Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cu mască și fără mască, începând de azi, în România

cu masca si fara masca - (Foto: Guliver/Getty Images)

Foto: Guliver/Getty Images

Dacă mai era nevoie de un motiv de discordie, în societatea românească, iată că s-a găsit: începând de azi, ne vom împărți între cei cu mască și cei fără mască. Chiar dacă purtarea măștii va fi obligatorie prin lege, măcar în anumite locuri, în realitate vor fi o mulțime de oameni care nu le vor purta, nici de-ai naibii. În schimb, acolo unde măștile vor fi opționale, tot vor fi o grămadă, o altă grămadă, care le vor purta oricum.

Că societatea era oricum dezbinată, este știut. Fracturile ei sunt multiple: tineri vs bătrâni, bogați vs săraci, femei vs bărbați. De când mă știu, categoriile astea se hărțuiesc reciproc, fără un rezultat concludent, în sensul vreunui armistițiu. Sunt și câteva forme de polarizare, pe care le-am observat mai atent în ultimii douăzeci de ani, și care par să se fi accentuat, respectiv credincioși vs atei, angajați la stat vs mediul privat sau progresiști vs conservatori. Acum, comunitățile se divid din nou, pe alte principii. Până și cele mai omogene grupuri ideologice pot fi ușor dezbinate de acest aparent mărunt detaliu: porți mască sau nu? Cu mască sau fără mască, ne vom arunca reciproc priviri concludente, care ni se vor întipări, cu timpul, în comportamente.

Ieșim din izolare și ne vom apăra singuri, așa cum putem. Obligându-ne, prin lege, să purtăm măști, cel puțin în anumite locuri, politicienii vor considera că și-au făcut treaba. Mai departe, depinde de noi. Am stat două luni la izolare, ferindu-ne de virusul invizibil, care ne putea infecta, imediat ce ieșeam din scara blocului. La început, arsenalul de lupta împotriva lui consta în izolete, viziere și combinezoane, improvizate sau nu cu scotch. Dușmanul nostru era atât de perfid, încât era capabil să se strecoare, cu măiestrie, prin cel mai îngust orificiu posibil, fie că era vorba despre guler, mânecă sau cracul evazat al pantalonilor. Din cauza asta, trebuia să stăm pitiți în apartamente. Nici vorbă să ieșim pe afară, fără motiv, nici măcar în costum de cosmonaut. Era prea periculos!

Au trecut două luni între timp, iar acum ne pregătim să ieșim din izolare. Virusul este tot afară și la fel de periculos. Însă acum suntem pregătiți corespunzător: avem măști.

Va fi deci simplu să se identifice noii vinovați pentru eventuala extindere a pandemiei. Ei se știu dinainte, sunt cei care nu vor purta măști. Ei și strănuturile lor vor răspândi virusul, se poate anticipa încă de pe acum. Dacă măștile vor fi obligatorii, atunci categorisirea celor care nu le vor purta va fi simplă: ignoranți, indolenți sau inconștienți. Și oricum infractori. Se va stabili o amendă pentru nesupunerea lor, iar valoarea ei fi considerată injustă, și contestată pe multe voci. Totuși, Poliția își va găsi o nouă preocupare, și anume vânătoarea de nasuri neacoperite. Reporteri zeloși vor identifica câțiva cetățeni fără masca și le vor servi aceeași stânjenitoare întrebare: “nu știați că legea spune să purtați mască”? Se va strânge o sumă frumușică, care va fi anunțată, în uralele publicului, din amenzile aplicate celor cărora le-a intrat vântul pe lângă masca. Vom fi asigurați că banii colectați vor fi expediati direct către sistemul sanitar, cel aflat la ananghie. Apoi curtea constituțională va recunoaște dreptul oamenilor de a-și flutura liber nasurile în vânt, anulând practic, toate amenzile. Guvernul nu va fi de acord, dar va trebui să dea o amnistie pentru toate amenzile, pentru a nu sugruma tribunalele. Și tot așa.

Cei care vor purta mască, conform legii sau conform convingerilor personale, vor fi acuzați de ceilalți că exagerează si că, practic, suflă în iaurt. Cei fără mască le vor explica că “lucrurile nu stau chiar așa!”. Apoi, vor livra discursuri despre inexistența virusului, despre marea manipulare căreia i-au căzut pradă, despre costul nejustificat al unei măști sau pur și simplu despre ineficiența lor. “Oricum măștile nu folosesc la nimic!” va fi argumentul final, pe care îl vor auzi temerarii purtători de măști transpirate. Cine va avea dreptate, va fi mereu discutabil.

Categoria cea mai interesantă, din punct de vedere antropologic, va fi probabil și cea mai întâlnită. Este categoria celor cu “masca în buzunar”, cei care o vor purta sau nu, în funcție de context. Contextul poate însemna orice, deși ar trebui să însemne doar ceea ce prevede legea. Însă “contextul” va înseamna mai degrabă locuri foarte bine supravegheate și locuri unde se poate trage cu ușurință clapa, nicidecum locuri expuse sau sigure. Cei care vor purta măști “de gura altora”, fără să fie convinși că gestul lor este util în vreun fel, nu vor putea contribui corespunzător la efortul de distanțare socială.

Nu știm cum va evolua pandemia în viitor, însă un lucru e limpede: masca va deveni parte din viata noastră socială. Adică, un obiect de fashion. Vom avea măști de toamna-iarnă, măști de plajă și măști pentru întâlniri romantice. Designul de măști, iată un domeniu unde creativitatea va exploda. Soluții rapide pentru acoperirea feței, în vara toridă care urmează, sunt necesare. Aici, asiaticii sunt deja cei mai dezvoltați și nu numai în Orientul Mijlociu, unde mulți oameni, dar mai ales femeile, își acoperă fețele, din motive culturale. În China și în cultura Extremului Orient în general, măștile sanitare începuseră să fie purtate oricum, încă de acum vreo 10 ani, tot din motive culturale, dar diferite: femeile asiatice sunt considerate cu atât mai frumoase cu cât pielea lor este mai albă. Acolo fița e să nu fii bronzat, adică  invers decât la noi. La noi, purtarea măștii pe plajă ar putea fi considerată ridicolă, dar formula ar favoriza cu siguranță nudismul. Oamenii sunt mult mai îndrăzneți și mult mai relaxați cu trupurile lor atunci când nu li se poate recunoaște fața.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru cei care totuși trăiesc un sentiment de confuzie frustrantă în ceea ce mă privește.

    Pentru cei care nu înțeleg “de ce acest individ nu are liniște și ne trimite tot felul de materiale în loc să trimită el și el ca toată lumea glumițe formate dintr-o fotografie și câteva rânduri.”

    Măi oameni buni.

    Având în vedere tabloul general a ceea ce se întâmplă în viețile noastre, noi nu ne luptăm cu păpușarii.

    Noi nu ne luptăm cu Bill Gates. Noi nu ne luptăm cu Rockefeller, cu Rotschild sau cu George Soros.

    Nici măcar cu evreii nu ne luptăm.

    Noi ne luptăm cu români de-ai noștri.

    Să argumentez.

    Soția mea a luat parte la înființarea Protv-ului.

    Mai precis și-a atins coatele pe niște birouri înguste cu Florin Călinescu, Doina Gradea (actuala președinta televiziunii române și fosta asistentă a lui Adrian Sârbu), cu Nety Sandu de la horoscop, cu Costi Mocanu care prezenta sport, cu Andreea Esca și cu Andrei Boncea (actualul soț al Loredanei Groza. Care era director de programe în Protv.)

    N-a trecut mult timp și m-am înființat și eu prin Protv. Neștiind de existența soției mele.

    Cum am ajuns în Protv?

    Florin Călinescu își forma echipa și avea nevoie de oameni. A auzit de mine că făceam niște emisiuni trăznite pe la radio și a trimis om după mine.

    Așa se face că am zăcut prin Protv ceva timp. Suficient cat să devin un “de-al casei”.

    Lucrurile începeau să se îngroașe.
    Florin Călinescu m-a luat și m-a dus în biroul lui Adrian Sârbu ca să mă prezinte ca pe un potențial moștenitor al lui la matinalul Protv.

    Ar trebui un pic numărați pe degete oamenii care au apucat să stea de vorbă personal cu Adrian Sârbu în biroul lui.
    Nu că m-aș mândri cu asta.
    Nu știu cum să fac să mi-o șterg din curriculum vitae.

    Drept urmare am început să dau probe pentru matinal, antrenamente.

    Dacă tot eram de dimineață până seară pe Protv bineînțeles că m-am intersectat și cu Andreea Esca.
    Care mai ieșea din repetițiile ei la etajul unu sau doi să fumeze pe scări.

    Așa că ne-am conversat de câteva ori făcând burți de râs. Mai mult ea decât eu.

    Tot cu Andreea Esca mă întâlneam în sala de machiaj.

    Pe un scaun eram dat eu cu fond de ten, pe celălalt scaun i se făcea cu drotul părul atât de cunoscut al Andreei Esca.

    Nu m-a interesat aspectul dar cred că o perioadă Andreea Esca avea gânduri cu mine. Treaba ei. Eu nu m-am băgat.

    Cel puțin din punct de vedere fizic, soția mea era zână față de Andreea Esca.
    Am și eu niște standarde.

    Să revenim în zilele noastre.

    Cristian Tudor Popescu iese împreună cu Cosmin Prelipceanu și cu Andreea Esca pe ecranul televiziunii Digi făcându-i epitaful Andreei Esca.

