Anul acesta, după dezbateri lungi despre unde să facem concediul și cum să ne organizăm, fiind primul cu omulețul de aproape un an, am ales litoralul bulgăresc.
Recunosc că ani la rândul am bodogănit prietenii și cunoscuții care nu se mai opreau din a lauda zilele de concediu petrecute acolo fie vara, fie iarna și eram sigură că poveștile lor conțin o mare parte de „înflorituri”.
Dar mi-a venit rândul - nu credeam că e posibil ca la două ore și jumătate distanță de litoralul românesc să nu mai contenesc cu aprecieri și felicitări pentru resortul în care ajunsesem.
O investiție făcută cu bun gust și gândită în totalitate pentru oaspeți. Un ultra all inclusive ca la carte. A fost de vis.
Și cum nu toate poveștile sunt cu final fericit, după șase zile perfecte am luat o decizie. Vorba aia: „De-aș putea să dau timpul înapoi”...
Ne-am gândit ca la întoarcere, pentru a nu sta în mașină aproximativ nouă ore, mai bine înnoptăm în Neptun, fiind la jumătatea distanței.
Am ajuns vineri seara în hotelul de 4 stele și dacă nu am fi avut omulețul cu noi, am fi renunțat în următoarea secundă la cazare și am fi continuat drumul înspre casă.
De la momentul intrării în parcare, deja ne uitam unul la altul. Un spațiu neamenajat, cu niște pietriș aruncat și gropi, ca după un bombardament. Am început să râdem, ca să nu plângem.
Ne-am dat jos din mașină. În stânga, unde era amplasat spatele restaurantului, două pubele arhipline și un morman de saci în jurul lor, resturi de materiale de construcții și alte deșeuri, în ochii tuturor.
Ne-am luat bagajele, căruciorul și ne-am îndreptat către hotel. Cele mai șmechere mașini parcate unde dacă nu pe trotuar și un BMW de Iași oprit exact în fața rampei. Suntem puternici așa că putem urca căruciorul și în brațe.
A urmat check-in-ul și apoi am urcat către camera de la etajul 4. Am deschis-o și în a doua clipă ne-a lovit în față un miros de canalizare imposibil de descris. Ne-am întors la recepție, am povestit, însă hotelul era plin.
4 stele: perdeaua găurită, la fel și draperia, plintele care cădeau la o simpla atingere cu piciorul, noptierele acoperite cu sticlă care între timp se ciobise, duș fără paravan sau perdea și un balcon cu găinaț.
Cireașa de pe tort a fost la restaurant. Am vrut să luăm cina. Era pregătit un bufet (salată de roșii, încă una cu diferite legume, cartofi la cuptor, pilaf, pulpe de pui asta am văzut în treacăt), iar prețul era de „doar” 90 lei de persoană. Ha.
Suntem un cuplu venituri cu mult peste medie, însă fiecare leu e muncit și jecmăneala asta nu ne cade bine deloc. Cazarea a costat 545 lei,
Așa am rezistat până dimineața la 05:30, când am făcut check-out-ul și am pornit către Brașov.
Concluzia noastră, a părinților, a fost că omulețul va mai ajunge pe litoralul românesc fie în tabără, fie cu bunicii. Nouă ne-au ajuns cele 12 ore pentru următorii 18 ani.
N.B. Ne-am apucat să citim criteriile de acordare a stelelor. Ce poveste românească și acolo! Nu ne mai facem bine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La fel si in Vama si 2 Mai. Ecranele arata plin, localnicii spun altceva.
Nu este asa ca dupa ce mergi undeva in concediu si te simti bine, in momentul in care ajungi in tara te loveste un val de Romania de iti vine sa te intorci imediat de unde ai venit. Banuiesc ca sa o sara imediat dacii care i-au invata latina pe romani ca nu sunt patriot, dar exact ce spuneati Dvs: sosele bombardate, parcari in care toti parcheaza alandala, gunoi mult si la vedere, miros de canalizare, o indolenta generala, renovari cu lucruri ieftine facute de mesteri ieftini si nu in ultimul rand melteni si grobieni care nu respecta nimic si pe nimeni. Acesta sa fie acum valorile brandului Romania?
P.S. Nu stiu de unde a aparut moda aceasta cu diminutive, dar omuletul in cazul de fata chiar nu suna bine deloc
După ce mergi pe-afară, chiar îți dai seama de diferențe. Cu cât vezi mai multe locuri pe-afară, cu atât te-apucă întristarea la întoarcerea în patria mumă. Nici nu trebuie să mergi foarte departe: Bulgaria, Grecia, Croația, Ungaria. Ne dau lecții de turism și nu numai. După ce am ajuns în Israel, Germania, Franța, Olanda, diferențele mi s-au părut și mai mari.
Și totuși, mai sunt și la noi unele locuri unde parcă ieși din matricea mioritică post-decembristă. Am făcut acum doi ani un concediu cu tema SARE/SALINE și am fost plăcut surprins la Praid, Sovata și Turda. Deci se poate...
De servit nu v-a servit-o nimeni, era bufet!
Despre "jepcoralul" românesc nu mai e nevoie de scris nimic, merg acolo doar cocalarii care vor să se dea mari sau proștii care nu știu că mai există și alte locuri cu mare, soare, plajă, respect, voie bună!