Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cum am devenit persona non grata pentru Google

Google ilustrație

Foto: Markus Mainka/ imageBROKER/ Profimedia

Statutul meu de persona (Google) non grata a debutat în 29 martie 2024, când am fost dată afară, eliminată, exclusă, izolată, segregată, alungată, interzisă de către Google (numit în continuare G.) care – în același timp – nu contenea să mă invite cu ipocrizie, cu fățărnicie mieroasă, să mă autentific. Apoi, după ce făceam primii pași de confirmare că eu sunt eu însămi și nu un intrus care se dă drept mine, poc îmi trântea ușa în nas!

Eu păream a fi chiar eu, lucru confirmat de adresa mea de e-mail de recuperare (de pe Yahoo), însă G. Necredinciosul nu accepta numărul meu de telefon de verificare. Zicea că „This phone number cannot be used”. Vă jur că am același număr de telefon (pe Vodafone) încă de pe vremea dinozaurilor celulari din anii 1990. Am schimbat o sumedenie de aparate, din ce în ce mai smart, dar am rămas fidelă, credincioasă, devotată, numărului inițial, ancestral (cel pe care, Slavă Domnului, îl mai țin minte).

Dar G., înţepenit în procedură, ştia una şi bună: îmi cerea din nou adresa de e-mail de confirmare, îmi trimitea un cod nou pe care mă ruga să-l introduc iarăşi în fereastra de verificare cu telefonul (treapta a doua de securitate) şi (evident)… nicio surpriză, primeam acelaşi răspuns: „This phone number cannot be used”.

Nu am reuşit să mă autentific, dar am încercat satisfacţia intelectuală de a descifra un vis recent care s-a dovedit premonitoriu. Visasem că telefonul meu se dezmembra văzând cu ochii, tastele i se desprindeau una câte una, iar afişajul se prelingea precum ceasurile din picturile lui Dali. În aceste condiţii era limpede că numărul meu de telefon nu mai putea fi recunoscut de G. Atotştiutorul din spaţiul virtual şi (probabil) cel oniric!

Iată-mă eliminată, dată afară din clubul celor autentificaţi, deşi nu am greşit cu nimic. Nu am acceptat e-mailuri de la necunoscuţi, nu am dat click pe adrese suspecte, nu am deschis ataşamente ciudate, nu am accesat site-uri dubioase, iar pentru cumpărăturile nevinovate de pe Internet utilizez o altă adresă de e-mail, tocmai ca să cruţ adresa de Gmail, conectată cu contul Google, pe care primesc corespondenţa care contează şi care e legată organic de canalul meu de YouTube, cu câteva mii de abonaţi. În momentul rejectării mele samavolnice, am devenit o paria.

Mi-l imaginam poştaşul virtual care îmi introducea sârguincios scrisorile în cutia poştală la care nu aveam acces, iar canalul meu de YouTube mă invita politicos să mă abonez pentru a-mi viziona… propriile creaţii!

Eram un pachet de nervi, de frustrare, de neputinţă! Cum să-mi dovedesc nevinovăţia? Unde să-mi caut dreptatea? Şi, mai ales, cui să mă adresez, pentru că în acest spaţiu virtual funcţionează doar chestionare cu opţiuni standard, proceduri, protocoale şi roboţi. În instrucţiunile pentru recuperarea contului Google stă scris cât se poate de limpede că NU SE DISCUTĂ cu utilizatorii! Trebuie să alegi o variantă din cele care ţi se pun la dispoziţie, iar dacă nu te încadrezi în imaginaţia îngustă a programatorilor, nu exişti. Nu ai nicio şansă să te asculte cineva. Brusc mi-a venit în minte replica informaticienei de la Fisc, despre care am scris acum câţiva ani: Ei nu există. Mă tem că ei există, în timp ce eu am încetat să exist.

Ce contează un utilizator între câteva miliarde?! E deconectat şi gata, chiar dacă e nevinovat. Eram o victimă colaterală a mecanismului de verificare, un locuitor al spaţiul virtual care şi-a pierdut tot avutul stocat pe un cont Google dezafectat.

Totuşi, imposibilitatea de a accesa un cont Google nu era nici pe departe un fapt atât de dramatic precum o calamitate naturală. Eram bine-mersi, aveam un acoperiş deasupra capului, computer, telefon, eram relativ sănătoasă la trup şi gândeam. Deci existam!

De altfel, puteam reconstitui o parte din lista de adrese de e-mail, creaţiile mele video erau salvate în arhivă şi unele informaţii erau păstrate pe Icloud (până la proba contrarie).

Între timp, G. Politicosul – ca şi cum nu ar fi fost vorba de mine, o persona Google non grata – insista să deschid un cont nou aflat la un click distanţă! De fapt, habar nu avea că era vorba de mine, pentru că nu-l interesa deloc cine eram şi ce voiam, dacă eram autentică sau ba. Important era să mă pot… autentifica, ceea ce-mi doream şi eu: să găsesc o cale de a mă autentifica, adică de a corespunde pretenţiilor lui G!

Între timp sosise miezul nopţii de 30 martie, o noapte specială, în care se trecea la Ora de Vară, când orologiile erau date înainte cu o oră. Era posibil ca tocmai acea oră absentă să fie răstimpul magic propice pentru a-mi recupera contul. Mi-am zis: “Fie ce-o fi” şi am reluat procedura de autentificare. De data asta, ajungând la treapta a doua de verificare, în loc de text message (sms) am optat pentru voice call! Şi ce să vezi? Mai exact, să auzi! Telefonul (chiar telefonul meu, respins de atâtea ori ca inutilizabil) A SUNAT! Am răspuns şi un robot mi-a dictat codul de verificare izbăvitor!

Evrika! Mi-am recuperat contul, poşta electronică, canalul de YouTube, toate contactele, informaţiile şi creaţiile… Am reintrat în graţiile Marelui G.! Bănuiesc că a fost derutat de saltul înainte în timp, iar eu, profitând de confuzia lui, am dovedit că „nu sunt robot”, adică sunt autentică.

PS. După ce mi-am “resuscitat” contul, am văzut că în 29 martie mi se expediase un e-mail de avertizare: Your Google account has been disabled. Dar nu l-am primit decât după recuperarea contului, pentru că după dezafectarea acestuia, nici poşta electronică nu mai funcţiona. Logic, acest avertisment trebuia să-mi fi fost trimis pe adresa secundară de e-mail, pe care o au în baza de date, nu-i aşa?

Articol publicat inițial pe Baabel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Păţania dumneavoastră mi-a amintit de un banc primit prin e-mail cu mai mulţi ani în urmă. Am să-l scriu prescurtat.

    Un american, şomer, căuta de lucru. În cele din urmă găseşte un post de om cu curăţenia la Google. Când se duce la angajare, prezintă documentele necesare, iar oficianta de la ghişeu îi cere adresa de e-mail ca să-i trimită documentele de angajare. Omul îi spune că-i foarte sărac, abia are bani de mâncare, şi nu-şi permite să-şi cumpere calculator şi abonament la internet, deci nu are nici e-mail. Atunci doamna îi spune:
    — Domnule, îmi pare rău, dacă nu aveţi acces la poşta electronică, pentru noi nu existaţi. Nu vă putem angaja.
    Amărât, omul pleacă spre casă. Pe drum, cu ultimii bani, cumpără un kilogram de mere. Legenda spune că-l revinde, cu banii câştigaţi în plus mai cumpără mere şi tot aşa, până când ajunge să-şi facă o tarabă în piaţă, apoi să furnizeze mere la un supermarket, mai târziu să-şi facă o fabrică de sucuri naturale şi compoturi iar în cele din urmă ajunge un om extrem de bogat.
    Are loc o întâlnire cu alţi producători de sucuri naturale şi pun de un consorţiu. Partenerii săi îi cer o adresă de e-mail ca să facă schimb de documente şi să legalizeze fuziunea.
    Răspunsul său a fost:
    — Nu am e-mail lua-l-ar dracu. Dacă aş fi avut e-mail, acum aş fi spălat veceuri la Google.

    Deci... :))
    • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      Gabriel check icon
      morala bancului este ca in orice usa inchisa exista o oportunitate. exista insa o problema: uneori, usa aia inchisa te loveste in fata, ochii ti se umfla si nu mai poti vedea oportunitati. intocmai precum autoarea! desi a incercat de mai multe ori sa se autentifice, ea nu a vazut a doua optiune (cea cu apelul) decat dup ace s-a calmat, zile mai tarziu. si shicar si atunci, in loc sa mai adauge un clip pe canalul ei in care sa descrie patania si sa ajute si pe altii ea a gasit de cuviinta sa scrie un articol in care sa e planga ca e persona non grata si sa dea vina pe programatori inexistenti. sau poate chiar putea sa vina cu un algoritm si mai bun de validare...
      un fapt, poate mai putin cunoscut de unii: inainte de aparitia google, cel mai cunoscut motor de cautare era yahoo. google a aparut (si iata unde este) intocmai pentru ca cineva a fost extrem de frustrat de functionalitatile lui yahoo si de felul in care erau afisate rezultatele de cautare.
      • Like 0
    • @ Gabriel
      Folclorul urban spune că noi avem una dintre cele mai bune viteze pe internet datorită reţelelor de bloc, care făceau concurenţă serioasă „giganţilor” precum Vodafone (Connex, la vremea aceea) şi alţii. Ca să fie vandabili, au trebuit să se ridice deasupra şurubarilor. Este o teorie, nu ştiu cât poate fi de reală.
      • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Gabriel check icon
      foarte reala! RDS si altii i-au cumparat pe respectivii! cand se faceau retelele alea, nimeni, absolut nimeni nu visa ca un cablu insirat si niste gauri prin pereti valorau ceva. si valorau mult mai mult decat viteza pe care am obtinut-o intre noi. privind global, valorau ceea ce are piata romaneasca acum in materie de net.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult