Foto: Guliver/Getty Images
„Nu mi-am conștientizat vârsta până nu a fost nevoie să depun un CV prin diverse locuri. Eu credeam că sunt încă tânără, alții nu”, spune cu amărăciune Carmen.
Dacă ar fi să facem un top al mesajelor cu care ușile angajatorilor se „închid” frecvent în nasul candidaților de peste 40 de ani, din România, ar fi:
- „Echipa e în formare, momentan nu ne permitem pe cineva cu skill-urile tale, dar te avem în vedere pentru momentul în care va crește echipa și va fi necesară o persoană cu experiența ta”.
- „Am decis să mergem mai departe cu un alt candidat, care se potriveste mai bine cu rolul și cerințele companiei”.
- „Ești overqualified, ne temem că te vei plictisi si vei pleca”
Candidați cu experiență, candidați bine pregătiți, candidați care au acumulat numeroase exemple de succes ajung să dispere și să nu se mai regăsească în peisajul autohton din simplul motiv că au 40 +, iar piața ori nu le mai vede potențialul, ori sunt prea scumpi, pentru că deh, calitatea nu e ieftină, ori nu se mai potrivesc cu profilul echipelor a căror medie de vârstă e de 26 de ani…
Grafician +40: Recrutorul nu l-a chemat la interviu gândindu-se că va refuza jobul din cauza salariului mic sau că se va plictisi rapid de munca de rutină. Chit că persoana n-avea de lucru de doi ani și ar fi acceptat să lucreze part time…
În fața refuzurilor repetate, a faptului că nu îi contactează nimeni pentru profile pentru care a fi foarte potriviți, din cauza presiunilor financiare – se ajunge la compromis: unii aleg antreprenoriatul, dar nu toți au motivația și abilitățile necesare și eșuează în depresie, alții emigrează în țări unde „overqualified” chiar e apreciat, alții devin freelanceri și jonglează cu mai multe proiecte în paralel, ca să-și poată crește copiii. Totul într-o perioadă în care angajatorii vorbesc constant despre „criza de resurse umane din România”.
Adevărul este că, de multe ori la butoane, de partea cealaltă a baricadei, sunt recruiteri neexperimentați, care pur și simplu nu văd potențialul candidatului sau avem de-a face cu organizații obtuze, unde până și managerii de 50 de ani îi văd pe cei de 40+ ca fiind „prea în vârstă”. Alteori candidații +40 sunt filtrați „fără suflet” de algoritmii software-ului de recrutare care analizează sec șiruri de cuvinte cheie și potriveli cu CV-ul candidatului. Numai că nimeni nu vorbește despre asta, dar toți vorbesc despre criza de resurse, de profesioniști de pe piața muncii în România. Și realitatea e că ne facem nouă, ca țară, un mare deserviciu.
Amărăciunea Claudiei: „Cred că acesta este motivul pentru care nici măcar nu ajung la interviu. Am schimbat poziția din mediul universitar în learning & development. Cel mai „tare” feedback l-am primit după interviul cu HR Manager, care mi-a zis că au luat două persoane care pot livra și pentru grupuri mari și pentru grupuri mici (poziția era de learning designer), iar eu asta făceam de 17 ani încoace. Sunt cu siguranță „overqualified”, însă îmi doresc să lucrez, sunt o profesionistă. În plus, eu nu mai cred în „piața este în criză de oameni”, nu se susține cu ce se întâmplă în mod real atunci când cauți job.”
Organizațiile vor lupi din ce în ce mai tineri, fără familie și alte distrageri, ușor manipulabili, gata de ore suplimentare. Piața ne arată că până și limita de vârstă la care ești considerat neangajabil scade. Iată câteva exemple:
Dana: „Eu am 35, dar simt cu vârf și îndesat că nu îmi mai găsesc locul și că antreprenoriatul este singura cale. Sunt „pe piață” de 6 luni, de când mi-am dat demisia din corporație. Nu m-a sunat nimeni. Nu am aplicat intens și orbește tocmai pentru că îmi doream o pauză de câteva luni, însă am aplicat pentru poziții pentru care m-aș fi potrivit perfect. Am fost uimită să văd că nu sunt nici măcar invitată la un interviu, deși profilul meu, oarecum atipic, era fix cel descris în anunț. Personal, mi-am explicat asta în două feluri:
1. Sunt femeie la 35 de ani, asta înseamnă fie că vreau copii rapid, fie că am copii mici, așadar reprezint o categorie de risc.