    Cred că de acum Andreea Esca poate să moară pentru că are necrologul făcut.

    De groparul națiunii, Cristian Tudor Popescu.

    Adică spune despre ea că e o “profesionistă care aproape atinge perfecțiunea.”

    Și care acum s-a îmbolnăvit și ea săraca de un presupus coronavirus.

    Bre. Stați oleacă.

    Pe plan intelectual eu am cunoscut-o pe Andreea Esca. Este mediocră.

    Nu are preocupări intelectuale profunde.

    Existența omului pe pământ se rezumă la Andresca în a avea un soț cunoscut și o bunăstare dată de poziția pe care o ocupă.

    Măcar Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu mai mimează cât de cât preocuparea pentru existența omului pe pământ.

    Asta nu înseamnă că le și iese.

    Dar să fim sinceri: Andreea Esca nu a fost altceva decât un aparat de turuit cuvinte la viteză maximă pe postul de televiziune Protv.
    Nu am remarcat-o ca pe o salvatoare a României.

    Ea nu se poate salva pe ea, darămite România.

    Așadar, având în vedere originea postului de televiziune Protv, evreiască, Andreea Esca în zilele acestea nu a făcut altceva decât să joace un rol.

    Rolul bolnavei de coronavirus.

    Dacă nea Caisă din Dorohoi se îmbolnăvește de coronavirus, presa nu poate stoarce acest subiect storcând în acest fel lacrimi de la telespectatori.

    Dar dacă Andreea Esca declară că drama familiei ei de acum este boala numită coronavirus, mesajul împrăștiat este devastator.

    Toate gospodinele și-au stricat coafura și rimelul de la șuvoaiele de lacrimi.

    Dacă Andreea Marin era pe val astăzi, este foarte posibil ca ea să fi fost trompeta pentru “boala coronavirus”.

    Așa că trebuie să înțelegem că ne aflăm în mijlocul unei mascarade de prost gust.

    Dacă ea s-ar limita doar la un circ și o panaramă pe sticla televizorului n-ar fi mare problemă.

    Dar că în urma acestei mascarade noi trebuie să purtăm botniță, să completăm declarație unde ne ducem și cât stăm, să acceptăm un aparat în dreptul frunții sau în dreptul mâinii cum că cineva se îngrijește de temperatura noastră, acest lucru este realmente inacceptabil.

    Pe absolut nimeni nu doare în cur de valoarea care apare pe ecranul termometrului ținut în mână de gardianul de la Kaufland.

    Ba chiar gardianul, dacă vede 39,5 pe termometru, o să-i facă semn clientului să intre pentru că aparatul acela de cele mai multe ori o ia razna.

    Acesta este cel mai bun exemplu că nu există coronavirus.

    Pe băieți nu îi interesează ce temperatură au oamenii.

    Pe băieți îi interesează ca oamenii să dea dovadă de supunere atunci când li se spune să plece fruntea sau să ridice mâna la termometru.

    Să poarte mască atunci când li se spune și să declare unde se duc atunci când li se cere.

    E ceva neclar în ceea ce am spus aici?

    Sunt foarte deschis să fiu lămurit dacă cuiva i se pare că eu sunt un tip nelămurit.

    PS. În timpul campaniei pro NATO desfășurată deșănțat pe teritoriul României, locomotiva fiind Protv, soția mea a mers în avion și a stat la Paris cu Cristian Tudor Popescu, cu Ion Cristoiu, cu Horia Alexandrescu, cu Cornel Nistorescu.

    Era delegată de Adrian Sârbu să se ocupe de protocolul acestor năuci.

    Așa că lăsați-o mai subțire cu părerea despre Cristian Tudor Popescu pentru că vorbiți cu unul care știe mai multe.
    • Like 0
  • Da, fac parte din categoria celor ce vor purta masca de gura altora, pentru ca da, nu vad nici un sens sa o port pe un bulevard gol, intr-un supermarket unde sunt doar cativa cumparatori, dar daca legea o cere, o voi face. Ati intuit bine, sunt unul din cei cu masca in buzunar pentru ca nu am de gand sa platesc 2 lei pentru fiecare intrare in magazin si nici nu vreau sa umplu oceanele cu material textil plastificat, asa ca am 3 masti pe care le voi purta prin rotatie pentru ca asa mi-o cere legea si gura lumii. Chiar acum cateva zile a fost invitat dl Rafila la digi24 si dansul spunea ca nu e recomandata purtarea mastii acolo unde distanta de 1,5/2m este asigurata si mai ales la temperaturi ridicate. Asa ca, inainte sa ma las patruns de isteria generalzata voi incerca sa imi folosesc ratiunea si sa port masca doar acolo unde e nevoie sau sunt obligat sa o fac.
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult