Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cristian Tudor Popescu, despre Raluca Turcan și Vlad Voiculescu: „Când ești ministru stai cu masca pe față și când dormi, noaptea în somn. Făcând ce au făcut, și ei și alții, au decredibilizat mult mai mult decât au reușit acești bezmetici care au ieșit în stradă"

Cristian Tudor Popescu a comentat la Digi24 posturile în care au fost surprinși miniștrii Vlad Voiculescu și Raluca Turcan. Cei doi demnitari au fost surprinși în public fără mască, iar acest lucru „a făcut mai mult rău ideii de autoritate și de respectare a autorității”, decât protestele anti-mască și anti-restricții, crede gazetarul.

„Nu interesează justificările cu care au venit! Nu există justificări pentru așa ceva. Nu mă interesează.

Când ești ministru stai cu masca pe față și când dormi, noaptea în somn. Exagerez, ca să înțelegem că mesajul pe care trebuie să-l dea un om aflat într-o funcție de răspundere de felul acesta, trebuie să fie întotdeauna mai puternic decât al simplului cetățean. Or, făcând ce au făcut, și ei și alții, de-a lungul timpului, din guvernare, au decredibilizat mult mai mult decât au reușit acești bezmetici care au ieșit în stradă.

Asta este problema.”, spune Cristian Tudor Popescu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • DISCURSUL DOAMNEI ȘOȘOACĂ ȘI ANAFABEȚII FUNCȚIONAL
    Atunci când doamna Șoșoacă își deschide eutanasiatorul de plăcinte și dă drumul la un discurs de al ei, ea folosește cuvinte și fraze simple, potrivite a fi urlate cu ușurință.
    Ea spune lucruri răspicate, spectaculoase, sfruntate și extrem de potrivite pentru mintea analfabetului funcțional de la noi.
    Fraze prin care se face așteptata netezire dintre prost și deștept, comuniunea dintre părere și adevăr și revanșa în fața spurcaților care prea multă vreme au monopolizat, doar pentru că îi duce capul, dreptul la opinie.
    Nu domnule, opinia este o chestie populară, nu una de gândire! Realitatea, adevărul, moralitatea și corectitudinea nu ar trebui să fie monopolul unora care știu carte și mestecă la nesfârșit lucrurile în misterioase argumente pro sau contra, ci ar trebui să fie ale celor mulți, mai ales al fragmentul din popor cu corzi vocale sănătoase, getodace.
    O bună parte a românilor pentru care bacul a reprezentat strofocarea supremă în viață își dorește ca tirania aceasta a alfabetizaților să se termine și să își recucerească, precum în vremurile bune din recreație, respectul și dreptatea prin singurul mod cu adevărat demn. Țipatul și șuturile un cur aplicate ochelariștilor.
    Când noi, ăștia care am mai canonit la viață noastră câte vreun ne-almanah, o auzim pe demnitara șunculiță guițându-și aberațiile, ei, oamenii care nu mai pricep dintr-a 4-a nimic din ce citesc, aud în fine ceva cu sens și coadă.
    Că doctorii omoară. Că există nepatrioți de pedepsit urgent. Că oxigenul este otravă. Că nu există bolnavi în salvării sau salvări în curtea spitalelor. Că cineva, Bill Gates și soră-sa Soroș au venit cu sacul de bitcoini să trucheze autopsiile. Că virusul a fost tras la matriță în sediul PNL.
    Orice aberație mimează jumate de adevăr care să indemne la ură și reacție violentă este, pentru analfabetul funcțional, ca o briză scuturând velele fragile și prăfuite ale minții lor pătrățoase.
    Pentru că la noi, din păcate, asta s-a pierdut în atâția ani de libertate a nebunilor și oligofrenilor. Respectul pentru faptul că, totuși, inteligența ar trebui să organizeze nu numai lumea ci și societatea noastră.
    La noi singura egalitate pe câte am obținut-o pe aici nu este între bărbat și femeie, român sau etnic, frumos sau urât, bogat sau sărac ci între prost și deștept.
    Ori ei, după cum vede și Șoșoacă, sunt mai mulți și ascultă de talanga discursului imbecil.

    Cuvintele astfel scrise apartin: https://www.facebook.com/constantin.cucu.7/posts/4421051341257814
    • Like 0
  • Fara indoiala ca guvernantii ar trebui sa fie un exemplu .Si nu sunt ,
    • Like 0
  • O aiureala teoretica,nu Turcan si VV sunt exemplele pe care le urmeaza gregarii din stada ci Sosoaca si Alberts sau Zamfir!Altfel faceau ce “ zice popa nu ce face popa” cum se zice!Pai pe Turcan au vazut-o aruncand cu pietre sau injurand sau pe Sosoaca ,pe teoreticienii viermilor nano si pe sefii de galerii?V-ati invatat sa aratati cu degetul la politicieni cand de fapt e vorba de o lipsa tot mai accentuata de educatie si de mercenariat!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult