(Foto: Facebook/IMDb)
Punctul cel mai tare al filmului „The Shape of Water”, care a luat patru premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și cea mai bună regie, este așa-numita corectitudine politică, a spus la Digi24 jurnalistul și criticul de film Cristian Tudor Popescu.
„Avem niște femei, una cu dizabilități, este mută, una de culoare, agresate, lovite, chiar omorâte de acest alb crud, rasist, musculos, cu fălcile proeminente. Așa cum anticipam aseară, a luat premiul pentru cel mai bun film. A luat și premiul pentru regie, ceea ce mi se pare excesiv, chiar în condițiile acestei corectitudini politice”, a explicat Cristian Tudor Popescu.
De asemenea corectitudinea politică, adică personajele marginale, minoritare, asuprite de societate, aflate în situații dificile au câștigat la capitolul scenariu, a arătat Cristian Tudor Popescu.
„Corectitudinea politică nu are legătură cu valoarea cinematografică, faptul că abordezi un subiect de acest fel nu ar trebui să dea o șansă în plus, trebuie să conteze esteticul și nu eticul, să spunem, în cazul de față, deși corectitudinea politică e discutabilă și din punct de vedere etic”, a spus la Digi24 jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
„Ce are bun totuși „The Shape of Water” - se mai scoate prin imagini, are câteva imagini memorabile, are artisticării de producție și cam atât. Nedreptățite au fost „Dunkirk” ca film și „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, care totuși a luat premiile pentru interpretare feminină în rol principal, Frances McDormand, excelentă și Sam Rockwell, interpretare masculină în rol secundar, actor care reușește o tranziție excepțională de la a fi detestabil ca personaj în prima parte a filmului și cât se poate de atașat în finalul filmului”, a punctat jurnalistul, al cărui comentariu integral poate fi urmărit aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Blade Runner în 1982 prezenta niște imagini absolut deosebite, te impresiona oricine ai fi fost, PK Dick era și el pe super val...Ridley Scott a încercat cu toate premisele.
Ceea ce a făcut acum, nu mai are nimic deosebit, pixeleală face și Tanti Aglaia astăzi, chestii deosebite de imaginație...o poveste nemaiîntâlnită...altceva ar fi putut face diferența.
Corectitudinea e la ordinea zilei, emanciparea femeii, a negrilor-latinolor...civil rights din nou. E normal că asta se pompează mai ales dinspre Hollywood, oamenii ăia fac bani mai întâi.