Gazetarul Cristian Tudor Popescu a făcut un scurt comentariu, vineri seară, la Digi24, despre situația actuală din România, în contextul stării de urgență din cauza pandemiei globale din cauza coronavirusului.
Cristian Tudor Popescu a făcut apel la respectarea măsurilor impuse de autorități și a punctat că, la fiecare nerespectare a regulilor de protecție și de izolare pe care le impun autoritățile, vom mai avea o zi în plus de frână economică în România, adică lipsa slujbelor, șomaj, în continuare unități închise.
„Să încercăm să fim cap limpede și dacă nu suntem față în față, ca de obicei.
Am văzut nenumărate apeluri, ale președintelui, ale guvernului, ale autorităților, ale persoanelor publice cu notorietate, la respectarea regulilor de protecție, la circulația în spațiul public și la respectarea regulilor de izolare. Însă, motivul înțeles și subînțeles al acestor apeluri este cel uman. Adică faci apel la responsabilitate, la conștiință, la capacitatea fiecăruia de a se gândi la ceilalți, adică de a-și suspenda voluntar egoismul. Sunt unii care au aceste calități și care dau curs în mod lucid acestor apeluri, dar sunt și destui care nu o fac. De ce? Am să vă spun un lucru dur, dar din păcate foarte real: îmbolnăvirea și moartea oamenilor peste 65 de ani reprezintă o tragedie din pricina coronavirusului, reprezintă o tragedie din punct de vedere uman. Din punct de vedere economic, nu. Din punct de vedere economic, marea problemă este blocarea oamenilor activi, a celor care au aflat din tot ce s-a publicat în lume, anume că nu vor face forme grave ale bolii, că eventual va fi ca o răceală sau cel mult ca o gripă. Acești oameni sunt tentați să nu țină seama de cei în vârstă. Există destui oameni, să le spun generic tineri, care spun: ce-mi pasă mie, eu nu pot să mă îmbolnăvesc, eu am treabă, trebuie să fac rost de bani.
Pentru că președintele Iohannis spune acum: dragilor, nu veniți în România de Paște, pentru că anul acesta nu se poate. Din nou, un apel umanitar, numai că foarte mulți dintre cei care s-au întors și vor să se întoarcă din străinătate nu o fac acum din considerente de Paște, o fac pentru că nu mai au slujbă, nu mai au casă, nu mai au un rost acolo unde până ieri le aveau, în Italia, în Spania și în alte țări. Ei sunt siliți să vină acasă, nu știu la ce i-ar ajuta apelul președintelui Iohannis. Ei trebuie salvați de către România, nu le putem spune să rămână acolo.
Atunci, aș vedea ca aceste apeluri la uman, la responsabilitate să fie dublate și de un apel la interesul fiecărui român activ. Cu fiecare nerespectare a regulilor de protecție și de izolare pe care le impun autoritățile, vom mai avea o zi în plus de frână economică în România, adică lipsa slujbelor, șomaj, în continuare unități închise. Asta ar putea să-i afecteze mai mult decât faptul că vor muri niște oameni bătrâni în această țară. Dacă se respectă toate aceste condiții de izolare ca la carte, criza de coronavirus ar putea fi rezolvată într-o lună, o lună și jumătate.
(Ar trebui să respecte fiecare în parte sau și autoritățile să aibă un mesaj convingător?) Și colo, și colo. Ei, cetățenii, trebuie să înțeleagă că, pe lângă pericolul să piardă niște apropiați, mai există pericolul, pe termen lung, poate mai mare, că acea lună și jumătate să se prelungească la 4, la 6 luni. Această prelungire ar fi groaznică pentru noi toți.
Într-un reportaj-anchetă al Digi24 am văzut că bate vântul prin farmacii în materie de măști, dezinfectanți. Autoritățile, când cer să se respecte aceste reguli, trebuie să și asigure că există acele mijloace. Oamenii să aibă la dispoziție lucrurile astea, când bagă oamenii în carantină să găsească niște condiții decente.
În general, pot să spun că autoritățile, în momentul de față, mie îmi dau o impresie importantă, anume că știu ce au de făcut. Am văzut cum se comportă domeniul sănătății, acolo există un plan de apărare prezentat de specialiștii din domeniu, am văzut o gândire sistematică a unei apărări în linii succesive la nivelul sistemului medical din țară. E logică, e organizare. Și MAI a luat până acum măsuri coordonate, nu văd haos la nivelul autorițărilor, așa cum s-a întâmplat în Italia.
Autoritățile pot să ia măsuri excelente, dacă noi cetățenii nu înțelegem ce avem de făcut exact în această situație. Aici iarăși mai e ceva de făcut de către autorități. Sunt mulți cetățeni derutați, care nu știu ce să facă în diversele situații în care sunt puși acum. Ar trebui să fie identificate aceste neliniști, nevoi, pentru ca ele să nu se transforme în panică și autoritățile să le rezolve.
Și noi, presa, avem o datorie aici, vorbesc de presa serioasă, nu de diverse foi de pripas, avem o datorie: de dragul senzaționalului, și al audienței și sub pretextul că oamenii trebuie să știe despre orice ar fi vorba. Nu! De pildă, acel draft de discuție între cei din grupul tehnic de acțiune, care nu a fost aprobat, era pur și simplu o discuție preliminară, a fost publicată de unele organisme de presă în ideea că: Iată ce am aflat noi și românii trebuie să știe ce li se pregătește! Foarte rău s-a făcut în felul acesta. Dacă un român lucrează la un proiect, la un document important, normal că are faze intermediare, până ajunge la forma finală. E deontologic?
(Doar că acest document a provocat o discuție foarte necesară despre ce urmează) Nu, a provocat panică! Eu am primit nu știu câte telefoane: E adevărat că de azi nu mai putem să ieșim din case? Oamenii n-au stat să se gândească că e un draft, s-au speriat, să ne ducem să mai rezolvăm ce se poate, să mai golim niște rafturi. Așa se întâmplă când faci astfel de gesturi iresponsabile.
Nu e adevărat (că lumea va fi pregătită atunci când se va lua decizia), aici e vorba de altceva, e vorba de a lua populația parte la decizie. Adică oamenii să știe ce gândesc autoritățile în procesul de elaborare a hotărilor și eventual să protesteze, să nu fie de acord cu ținerea lor în casă. Aici iar o să spun un lucru dur. În stare de urgență nu se mai procedează 100 la sută democratic. Atunci când medicii operează nu mai votează în legătură cu următoarea mișcare de bisturiu. Cine e prima mâna la bisturiu operează așa cum îl taie capul, pregătirea și valoarea lui ca medic, pentru că acolo e o stare de urgență. Nu ne mai regăsim în situația de agora, am pus acest document pe masă și ne dăm cu presupusul. Suntem într-o stare de urgență. Executivii pe care i-am ales, dacă sunt în stare acționeze eficient, bine. Dacă nu, vai de noi.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Corectitudinea politica sau bajbaiala autoritatilor nu poate sa puna in pericol cetatenii corecti, platitori la buget. Cred ca smecheria ar trebui oprita acum! E datoria celor ce ne conduc, altfel se fac vinovati de crima!
Gresiti, domnule Popescu. Romania si inca 3 au anuntat ca suspenda drepturile omului. Si nici una din celelalte 3 nu este spre care priviti.
Numai faptul ca s-au gindit la asa ceva inainte sa spuna public este deosebit de grav. Ca documentul exista. Cica e un draft. Dar ce scrie in draft...
Se poate ajunge acolo. Exista multa inconstienta. Dar inainte de a-l ticlui pe furis nu este mai bine sa se iasa public? Sa se insiste pe izolare, sa se explice ce inseamna ea si ce nu inseamna ea. Sa se explice si cu un pic de umor, daca se poate, ba amintind de o melodie, ba de un titlu de film. Sa fie date idei de ce sa faci in izolare... Si la sfirsit sa spui ca in caz de nerespectare se poate ajunge la masuri extreme de limitare a circulatiei,... Faptul ca este prevazut formular si alte cele e o absurditate. Merg la servici. Unde? Acolo? Luat numarul masinii sau datele mele, cerut un numar de telefon numele companiei, un nume de persoana de acolo si verificat acolo. Masura discutata da puteri discretionare unora.
Si da, a fost deontologic. Ca jurnalisti adevarati aveti datoria sa nu aveti incredere in nici o masura luata de politicieni, iar cei romani sunt in top 3 si sa informati publicul de orice intentie ciudata.
Și încă ceva: agățându-ne de chestii care țin de normalitate, păstrăm speranța că odată aceasta va reveni.
Ați citit " Povestea slujitoarei "? Dacă nu, o recomand. Oricum avem acuma timp. Printre multe altele, e vorba de exact așa ceva: liniștea pe care ți-o pot da lucrurile care rămân neschimbate.