implică ”fișa postului” acestora.
3. Urăsc pe toți ceilalți care au un salariu mai mare decît ei. Și dacă-i spun unuia să facem schimb de ”job” (fie și pt o zi, o lună sau 5 ani), îmi spune că nu toți pot fi programatori! (dar în generală, cînd pe mine nu mă alegea nimeni în echipa de fotbal, atunci trebuia să fim toți fotbaliști, nu??)