2. De la un anumit nivel salarial posturile în corporații se ocupă numai prin recomandări, ca să nu zic sistemul clasic de pile care, de ce să nu recunoaștem, este și la privat destul de bine implementat, poate doar mai elegant decât la stat. Am văzut mulți oameni aduși pe poziții de management care nu aveau efectiv niciun „skill” potrivit poziției și care au distrus echipe de profesioniști. Din altă perspectivă, e nevoie să se investească masiv în partea de HR, e nevoie de profesioniști adevărați, în dezvoltare continuă”.
Monica: „În majoritatea cazurilor e vorba de a plăti un salariu decent, potrivit pregătirii candidatului. Și frumoasă și devreme acasă e cam greu de găsit, dar ne plângem că nu vor oamenii să muncească. Asa că mascăm acest lucru în anunțuri cu „junior” care să fac „n” lucruri. Asta e, când și-or face calculul corect cât pierd, angajând 2-3/an, poate că vor angaja omul potrivit pentru nevoile lor.”
Chiar și când trec de furcile caudine ale recruiterilor, candidații +40 se pot lovi de temerile managerilor slab pregătiți și neîncrezători în propriile competențe, ceva mai tineri – care se tem să angajeze oameni prea calificați cu un potențial înalt, pentru a nu ridica standardul echipei ceea ce cumva i-ar pune într-o lumină proastă către acționari sau superiori și ar trebui să iasă cumva din zona de confort, pentru a crește nivelul de performanță sau propriul nivel de competență. Mulți manageri tineri resimt un disconfort în a-și comunica strategiile, veștile proaste sau un feedback constructiv către angajați mult mai experimentați.
Așadar ești candidat +40, fără de job, dar cu multiple competențe și calificări? Nu dispera. Nu e vina ta că trăim într-o societate care nu-și onorează profesioniștii cu senioritate în competență! Nu e vina ta că, atunci când a sunat telefonul după mult timp de căutări, la capătul firului e cineva de vârsta fiicei tale care gândește în grile cu „da” sau „nu” și nu știe încă să intuiască potențialul. Rămâi puternic(ă), socializează, activează-ți rețeaua de contacte, aliază-te cu cei în situații similare, rămâneți deschiși la orice canal prin care puteți să vă manifestați expertiza. Dar cel mai important, deveniți o Voce! Vocea celor care au făcut tranziția la capitalismul autohton, care au fost aici și au pus osul la treabă când marile companii care vă spun acum „nu!” au venit, vocea celor cărora li se cere pensionare la 70 de ani, dar nu-și pot găsi un loc decent de muncă pe măsura calificării și experienței lor, vocea celor care cu sufletul rupt, aleg la +40 să ia drumul străinătății, pentru a dărui altora ceea ce în țara lor nu mai este de apreciat. Rămâneți pe baricade!
Articol preluat de pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Echipa e în formare, momentan nu ne permitem pe cineva cu skill-urile tale, dar te avem în vedere pentru momentul în care va crește echipa și va fi necesară o persoană cu experiența ta”.
„Am decis să mergem mai departe cu un alt candidat, care se potriveste mai bine cu rolul și cerințele companiei”.
„Ești overqualified, ne temem că te vei plictisi si vei pleca”
Astea sunt doar forme de a spune nu vrem sa platim competenta , ne intereseaza doar cei cu minim/economie care sa lucreze ore suplimentare neremunerate si weekend-uri cat de multe in asa fel incat noi antreprenorii sa ne incadram intr-un buget care sa ne aduca cat mai repede dividendele necesare strangerii cat mai rapide a capitalului pentru acumularea caruia prostii de occidentali au avut nevoie de 3 generatii. Parerea mea e ca la 40 poti pleca linistita in vest unde competenta se plateste sau in cel mai rau caz in Bucuresti unde sunt cativa mari angajatori straini ( asta daca nu esti cumva din capitala) si lasa-i pe Becalienii analfabeti din Romania (ce aveati impresia ca majoritatea antreprenorilor romani sunt medici, matematicieni, fizicieni , profesori sau ingineri?) sa faca apologia salariului minim aducator de prosperitate (pentru ei) si sa ramana cu cei fara nici o pregatire care accepta asemenea salarii. Bineinteles ca productivitatea extrem de redusa a acestor salariati nu va compensa nici pe departe salariul ala chiar asa de mizerie cum e si astfel de antreprenori vor constata ca desi au cele mai mici salarii de pe piata, produsele/serviciile lor sunt la fel daca nu mai scumpe ca cele venite din occident unde sunt salarii de 3-5 ori mai mari. De altfel acum observa si patronii neaosi ca nu mai exista forta de munca calificata pe piata si striga la guvern sa aduca din import din Sri