Aud pe toate canalele media faptul că vinovați de această criză creată de conversia monezii din contractele de împrumut în CHF sunt numai cei care au luat aceste credite, adică împrumutații. Am auzit tot felul de epitete, cum că ar fi profitori, speculatori valutari, iresponsabili, chiar cuvinte mai grele. Chiar așa să fie?
Momentul decisiv a fost acela în care a fost luată decizia de a luat un credit în CHF. Să analizăm acest moment pas cu pas.
Clientul vine la bancă și cere un împrumut în lei. Banca ia dosarul și, după analize îndelungate vine verdictul: „Ne pare rău. Dar nu vă încadrați în plafonul de 30% din venituri pentru plata ratei dumneavoastră”.
În acest moment, omul descumpănit dă să plece sau cere sfatul angajatului de la bancă. Banca, prin angajatul său, îl bate pe umăr și îi spune: „Nu știu dacă știți, dar în portofoliul nostru avem și posibilitatea să vă oferim creditul in CHF, aici, datorită stabilității monedei dată de faptul că este expresia monetară a unei economii stabile..... bla... bla... bla... vă încadrați în limitele de plafon impuse de BNR”.
În acest moment clientul, omul nostru obișnuit (nu speculator pe piața valutară), ce gândește: „Măi, dacă doamna asta, care reprezintă o ditamai bancă, spune că este bine, BNR-ul spune că este ok – nu văd motive de îngrijorare. Păi totul este bine. Foarte bine, doamnă, dați-mi banii (în lei) și eu o să îi înapoiez în CHF”.
Acest dialog cred că a avut loc în 99,98% din cazurile de împrumut în CHF. Să analizăm un pic spun.
Mulți și-au închipuit că banca, prin angajatul său, în momentul în care i-a propus clientului varianta CHF devine consultantul financiar al acestuia, urmărind cel mai bun interes al clientului. O spun corect?
Neprezentând moneda CHF ca o monedă de risc valutar sau de refugiu în caz de criză financiară, ci reprezentând expresia unei economii stabile, clientul a fost indus în eroare dându-i-se informații eronate.
Mai mult decât atât, pot spune că banca a păcălit clientul printr-o reclamă falsă, printr-o prezentare eronată a realității. De altfel, chiar produsul creat de bănci, prin felul său de prezentare, a fost creat să răspundă, să păcălească această barieră a BNR, plafonul de 30%.
Eu, personal, găsesc o vină a băncii în acest fapt.
BNR-ul e la fel de vinovat permițând acest tip de credit. Mă îndoiesc că specialiști ca d-l Isărescu nu au văzut acest lucru. Dar BNR nu s-a comportat ca o instituție a statului. Ci ca un reprezentant al băncilor. Acest lucru se poate vedea și din atitudinea prezentă în această criză.
O altă instituție care ar fi putut să se autosesizeze ar fi fost instituția de protecție a consumatorului. Dar mă îndoiesc că dispune de specialiști pe probleme financiare.
Mai putem considera că vina și singurul responsabil pentru această criză este cel care a luat creditul?
Teoretic, da, că doar el a semnat contractul de credit, și pe cel de ipotecă, și pe cel de asigurare. Convins fiind de consultantul său financiar că nu are nici un risc.
Practic, eu am găsit cel puțin doi vinovați: banca pentru oferirea unui „serviciu” de consultanță în defavoarea clientului și BNR pentru că a permis acest tip de comportament din partea băncilor, acționând ca un protector al băncilor, și nu ca o instituție neutră care să supravegheze sistemul bancar (parcă ăsta e rolul BNR). BNR-ul a făcut imposibilă acordarea de credite în monedă străină abia după ce a văzut că se îngroașă gluma. Nu putem spune că nu a avut instrumentele necesare pentru împiedicarea crizei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oare cei cu credite in euro n-au fost avantajati in aceste cazuri?
A facut cineva o statistica a creditelor in euro si a celor in CHF din perioada respectiva? S-ar putea sa aiba o surpriza foarte mare. Nu cred ca omul de rand ar fi preferat un credit in euro daca putea lua un credit in CHF la o rata mai mica! Si asta pentru c-ar fi avut cunostinte economice?!
Domnilor, problema e mult mai complexa. Si cred ca, intr-adevar, legea este data nu pentru imprumutatii de rand, ci pentru cei de lux. Dar si pragurile de 250.000 CHF si gradul de indatorare de maxim 50℅ din venituri ar fi fost discriminatorii. Si atunci CCR chiar ar fi avut subiect de analiza.
Oricum, indiferent cum interpretezi faptele, cred ca legea nu este altceva decat praf in ochii alegatorilor. Pana da CCR verdictul, indiferent care ar fi el, pana o promulga sau nu presedintele, trec alegerile. Si totul ramane cum am stabilit. Inclusiv legea.
De ce nu se cere rational reducerea soldurilor si a retelor lunare asa cum unele banci au facut, cu un procent justificat economic (cam 20 % a fost in cazul unor banci cu expunere mare pe CHF)
Practic fiecare are dreptate depinde doar perspectiva din care privesti. Ca natiune nu poti lasa un numar mare de cetateni, oricum ar fi ei calificati, sa traga jumate din viata activa aiurea. Problema e cum ii ajuti astfel incat sa nu dezechilibrezi piata, societatea etc. Parodia acestei legi este ca e o reparatie proasta facuta de catre autoritatea care a generat la inceput problema (minunata noasta clasa politica). Zic proasta deoarece din toate legile de conversie adoptate in Eu a noasta e cea mai unilaterala. Ungaria a convertit la cursul din 2015 si diferenta pana la pretul de piata a platit practic banca nationala. Deci s-a impartit povara intre parti. In Croatia s-a convertit in Eur nu in kuna si diferenta a fost impusa unilateral de catre guvern bancilor. Aici e inca discutabil deoarece au o contestatie facuta la CC, o investigatie de la ECB si Comisia Europeana si o intampinare la tribunalul de arbitraj economic de la Washington. La noi in schimb a fost data cu toate pierderila la banci. Deci mai rau decat croatii , fiind si noi pasibili de acelasi tratament. Plus ca daca nu trece de CC acei oameni vor ramane cu buza umflata si fara nicio cale de atac. In concluzie daca trece nu e buna deoarece genereaza pierderi bancilor (plus o reactie),o conversie pe eur si imprumutatii nu invata nimic. Daca nu trece nu va mai pasa nimanui de acei oameni cu scuza de rigoare. Haios e ca in orice investigatie daca urmaresti cine castiga in general gasesti si cauza problemei.
Exemplul cu camatarii a fost dat de mine pentru a demonstra ca se accepta conditii mai dure care se executa.Cand e vorba de banca toti se plang, pentru ca banca nu vine cu ciomagul.Dar poate transfera debitul la recuperatori, iar astia sunt la mijloc intre banca si camatar ca metode si duritate.Ca urmare daca de frica se plateste la camatari de banca nu le este frica debitorilor?
A aparut problema ca urmare a lipsei de responsabilitate pentru viitor a debitorilor.Eroarea este in curtea lor nu in curtea creditorilor.
E simplu: matematic:
la lei- atunci erau 20 %, elvetienii sustineau creditele cu doar 5 %; Daca transformi in lei vezi ca poti sustine 5%;
Ce nu trebuia sa crezi, este sustenabilitatea paritatii;
Simplu; Ce naiba mai tot discutam!
Cat despre inechitate: uite aici: Am luat credit cu 8% in euro- pe la 3.6 lei/ eur; Acum e 4.5 - iar creditul l-am NEGOCIAT cu banca la 4.9; Simplu; Nu vroiau astia- mergeam la o refinantare;
Dar prostia, lenea si pomana merg mana-n mana la unii.
Imi pare rau de situatia dumneavoastra si sper ca legea sa treaca si de Curtea Constitutionala. Poate de acum inainte multa lume nu se va mai hazarda sa ia imprumuturi pentru locuinte pe termen lung, indiferent de moneda.
1.Salariile din vestul europei sunt de 3-5 ori mai mari ca in Romania la aceleasi preturi , deci un occidental isi permite sa stea cu chirie unde doreste deoarece chiria reprezinta maxim 25 % din venituri.
2.Stabilitatea contractelor de chirie in occident ( nu poti fi dat afara din locuinta inchiriata si nici nu se poate majora chiria cand doreste proprietarul ca in Romania) N.B. in Franta daca ai ocupat un imobil chiar abuziv nu poti fi data afara pe eprioada iernii. Faceti o comparatie cu situatia din Romania unde proprietarul poate marii oricand chiria si te poate da afara cand doreste.
3.Chiriile in Romania au cunoscut o crestere mai abrupta fata de ratele bancare datorita motivelor invocate la pct 2 si a faptului ca prin chirii proprietarii cauta sa-si conserve puterea de cumparare fata de fluctuatiile de curs ceea ce face ca un potential chirias sa prefere o rata la credit la sfarsitul careia va deveni proprietar fata de o chirie la un imobil unde nu poate face modificari sau reparatii si de unde poate fi dat afara de proprietar oricand.
4. Stabilitatea economica si a locului de munca in occident (In Romania datorita instabilitatii economice poti fi data afara din serviciu oricand fara compensatii) , In Franta de exemplu daca se restructureaza un post primesti 18 luni 85 % din salariu de la companie plus inca minim 6 luni ajutor de somaj perioada in care este foarte probabil sa gasesti un nou loc de munca plus o perioada de gratie sau reesalonare a platilor catre banca in acea perioada, ceea ce nu se poate spune despre Romania