Foto: Bogdan Chesaru/Inquam Photos
Disclaimer: eu nu sunt om de Vamă. Am pierdut startul, iar versurile lui Chirilă nu au avut cu ce să rezoneze în mine. Sunt liberă oriunde și nu am nevoie de un loc anume pentru a mă simți așa. Din postura asta și din cea de colaborator extern, sunt în Vama Veche de două săptămâni pentru deschiderea unui hotel. Am studii în domeniu, experiență în promovare și o obsesie dobândită pentru proceduri, lucruri ce, teoretic, mi-ar fi înlesnit munca.
Anul acesta a fost, și încă este, neobișnuit de frig aici. A căzut grindină, au fost furtuni și 2 grade noaptea. Nu știu dacă știți, dar pe litoralul românesc nu există rețea de gaze naturale. Probabil nu știți nici faptul că rețeaua de electricitate a fost construită demult, demult, deci are limitările ei. Rețineți aceste două informații, căci ele sunt esențiale.
În seara în care am ajuns, am avut un șoc. Era cumplit de frig, singurii oameni erau bărbații veseli de la magazin, câinii lătrau din toate părțile, ce mai, scenă de film adaptare BBC. Am ajuns la hotel, unde treaba era în toi. În a treia zi de Paște, bruma de personal șmotruia de toate de peste tot, după indicațiile primite. Aud acolo în spate un domn cu experiență care mă corectează: personalul de curățenie și mentenanță își desfășoară activitatea conform planificării, sub supravegherea și îndrumarea șefului de departament. Dragă domnule, e exact așa cum v-am spus: brumă de personal, șmotru, indicații primite. Hotel mic spre mijlociu, după posibilități.
Între noi fie vorba, am început recrutarea personalului încă din februarie, dar nu știm, n-avem, nu suntem din localitate, întrebați pe altcineva. Să găsești o cameristă cu experiență și curs de calificare în domeniu, dispusă să lucreze sezonier, în România, cu tot ce implică asta, e ca atunci când, prin 2012, niște spitale nemțești căutau medici specializați în medicină nucleară pe la noi. Da. Nici eu n-am știut ce medicină e aia și, după ce am aflat, n-am înțeles de ce îi căutau taman la noi. E la fel și în cazul de față: să ridice mâna sus hotelierul care găsește în timp util cameriste și cu, și cu, dispuse să lucreze doar câteva luni pe an pe litoralul românesc. Și încă o mână sus cel care găsește meseriași atunci când are nevoie de ei, adică atunci când toți au nevoie de ei: instalatori, electricieni, tâmplari, constructori.
Foto: Bogdan Chesaru/Inquam Photos
Tot la fel de între noi, șmotru e termenul cel mai potrivit. Orice clădire neutilizată 6 luni pe an, toate reci și umede, va avea probleme. De la nelipsitul mucegai, la țevi sparte pentru că, ce să vezi, apa se dilată la temperaturi mici, pompe defecte, rugină, pânze de păianjeni și praf. Mult, mult praf. Curtea hotelului și căile de acces au alte probleme: dale de înlocuit, pavaj de pus, plăci de gresie crăpate. Iar la recepție tronau toate bilețele scrijelite sezonul trecut. Și nu funcționa un copiator/ imprimantă pentru că „s-a rupt ceva”.
Indicațiile primite aveau, la bază, niște priorități. Doar că, în condițiile date, toate erau priorități și toate trebuiau făcute simultan. Cu o săptămână și ceva înaintea primilor turiști, pe o vreme cumplit de rece și de umedă, cu prea puțin personal. Aș vrea să cred că anul acesta a fost o situație excepțională, că vremea n-a ținut cu noi, că s-au aliniat planetele greșit, însă, toate zilele de atunci încoace mi-au arătat altceva.
În Vama Veche, în cele mai multe locuri, cel care deține hotelul/ pensiunea/ vila/ casa e cel care și administrează. În cele mai multe cazuri, a început cu o cameră, două și s-a extins. Știe fiecare șurub și piuliță și fiecare improvizație. E atașat emoțional și locul ăla e casa lui, iar turiștii îi sunt musafiri. Așa a fost de la bun început și, pentru mulți ani, a fost bine. Acum, cu douăzeci de camere și din ce în ce mai mulți turiști care rezervă online, gândirea lui a rămas aceeași. La fel și atitudinea. Iar ăsta e un lucru firesc și de înțeles în țara în care aproape toate lucrurile se fac după ureche, în care cursurile de calificare nu îți folosesc practic la nimic, în care statul te sufocă înainte să ajungi să tragi prima gură de aer. Perfecționarea cere timp și resurse, iar turismul românesc nu are nici una, nici alta.
Ce am observat până acum, și nu doar aici, e dinamica angajator – angajați. Angajatorul, la nivelul ăsta, se așteaptă ca angajatul să știe ce și cum să facă, mai ales în turism, că doar și la tine acasă faci curățenie, de exemplu, nu e mare lucru. Angajatul așteaptă ca angajatorul să îi spună ce și cum să facă, mai ales în firmele mici, în care prioritățile și modul de lucru se pot schimba de la un moment la altul. Dacă ai vrea să faci statistică într-un loc ca ăsta, singurul lucru previzibil pe care l-ai găsi e așteptarea.
Zilele au trecut, e în continuare frig, sistemele de încălzire nu fac față, turiștii se bucură că sunt în Vamă deși, după o noapte de stat pe plajă, s-ar bucura mai mult de un duș fierbinte. Doar că infrastructura e cum e, centrale pe gaz nu putem să punem, de-alea pe lemne nici atât că nu mai avem păduri, noroc că nu a mai căzut curentul, ca în atâția alți ani. S-a terminat și curățenia generală, dar am uitat de ușa de la intrare. Nu-i bai, s-a rezolvat de dimineață, suntem în Vamă, nu se uită atât de mulți la detalii de-astea. Deși...
Altfel e bine. Vama Veche așteaptă turiști și-altădată, 1 Mai așteaptă mai mult de 8 grade, turismul nostru așteaptă pe cineva care să știe ce să facă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Turismul românesc de pe litoral are, iertați-mă, un public needucat: muzică tare, stridentă, nimic cultural... Am fost de câteva ori la Mamaia vara, nu cred că mai calc pe acolo, a fost cumplit: auzeai simultan 3-4-5 muzici, toate foarte tare. Bulgarii și, evident, grecii sunt mult mai rafinați, eu nu am auzit acolo muzica dată la maxim, deși nu era totul perfect, desigur.
Hai s-o lasam moarta domnule drag...stiu cum e,stiu din propria-mi experienta ca agricultura te face sa te atasezi de ea iti da o dependenta chiar dar cand vezi ce minuni face clima mediteraneeana + solul Vezuvian CHIAR ITI PIERE CHEFUL de toata agricultura romaneasca ! iti vine sa te tot duuuuuci
Nu am priceput bocetul dv. mioritic, ce bociți, de fapt? Că a fost frig de 1 mai și în ajun? Că ați șmotruit? Nu nu-s gaze pe litoral?
Treaba cu haznalele, hm, nu știu... Dacă o hazna este la minim 20 m de fântână, nu ar trebui să aveți probleme, așa jumate din populația României, care trăiește în mediu rural și unde, uzual, nu există canalizare, ar trebui să aibă probleme. Nu vreau să par răutăcios, poate acele hoteluri ar trebui închise dacă infestează, dar – așa cum știm – la noi normele sunt pe hârtie, noi cu practica stăm greu.
Și, în final: turismul nu înseamnă hoteluri, în primul rând, ci infrastructură, restaurări de monumente istorice, civilizație. Nimeni nu se duce undeva din cauza unui hotel, ci se duce la hotel deoarece a ajuns acolo și trebuie să se odihnească undeva și, eventual, să aibă o masă bună, decentă și nu foarte scumpă. «Paștele Comunist», ziua de 1 mai, a produs în România isteria acestei zile prin desacralizarea sărbătorilor pascale și glisarea spre subcultura laică a comunismului victorios. Cum ziua de 1 mai, «Paștele Comunist», continuă să fie liberă, în bună tradiție neo-comunistă (nu numai în România), sigur că se continuă și subcultura aferentă.
P.S. Nu am înțeles foarte bine ce ar dori să ne spună autoarea. 1. Că a fost/este frig la mare în aprilie (tulai, doamńe); 2. că nu sunt gaze [!]; 3. că hotelul arăta mizer (din vina cui?); 4. că turismul se face greu (desigur, și nu numai turismul). 5. etc.
Preajma Întâiului de Mai de anul trecut m-a prins și pe mine în Vama Veche. Anul ăsta, în mod firesc, în 2 Mai. (probabil așa ar completa următoarea căsuță și Excel, dacă utilizatorul ar apela la funcția de înșiruire automată) Atunci centrală, acum panouri solare. Și bate al dracului de rece vântul pe litoral primăvara, mai ales să fii obligat de situație ca să lucrezi fără mănuși, bibilind pe vârful unui acoperiș de casă situată în prelungirea unei faleze înalte. Pentru cei care încă mai cred că a te plânge de curenții de aer rece e dovadă de bătrânețe (opinie trecătoare, care se schimbă odată cu trecerea timpului, dealtfel) i-aș invita să remarce pe pielea lor că o tură de alergare în jurul Lacului Tăbăcăriei nu seamănă deloc cu una din Parcul I.O.R. (știe „chiar el” la cine mă refer).
Când cineva alipește cuvintele Vama Veche și hotel, probabil e înzestrat cu o doză mare de ironie. La fel cum în aceeași frază, formulările „construcție de lemn” și „5 stele”, dintr-o știre, e cel puțin nefirească, de parcă cei care au redactat-o au alipit greșit formulările din două surse separate. E bizar cum de o coșmelie capătă statutul de hotel doar pentru că a fost accesorizată cu termopane, gresie și alte căcaturi. În Eforie Nord sau Costinești există în acte adeseori case de locuit sau de vacanță cu 40 de camere. La fel cum, amuzant, vedem la știri cum că în nu știu ce weekend Mamaia e arhiplină cu 35000 de turiști, iar „polul distracției” Vama are cele 8500 de locuri ocupate 100%, dar rareori reporterii menționează câte un comunicat de-al poliției despre cele 50-60000, estimate, de turiști în Costinești.
Sudul litoralului nu are gaze!? de parcă acum s-ar fi descoperit apa caldă, dar nu la duș.
Cine s-ar angaja sezonier cameristă, când pentru același interval de timp și aceeași muncă ar fi plătită în străinătate de 4-5 ori mai mult? Sau, dacă tot a acceptat această slujbă în țară, cam cât de ambițioasă și harnică își închipuie angajatorul că e?
Penurie de meseriași? Când buticarul tipic de București, sau din țară, vrea să spele niște bani, făcându-i deductibili prin „investiția” într-o magherniță (dar cu termopane, ce-i drept) pe litoral, o construiește cu „prietenii” săi 1) ca să iasă mai ieftin și 2) banii să rămână în famgilie, și nu apelează la firme locale. Însă când e vorba de lucrări de întreținere „prietenii” nu mai vin (sunt bolnavi, sunt prinși într-o chestie, le-a murit cățelul etc), alternativa fiind localnicii refuzați anterior, aici potrivindu-se o altă zicală din popor: „Unul (prietenul) a fost cu mălaiul, altul (localnicul) rămâne cu futaiul” pentru că, ce să vezi, prietenul a lucrat ieftin și prost.
Dincolo de ideile doct exprimate la modul corporatist în articol, realitatea e mult mai cruntă - „stațiunea” Vama Veche este exemplul cel mai elocvent de potemkiadă (din puct de vedere arhitectural, turistic, promovare etc). Uitați-vă cum arată Costineștiul acum și nici nu trebuie să aveți o imaginație debordantă ca să intuiți cum se va „dezvolta” Vama în câțiva ani.
Faptul că bucureștenii sunt la două ore de mers pe autostradă și își permit să vină mai multe weekenduri pe vară nu-i chiar un lucru rău, ține mai mult de dinamica turismului actual, dar trebuie să și priceapă că tariful va fi altul decât atunci când își rezervă camera cu o lună înainte (să facă o paralelă cu achiziția unor bilete de avion, e aceeași logică).
P.S. Subiectiv fiind, nu i-aș critica pe cei cu liceul, că nu-i lucru puțin, știut fiind că fără diplomă de bacalaureat nu te poți angaja nici măcar la megalaserul din Măgurele.
Vorbim și noi ca să n-adormim.
Aș mai fi avut și eu ceva de comentat la situația descrisă, dar nu o mai fac.