Lanka, Bangladesh , Nepal sau Vietnam cu speranta ca aia vor muncii la fel ca nemtii pe salarii ca in tarile lor de origine. Acum e adevarat ca salariul ca pret al fortei de munca se regleaza pe piata muncii dar pe o piata unde marii angajatori ( fostele fabrici comuniste ) s-au inchis si s-au deschis doar mall-uri si supermarket-uri e clar ca esti defavorizata. Un salariu decent se obtine intr-o piata in care raportul angajatori/angajati e echilibrat ( nu e cazul in Romania). Stiu multi vor spune ca au familii si locuinte in orasele de bastina si le e greu sa plece la +40 si ceva de ani dar asta ne-a oferit clasa politica timp de 30 de ani. Explicatia multor patroni ca nu le permit bugetele sa dea salarii decente conform competentei nu tine atat timp cat nu spun ca bugetele alea sunt facute pentru propria bunastare nu pentru plata competentei. Ca lupii tineri fara experienta pot aduce aceeasi productivitate ca o persoana calificata si cu experienta e o prostie servita de multi angajatori doar pentru a-si justifica propria neputinta. Nu va surprinde faptul ca pe retelele de distributie job-uri ( ejobs bestjobs etc) la capitolul cerinte ale postului e publicat si salariul oferit fara ca acesta sa fie stabilit in cadrul unei negocieri eventual al unui interviu unde sa fie stabilite atat competenta cat si experienta unui viitor angajat care se poate prezenta la job ? ( evident ca nu toti aplicantii au aceeasi experienta si competenta) insa la angajatorii romani conteaza doar pretul fortei de munca fiindca pe ei ii intereseaza doar bugetul ala construit in jurul propriei bunastari, deci cine vrea sa munceasca ca un negru pe plantatie sa aplice iar ceilalti sa se abtina. Sfatul meu e sa aplicati fie la o multinationala din Bucuresti fie plecati in strainatate unde veti gasi cu siguranta un job potrivit competentelor dvs ( nu sunteti junior, aveti experienta si skill-uri). Iar antreprenorilor romani care critica intreprinderile si institutiile de stat ca sunt parazitate de coruptie , incompetenta si nepotism tin sa le reamintesc ca si firmele lor ( in marea lor majoritate, chiar daca mai exista si exceptii putine) sufera de aceleasi tare pentru ca face parte din cultura noastra organizationala. Multe departamente de HR sau de middle si top management ale companiilor private romanesti sunt populate cu neamuri, rude , amante sau prieteni de familie chiar daca nu au competentele si experienta necesara pozitiilor respective pentru ca incompetenta lor se va acoperi printr-un salariu cat mai mic aplicat restului de palmasi din firma. De aia e bine sa nu achiesati la vaicarerile angajatorilor neaosi ca sunt saraci lipiti ca nu le permite bugetul etc ( dupa cum am spus bugetul ala frumos colorat e construit in jurul propriei lor bunastari) , deci sfatul meu e sa va negociati dur plata fortei de munca sau sa plecati in strainatate unde exista suficienti angajatori care va vor aprecia experienta si competenta.
Tindem să credem că altă țară ar fi o alta oportunitate sau antreprenoriatul.
Candva, demult, acum vreo 30 si ceva de anim romanul a iesit in strada si a spus ca vrea capitalism. La ce s-a ajuns vedem oricare dintre noi la fiecare pas.
Insa noi, sau o parte din noi, avem falsa idee ca un copil se poae maturiza in 2 ani. Adica la 2 luni sa avem un copil care vorbeste cateva limbi straine, face direct la toaleta, mananca civilizat, a terminat masterul, are carnet de conducere, dar si brevet de pilot.
Si in loc de asta constatam ca acel copil foloseste pampers, ca nici macar nu a inceput diversificarea, de abia scoate niste sunete in limba sa proprie si nici macar nu merge.
Daca ne uitam putin la tarile din fostul bloc de est vedem cum unele tari au avansat mai mult, altele mai putin. Da, intocmai precum copiii.
Il injuram pe Brucan atunci cand spunea ca Romaniei ii trebuiesc 20 de ani pentru a intelege capitalismul, insa imi dau seama ca era optimist.
Cand scriu toate astea imi dau seama ca se pot face minim 3 articole pe subiectul asta ;-)
OK, sa revenim la cei 40 de ani, la corporatii multinationale, la firme medii, la cele mici.
In mod normal, in jurul varstei de 40 de ani, in mod normal ar trebui sa ajungi senior pe domeniul tau.
Asta inseamna ca ai o experienta vasta.
In punctul asta insa nu ai cum sa te opresti din invatat pentru ca acei lupi tineri vor veni din spate si vei ramane jobless cu prima ocazie.
Insa ce se intampla atunci cand esti senior, iti vezi de treaba, esti mereu la curent cu toate noutatile si te trezesti zburat afara.
In primul rand, incepand de a doua zi trebuie sa faci un brainstorming cu tine insuti sa iti dai seama de ce ai auns in situatia asta. Nu te poti multumi cu 'a fost managerul cutare idiot'
Daca ai gresit cu ceva incerci ca pe viitor sa zbori de la un job pe cu totul alt motiv, nu acelasi.
OK, ai pierdut locul de munca de pe o pozitie de senior in domeniul tau, ai analizat evenimentul, dar vrei repede un nou job.
Primul impuls este de a aplica la diverite joburi simiare din corporatiimari.
Vrei urgent minim acelasi salariu, aceeasi pozitie.
Te trezesti respins si brusc te apuci si incepi sa te plangi la prieteni, online, so on.
In primul rand te rog sa iti amintesti de copilul descris mai sus. Yeap, Romania este in plin proces de tranzitie si asta poate cuprinde inclusiv pilaraie, inclusiv faptul ca un manager nu vrea sa apari in echipa lui sa nu ii iei locul, neintelegand ca el poate urca in ierarhie ca si-a facut echipa buna. Si este posibil sa fie adevarata temerea sa pentru ca da, suntem in Romania, tara in tranzitie, iar managerul sau direct sa se sperie si sa il zboare.
Insa cum suntem in plina tranzitie, tu, somerul (nu o spun cu rautate) poate ca pierzi din vedere alt posibil motiv: neincrederea.
Te scoate din pepeni ca spun mereu de tranzitie? 30 de ani este o perioada extrem de mica pentru dezvotare sociala, economica, etc. As spune period ca suna mai bine in engleza decat sa spun punct.
Ne intoarcem la seniorul de 40+ care isi cauta un job.
Vazand ca nu primeste jobul dorit, dupa ce se plange in stanga si in dreapta, se gandeste sa aplice pentru un job de junior. De la 3000 de euro ajunge la o medie de 500 EUR.
La o companie mai mare nu te va angaja pentru ca stie ca este pentru tine un job de tranzit. Si ca poti pleca oricand. In plus stie ca vei fi nemultumit de salariu si ca te vei plictisi rapid de ceaa ce faci. Adica nu o sa ai acel impuls de bucurie al unui junior care tocmai s-a angajat.
Daca vei merge la o companie mica o sa vrea sa te ia imediat. Insa isi da seama ca de abia are bani sa angaze un junior. Cu tine ce sa faca? Sa iti dea 500 EUR, sa te puna sa faci nimicuri? Nu te va lua.
Cred ca am acoperit cele expuse in articol.
O mica pauza: m-a distrat enorm de mult niste comentarii referitoare la inteligenta. Mi-a placut aia cu ciorba de peste. Leo, raspunsul la alergatul dupa tramvat il voi da eu. Pai daca este sa alerg dupa tramvai, prefer sa iau primul taxi. In niciun caz nu o sa gafai dupa un tramvai. de fapt asta inseamna sa gasesti solutii inteligente. Era un banc super cu un ziarist in vizita la spitalul de nebuni. Doctorul ii povesteste cum triaza nebunii: ii intreaba ca daca au o cada care se revarsa ce fac: o golesc cu lingura, lingurita sau cu cana. Reporterul spune cu cana. Psihiatrul in interneaza, explcandu-i raspunsul corect: opresti intai apa.
Nu am dat-o in balarii, dar deja va plictiseati de atata citit.
Inteligenta!
Esti 40+ senior, somer si injuri tranzitia de care vorbeam.
Ai uitat de inteligenta. Ai uitat ca tranzitia o faci si tu. Asta inseamna ca din momentul in care ai devenit somer ai mai devenit altceva: freelancer.
Prin urmare pune mana si vezi cum o faci si legal. Pentru ca altfel dai de alte belele si chiar nu doresti asta.
Odata ajuns freelancer, incet incet iti gasesti clienti.
Evident nu o sa ai salariul dorit, ca practic vei avea afacerea ta. Insa veti lucra de pe pozitia ta de senior, la sume de bani reale. Nu subevaluate. Daca iti poti lua si ceva juniori sub tine cu atat mai bine. Iti cresti firma.
Te vei intalni cu situatii in care diferite corporatii vor dori sa te ia la ei. Poti incerca. Daca nu iti convine sau nu iti iese, oricum ai afacerea ta.
Noi, ca popor (in tranzitie) suntem la faza in care ii injuram pe toti. Mintea este singura ingradire.
Urmatorul target in tranzitie trebuie sa fie unul simplu 'be bold' pentru fiecare dintre noi.
Apoi chestia cu juniori vs seniori... Facebook mergea dupa ideea Move fast, break things. Pustime la greu. Insa au aparut probleme majore. Au adaugat la final responsible... si au achizitionat multi seniori.