Foto - Inquam Photos
Un carusel emoțional guvernează acum țara, prin tragediile care au venit una după alta într-un timp record: Azilele groazei, moartea mamei gravide de la Botoșani, dubla crimă de la 2 Mai și, mai nou, explozia de la Crevedia. Ce este cu atât mai dezolant în legătură cu aceste tragedii este că, într-o oarecare măsură, cu toții suntem deja obișnuiți cu ele. Singura idee care ne face să trăim cât de cât rezonabil în această țară este dată de speranța că astfel de tragedii ne vor ocoli pe noi și pe apropiații noștri. Când nu faci parte din clasa politică – sau măcar cu conexiuni solide acolo – speranța rămâne cel mai puternic panaceu.
Dar ce au în comun toate aceste tragedii recente? Întocmai faptul că ele colcăie de influențe politice, fie directe, fie indirecte. Administratorul Azilelor Groazei, managerul spitalului din Botoșani, avocatul șoferului drogat de la 2 Mai și fiul primarului din Caracal... cu toții au diferite niveluri de apropiere cu PSD. Desigur, ar suna destul de superficial să punem întreaga povară pe umerii social-democraților, dat fiind faptul că multe alte încrengături politice implică și PNL-ul (cum ar fi cazul de la spitalul din Urziceni, unde o femeie este lăsată să nască în fața spitalului condus de o contabilă pusă acolo de către liberali). Toate aceste exemple ne confirmă o ipoteză care ne bântuia încă de la lovitura pe care Președintele Iohannis a dat-o românilor: aceea că, în ciuda unor certuri de fațadă între PSD și PNL la diferite posturi de televiziune, cele două partide sunt legate prin puterea coezivă a banului public.
În fața unei coaliții imbatabile formate din “partidele mainstream”, trebuie să adresăm o întrebare care să ne pregătească cum trebuie pentru 2024: de care extremism fugim noi, de fapt? De unul cvasi-asumat, anti-european și complet iliberal, sau de unul perfid și pseudo-european, de care avem deja parte? Care dintre cele două produce mai multe daune democrației deja greu încercate din România? Istoria ne-a arătat foarte bine cum se manifestă primul tip de extremism, în timp ce realitatea din prezent ne arată foarte clar cum funcționează cel de-al doilea.
Unii scrupuloși care respectă definiția din dicționar a extremismului ar putea critica comparația pe care tocmai am făcut-o: pentru ei, partidele mainstream nu pot fi extremiste, întocmai pentru că sunt “mainstream”. Totuși, realitățile politice din prezent ne arată că o opoziție lipsită de putere creează un stat captiv, iar în urma acestui proces dezolant observăm cum extremismul (combinat cu retorica populistă) devine o alternativă foarte tentantă. Așa cum arată Philip Seargeant (2022), votanții sunt atrași, mai ales în vremuri de criză, de politicienii care știu să construiască un fir narativ coerent, iar AUR reușește să beneficieze foarte bine de pe urma narațiunilor de tipul: Ei sunt hoții care v-au furat de 30 ani versus noi, cei care încercăm să salvăm această țară.
Din păcate, toate sondajele ne arată că, cel puțin pentru alegerile din 2024, nu se mai poate face mare lucru. Totuși, procentul galopant (de aproximativ 20%) pe care se preconizează că îl va obține AUR la următoarele alegeri parlamentare și europarlamentare nu a apărut “din spuma mării”, ci este un rezultat pe care îl merităm cu toții: atât reprezentanții partidelor “mainstream” care vor ieși destul de șifonate după 2024, cât și noi, cetățenii, care am tolerat și chiar legitimat (prin realități de ordin practic și discursiv) aceste forme de corupție sistemică. Probabil că vom progresa cu adevărat atunci când astfel de tragedii naționale nu vor mai fi cuplate atât de ușor cu diferitele influențe politice, care acționează ca un scut protector în fața oricărei încercări de a trage vinovații la răspundere. Totuși, cei care le promit cetățenilor marea cu sarea știu deja să profite foarte bine de pe urma tuturor acestor deficiențe, astfel că urmează să vedem cât de “șifonați” vom ieși după un an electoral atât de tulbure, cum va fi 2024. Ceea ce știm după toate aceste tragedii recente este că ceea ce ni se prezintă ca fiind extremism nu mai sună atât de periculos pentru o proporție din ce în ce mai mare de români, astfel că nu de puține ori ar trebui să ne întrebăm: cum am ajuns, de fapt, aici?
- Seargeant, P. (2022). Arta Narațiunii Politice: de ce câștigă poveștile voturi în epoca postadevărului. București: Curtea Veche Publishing.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Această ipoteză mi se pare mult prea simplistă. Cred că USR poate fi o opțiune de luat în seamă, fiind un partid care dorește reformarea sistemului și care este mult mai puțin susceptibil la corupție.
Mai bine să vedem ce au făcut partidele mainstream din '89 încoace. Urmașii PCR au derulat privatizarea economiei (practic, trecerea sectoarelor economice cele mai profitabile în mâna șmecherilor post-decembriști – pe de o parte și aruncarea la fier vechi a sectoarelor care deranjau foarte mult partenerii străini – pe de altă parte), astfel că au fost create premizele aderării la UE. Industrii întregi au fost puse la pământ, pentru că nu mai trebuia să producem mare lucru (combinate siderurgice, chimice, construcția de mașini, tractoare, camioane, utilaje petroliere și pentru industria extractivă, o flotă navală întreagă și multe altele). Cu ajutorul partidelor mainstream UE a obținut desființarea economiei naționale, a pus mâna pe principalele resurse ale țării, transformându-ne în piață de desfacere a produselor vest europene. De fapt, într-o colonie tristă. Așa am intrat în UE. Evident, pentru ca populația să nu se revolte prea tare, a existat multă propagandă dar și factorul civilizator, care a venit odată cu armonizările legislației naționale în raport cu aquis-ul comunitar. În sfârșit românul putea merge în UE doar prezentând cartea de identitate. Dar UE și-a rezolvat, concomitent, tot cu ajutorul partidelor mainstream, deficitul forței de muncă. Milioane de români au fost parcă împinși de la spate de aceste partide să migreze în vestul Europei, care nu au luat nicio măsură pentru reținerea lor în economia locală.
Deci asta au făcut bravii urmași ai PCR, adică PSD (cu toate denumirile anterioare pe care le-a mai avut), la care, ca să nu dispară de pe scena politică, s-a anexat și PNL. Se profilează, așadar, partidul unic de guvernământ, care se va numi fie PSDNL, fie PSD, prin dispariția de facto a PNL-ului, la fel cum a dispărut și PNȚ-CD-ul.
Ce succes au mai repurtat urmașii PCR-ului? Aderarea la NATO. Evident, nu a fost meritul partidului unic. Am fost primiți în NATO ca să cotizăm din gros la producătorii americani de armament. Deveselu e doar vârful aisbergului. Abia acum urmează grosul: avioane, rachete, drone, submarine, blindate, tancuri. Până și AKM-ul care s-a dovedit net superior în câmpul tactic, va trebui înlocuit cu ce mai au americanii să ne vândă.
Sigur, e mai bine cu NATO decât cu Putin dar ce am vrut să spun e că admiterea noastră în pactul Nord-Atlantic nu a fost meritul vreunui partid. Ne-au vrut acolo și suntem acolo.
Ce a mai făcut partidul unic? A mărit în neștire aparatul bugetar, dar nu acolo unde trebuie, ci l-a împănat bine de tot, să fie mulțumite toate pilele, cunoștințele și relațiile, pe scurt, au proliferat tăietorii de frunze la câini. Evident, acolo unde era cu adevărat nevoie de personal, pauză. Iar rezultatele se văd în toate serviciile oferite de sistemele publice.
Așadar, după 34 de ani, cine are ochi să vadă, vede deja cum se lăfăie partidul unic conducător, care, pe lista succeselor nu mai are prea multe de adăugat.
Când majoritatea își dau seama că țara merge pe un drum greșit (așa rezultă din ultimele sondaje de opinie), a vota în continuare cu această caracatiță care și-a întins tentaculele peste țară, este curată nebunie.
Atunci ce mai rămâne? AUR, USR și UDMR.
Pe fondul celor descrise, AUR poate să mai crească în sondaje dar are o problemă foarte mare, pentru că cel puțin declarativ niciun partid nu dorește alianța cu această formațiune. OK, ne-am vaccinat cu declarațiile contra (cum a fost cazul PNL contra PSD), așa că “Never say never”. Totuși, spectacolele de joasă factură oferite până acum de AUR nu fac decât să discrediteze acest partid, cel puțin în ochii celor care consideră că golăneala nu are ce să caute în sfera politică. Dar este bine să avem în Parlamentul European și câțiva care să vorbească pentru România și nu doar să aprobe orbește tot ce le bagă la semnat CE.
UDMR, partidul balama, a fost o greșeală încă de când a primit aprobările de înființare, deoarece un partid pe criterii etnice nici nu ar trebui să existe. Nimeni nu știe care este orientarea politică a UDMR. Deci, dacă nu ești de etnie maghiară și ai neuronii la tine, tai de pe listă și partidul ăsta.
Rămâne USR. L-am lăsat special la urmă, pentru că dacă îl băgam în față, aș fi fost acuzat instantaneu de neo marxism, progresism și globalism. Dar ce a făcut USR dincolo de certurile interne și declarațiile uneori șocante? Dacă nu știați, USR a fost partidul care a accelerat procesul de evaluare și aprobare a proiectelor cu finanțare europeană, după o lungă perioadă în care proiectele zăceau pe mesele PSD-iștilor fără să primească aprobări (epoca Dragnea). Normal, partidul unic prefera banii de la bugetul de stat, care se puteau sifona mult mai ușor decât fondurile UE, a căror fraudare era imediat pedepsită. Ce a mai făcut USR, când era la guvernare? Avea pe agendă o serie de reforme pe care românii le așteptau de zeci de ani. Și luase taurul de coarne. Dar PNL i-a pus piedică după piedică, arătând încă o dată că partidul unic nu dorește reforme. A fost ok faptul că USR a ieșit de la guvernare? Nu știu. Avea deja doi miniștri dați afară de sluga robotului de la Cotroceni. Ce ar fi trebuit să facă? Să stea la guvernare până când PNL îi dădea toți miniștri afară?
Nu prea mă interesează dacă USR este sau nu neo-marxist, progresist, globalist, mie mi se pare că e singura opțiune viabilă. Spun asta după ce am votat constant cu PNL dar acest pahar s-a umplu și a dat deja pe-afară. Iar de caracatiță și golani mi s-a luat.
De ce a apărut AUR și va câștiga mulți simpatizanți în continuare- asta e evident și o spune și autorul articolului. Tabloul dezolant al clasei politice românești, corupția și minciuna pe care nu le mai suportăm. E suficient atât pentru că durează de 34 de ani!
Surprinzător, cel puțin pentru mine, la ultimele alegeri AUR a fost votat masiv de diaspora. Oare știu ei ceva, cred că o să reușească acest partid să-i readucă în țară?
Sau poate vor să plece definitiv...
- Un PSD + PNL concentrat pe interesele financiare proprii fara a avea nimic de a face cu interesele natiei
- un AUR dezlanat, dar cu glas, cu tot felul de teze de la oculta mondiala pana la roexit, dar fara nici un fel de baza fundamentala si cu "talente" politice mult spus slabe
- restul nu mai conteaza in ecuatia alegerilor 2024
Populism da, avem din plin. Hoție, corupție, nepăsare de asemenea. Și în acest mediu mizerabil se înfruntă de fapt două mari curente politice, la fel ca și în restul lumii occidentale: globaliști, progresiști, neomarxiști pe de-o parte și naționaliști, tradiționaliști, de cealaltă parte. Unii îi etichetează pe alții ca fiind extremiști, iar ceilalți le răspund celorlalți că sunt vânduți intereselor străine, deci trădători. Vom vedea ce preferă românii.
Dar revenind în prezent. Care persoane indezirabile sunt pe listele AUR? Și când spuneți ”indezirabile” asta înseamnă indezirabile pentru cine? Că dacă e vorba de dușmanii lor politici (globaliștii) atunci toate persoanele de orientare naționalistă sunt indezirabile. Dar asta nu înseamnă nimic. Înseamnă doar că acele persoane sunt antipatizate și repudiate de oponenții lor politici, nu că sunt, la modul absolut, niște mizerabili. Încercați să faceți diferența între aceste două nuanțe. Și mă rog, care ar fi ”indezirabilii”? Gheorghe Piperea? Mircea Diaconu? Ramona Bruinsels? Mugur Mihăescu? Da, Simion însuși pare cel mai golan dintre AUR-iști. Nici mie nu-mi place de el. E exact tipul de huligan de galerie de fotbal și în plus, fără nicio anvergură intelectuală și nicio competență. Dacă ar fi să-l aleg pe el personal, nu l-aș alege niciodată. Dar AUR deja nu mai înseamnă doar Simion. El e ”sufletul” gălăgiei provocatoare și atât. Curentul naționalist- tradiționalist însă deja coagulează nume mai cu greutate și tendința e în creștere. Nu puteți să blamați întregul curent naționalist dându-l exemplu pe Simion. Până la urmă (parțial) naționalist sunt și eu personal, iar eu nu sunt nici pe departe după ”chipul și asemănarea” lui Simion.
PS ”Atacarea” instituțiilor publice, ziceți. Vorbiți la propriu sau la figurat? Atacarea la propriu e doar o mostră (benignă) de golăneală politică. Golănașul de Simion se duce peste unii din niște instituții și îi provoacă să răspundă la niștre întrebări, în timp ce filmează totul. Dezavuez asta. O golăneală jenantă fără nicio finalitate practică, dar, ca să fim corecți, să ne amintim că așa făceau și USR-iștii prin Parlament sau chiar prin alte instituții. Mi-o amintesc clar, de exemplu, pe Cosette Chichirău, dar erau mai mulți. Iar în cazul lor nu-mi amintesc să se considere vreun extremism.
Dacă vorbiți la figurat (a ataca = a vorbi de rău, a discredita) atunci nu prea e clar la ce vă referiți. Iar acest tip de atac oricum îl fac / facem mulți. La adresa Parlamentului, a Guvernului, a Președinției etc. Iar la adresa Comisiei Europene... o-ho-hoo...
PPS Comisia Europeană nu e totuna cu Europa. Mulți dintre noi ne simțim europeni, iubim Europa, dar disprețuim actuala politică și administrație a ei, care se zbate haotic ca o găină fără cap. La fel, iubim România dar disprețuim actuala ei clasă politică conducătoare coruptă, incompetentă și nepăsătoare la nevoile omului obișnuit.
Trimiterea la guvernare a unora care s-o șteargă după 8 luni bătându-și joc de voturile obținute?
Idem!
Deci?
Adevărul este că scena politică din România e doar o glumă proastă și nimic mai mult. Cu "extremiști" de operetă, cu "salvatori" de carton s.a.m.d.
Vorbesc de asaltul fizic asupra institutiilor publice, copiat dupa modelul asaltului la Capitoliu. Recent la Ministerul Sanatatii, si la Guvern parca a fost. Si nu imi aduc aminte ca simpatizanti sau membrii USR sa asalteze fizic institutiile statului. Spuneati de Simion ca nu este un exemplu bun, eu zic dimpotriva ca este unul bun pentru simpatizantii AUR, chiar model - atata timp cat nu este schimbat din functie, ci dimpotriva.
P.S. Referitor la muntii de intelectualitate si profesionalism aruncati in fata sa spele imaginea de partid de mardeiasi, ce sa zic, m-au convins ca toti vor reprezenta cu cinste Romania la Bruxelles. Chiar astept cu nerabdare discursurile despre oculta mondiala a lui Piperea, strategii europene de la Leana fara Costel, chiar nimic de la Mircea Diaconu si la fel si despre Ramona Bruynseels care in campania electorala s-a remarcat printr-un mic "scandal" cu sponsorul Felix.