Credeați că „Vulpe, tu mi-ai furat gâsca” e cântec românesc? L-am auzit în japoneză și iată ce am descoperit

„Vulpe, tu mi-ai furat gâsca. Dă-mi-o înapoi. Dă-mi-o înapoi”. Mai țineți minte cântecul? Hai să facem un mic test. Nu câștigați nimic, nu pierdeți nicio reputație, deci vă rog să nu trișați cu google. Știți cine l-a compus? De unde vine? E românesc?

L-am auzit cântat toamna trecută de copiii de grădiniță aici, evident, cu versuri în japoneză (e un cântec sezonier, cum e la noi Săniuța fuge). Varianta japoneză e total diferită de cea română, în primul rând că vulpea japoneză nu fură (ce să vezi!) și în al doilea rând nu e vulpe, ci vulpiță, foarte preocupată de propria imagine: își face farduri din semințe și ierburi, își face podoabe de păr din frunze roșii de arțar, pe scurt, e de o cochetărie ieșită din comun. 

Fix aceeași melodie, deci nu coincidență, nici plagiat. 

Am pus unor educatoare japoneze aceleași întrebări, spunându-le că știu cântecul din copilărie: cine l-a compus, de unde e? Răspunsul a fost, fără mari diferențe: nu știm cine l-a compus, dar clar, e japonez, dacă îl aveți și voi, l-ați luat de la noi.

Templul Toyokawa Inari, din Japonia. Foto: George Moise

Până să lămurim misterul originii cântecului, să vorbim puțin despre vulpe în Japonia. Un punct comun cu felul în care se regăsește în poveștile altor popoare este inteligența, dar în timp ce în alte culturi ea folosește această însușire pentru a înșela, vulpea japoneză - kitsune - este un paznic credincios, iubită sau nevastă fidelă (vezi povestea Vulpea albă). Având uneori puteri supranaturale, ea poate lua evident, formă umană, pentru că, nu-i așa, oamenii cu aceleași puteri se preschimbă în animale și trebuie să existe și în magie un echilibru.

În credințele populare japoneze, vulpes vulpes se mai pot găsi sub alte forme de agregare, cum ar fi spirite, iar aici trebuie spus că suprinzător de mulți japonezi, chiar și cei care folosesc ultimele gadgeturi și ultimele răcnete în tehnologie, cred în fantome, fie ele vulpi, femei, sau vulpi de sex feminin. Pe când lucram la un ryokan (han tradițional japonez), întrebând dimineața oaspeții cum au dormit, o doamnă mi s-a plâns că nu a putut dormi din cauza spiritului unei vulpi care a sâcâit-o toată noaptea și mi-a atras atenția că ar trebui să fac ceva în privința asta.

În religia Shinto, vulpile sunt un soi de locotenenți ai lui Inari, zeitate responsabilă de agricultură și industrie (în general prosperitate), deci implicit de orez (adică sake). Nu întâmplător, primul dintre visele lui Kurosawa (Yume, 1990) este cel în care, copil fiind, încalcă interdicția mamei sale și asistă la o nuntă a vulpilor, la ceasul magic când plouă cu soare.

Cântec german. Clar, mi-am zis, versurile nemțești sigur sunt ceva de genul: o, tu, vulpe cinstită și muncitoare, care construiești autobahn-uri și mașini de lux pentru interlopii din fostele țări comuniste, tu ești motorul economiei Europei, tu, care menții echilibrul în uniune și ajuți refugiații und so weiter. 

Bun. Să ne întoarcem la melodie. Pun mâna pe o culegere de partituri cu cântece de grădiniță și găsesc cântecul cu vulpea. La compozitor scria... răpăit de tobe... suspans... cântec popular german.

Câți ați spus că e românesc? Eu recunosc că da. Și nu sunt nici dacopat, nici cu noua dreaptă, nici cu noua stângă, nici cu Puric, nici cu BOR, nici protocronist, nici luptător ezoteric.

Cântec german. Clar, mi-am zis, versurile nemțești sigur sunt ceva de genul: o, tu, vulpe cinstită și muncitoare, care construiești autobahn-uri și mașini de lux pentru interlopii din fostele țări comuniste, tu ești motorul economiei Europei, tu, care menții echilibrul în uniune și ajuți refugiații und so weiter. Dar stai, dacă e popular, înseamnă că e compus când nici măcar ei nu aveau autostrăzi.

Deci nici de data asta n-am avut dreptate. Am găsit varianta originală, Fuchs, du hast die Gans gestohlen și ce să vezi? Și vulpea germană fură, iar varianta lor e ceva mai explicită decât cea românească. Autorul nu doar că o amenință cu pușca, dar dă și detalii legate de cerneala roșie și în text chiar apare cuvântul „moartă". Interesant e că noi îi spunem „lele” și o tăiem de la porția de gâște fripte și plăcinte, iar în varianta germană, la finalul cântecului, vulpea e „iubită vulpe” și cumva se încearcă reintegrarea ei în societate: tu nu ești o hoață, nu aveai nevoie de gâscă, te poți mulțumi și cu un șoarece.

Fabula asta cu vulpea, dacă a fost un test, n-a fost cu siguranță unul de cultură muzicală, poate mai mult unul de mândrie națională și prejudecăți. Povestind pe facebook despre uimirea mea de a auzi unul din cântecele copilăriei, în japoneză, am aflat de la prietenii mei mai inteligenți decât mine și decât prietenii altora, o grămadă de lucruri noi. Cum că imnul Japoniei a fost compus de un irlandez, John Willliam Fenton. Sau că imnul Albaniei a fost compus de Ciprian Porumbescu. Sau că Pu pu pu, pu pu pu, pu pu pu, pupăză din tei e cântec ucrainean. Și acum îmi pare cumva bine că vulpea aia a furat gâsca. Că dacă nu fura, eu credeam acum că albanezii ne-au furat Pe-al nostru steag e scris unire.

Și gata, ultima întrebare și vă las cu cântecelul: oare cât de mult influențează parcursul ulterior al unor adulți cântecele din copilărie? Dar al unui popor?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp