Foto: Getty Images
Când viața îți oferă dușuri reci, continui să le faci pentru că îți dai seama că sunt bune pentru tine.
Rezumatul perfect pentru experiența mea cu dușurile reci, la propriu și la figurat.
Totul a început în vara lui 2016. Se nimerea pe atunci ca singurii locatari de pe o coloană de apă a blocului să fiu eu și doamna Pascuțiu, o bătrânică drăguță pe la 60 și ceva de ani. Ea la etajul doi, eu la trei, în rest apartamente goale, ceilalți vecini fiind racordați la o altă parte a instalației de apă.
Problema, când sunt doar două persoane pe o coloană de apă, e că ai o circulație foarte mică a apei. Cu alte cuvinte, sunt șanse foarte mici ca atunci când deschizi robinetul să vină direct apă caldă, cum e la cei care au centrală termică sau locuiesc la primele etaje ale unei clădiri.
Imaginează-ți doar. Dimineața, când voiam să fac duș, trebuia să las apa să curgă vreo 30 de minute (nu glumesc), pentru a avea apă caldă. Practic, trebuia să curgă toată apa care era pe instalație și s-a răcit și să vină apă caldă din locul unde e conectat blocul la infrastructura mai mare a străzii și unde apa circulă mai mult deci e caldă.
Ei bine, după ce vreo două dimineți aproape că am întârziat la niște întâlniri pentru că tot trebuia să aștept după apa caldă, mi-am dat seama că așa ceva nu se mai poate.
Cum afară temperaturile deja ajungeau pe la 30 de grade, am zis că nu e nici un bai dacă mai fac un duș cu apă rece din când în când.
Așa a început povestea mea cu dușurile reci.
Ei bine, vara, împreună cu canicula ei au trecut ușor, ușor, iar afară vremea începea să se răcorească.
Dar bineînțeles că, petrecând pe acasă doar vreo 2-3 ore pe zi, nu mă ardea destul de tare problema încât să mă trezesc și să-l sun pe proprietarul apartamentului, să-i spun de problema cu apa caldă și să instalăm o centrală termică.
L-am sunat în cele din urmă, dar era deja prea târziu pentru debranșarea de la încălzirea centralizată (doar până prin septembrie/octombrie se poate face).
Dar el fiind un proprietar foarte de treabă, nu au trecut nici 3 zile și a venit să-mi instaleze un boiler electric. Alb, micuț, drăguț, am zis că o să fim prieteni buni.
A doua zi, când să-l folosesc, surpriză și panică, se ia curentul! Și da, s-a întâmplat exact când eram plin de spumă.
Doar că, la un moment dat îmi dau seama că ceva nu pușcă. Dacă s-a luat curentul, de ce boxele încă se aud?
Mă uit mai atent și într-adevăr: la becuri s-a luat curentul dar la prize nu.
Ahaa, îmi zic! Nu am terminat eu la Politehnică, dar intuiția mea de inginer a funcționat: a sărit siguranța.
Ciudat. O ridic, termin dușul și merg fericit la culcare, cu o carte în mână. A fost o zi bună pentru știință.
A doua zi seara, intru iarăși sub duș și se întâmplă din nou același fenomen ciudat: lumina se duce, prizele rămân funcționale.
Dar când mă duc să ridic iarăși siguranța, îmi dau seama că miroase puțin a fum pe acolo. Opaa îmi zic, se îngroașă treaba.
A intrat din nou în acțiune talentul de inginer și am făcut complicata legătură că, boilerul electric fiind legat la același fir cu becurile, de aia sare siguranța! Pfaaai, cred că îmi merit titlul de „Nea’ Toma” pentru toată cariera inginerească.
Îl sun a doua zi pe proprietar, îi spun de problemă și acesta îmi dă contactul meșterului care a instalat boilerul, să rezolvăm și plătește el (v-am zis că e de treabă?).
Dar cumva, în zilele următoare, s-a nimerit să fiu plecat din oraș, să ajung seara târziu acasă și doar atunci să-mi dau seama că am uitat să-l sun pe meșter și tot așa. Zilele tot treceau.
Am observat între timp că puteam ține cam 1 minut boilerul deschis fără a sări siguranța. Și pentru că mai bine improvivezi decât să rezolvi problema, câteva săptămâni am continuat să fac dușuri semi-calde, în mici reprize, să nu sară siguranța.
Dar fiind mult pe fugă, nu mai aveam timp să mă mai chinui cu boilerul, să-l închid chiar înainte de a sări siguranța, apoi iarăși să-l folosesc, așa că am ajuns să fac dușurile mai mult reci.
Între timp, afară a ajuns să se răcorească destul de bine, cred că era deja noiembrie.
Am zis să mă pun să citesc pe net, să văd ce poți păți dacă faci dușuri cu apă rece, astfel să mă sperii și să mă motivez să rezolv problema.
Doar că, în loc să găsesc pe net lucruri care să mă sperie, am dat de domnul acesta, Wim Hof, un olandez de vreo 55 de ani care iarna merge pe munte doar în boxeri. Un ciudat, așa-i?
Asta am crezut și eu la început, până ce am văzut că de fapt poate pregăti pe oricine să facă asta. În doar 5-6 zile te poate antrena și pe tine să mergi doar în pantaloni scurți pe munte, când în jur e doar zăpadă.
Și așa am ajuns să citesc mai multe despre el și despre expunerea la rece, pe care o recomandă cu căldură.
Aparent, dușurile reci, și expunerea la frig în general, nu numai că nu au efecte negative, ci dimpotrivă, ne pot ajuta să ne facem sistemul imunitar mai puternic și rezolvă o grămadă de probleme de sănătate, de la depresie, la răceli și alte cele.
Ei, la asta nu mă așteptam.
Dar, oriunde am căutat, tot asta am găsit. Sunt și o grămadă de studii științifice care susțin acest lucru. Nu frigul ne îmbolnăvește toamna și iarna. Ci, de fapt, schimbarea temperaturilor permite altor viruși să se dezvolte, și aceștia ne îmbolnăvesc.
Este și o vorbă, că în viață mai ai nevoie și de dușuri reci, dar nu mă așteptam să fie chiar pe bune asta!
Tot pe site-ul lui Wim am găsit și un fel de provocare de 8 săptămâni, care îmbină dușurile reci cu exerciții de respirație și ceva exerciții fizice.
Deși nu am urmat provocarea aceea, mi-am propus totuși să încerc cele două exerciții. (Despre respirație, într-un alt articol, e incredibilă și aceea).
Și așa am ajuns, ușor, ușor, să înlocuiesc dușurile „normale” cu cele doar cu apă rece. Deși, între timp am rezolvat și problema cu boilerul, stă săracul nefolosit.
Dușurile reci funcționează? Până acum pot spune că da. Nu știu dacă e valabil pentru toată lumea și merită să consulți doctorul înainte de a le încerca, dar cel puțin eu, toamna/iarna aceasta nu am răcit și nici primăvara nu pare a-mi face probleme încă.
Deși la început erau inconfortabile, probabil știi sentimentul acela când intri în apă rece și ți se taie respirația, acum nu mai am nici o problemă cu ele și în 3 secunde corpul s-a obișnuit cu apa rece. Un alt efect al dușurilor a fost că în general iarna am simțit mai puțin frigul de afară și am făcut plimbări mai „relaxate” pe afară.
Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase.
Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.