Cum au umplut Voluntarii Cupa cu muștar și au golit-o de decență

Sâmbătă s-au jucat majoritatea finalelor de Cupă de prin Europa. Așa este sistemul de date al UEFA. Lucrurile au stat în felul următor. În Anglia s-au dus la meci 89 472 de persoane. Iar imaginile bucuriei au arătat în felul următor

(Foto Guliver/Getty Images)

În Spania a jucat Barcelona cu Alaves, iar la meci au fost 45 de mii de oameni. Mai puțini, că s-a jucat pe Vincente Calderon, stadionul mai mic al Madridului. Imaginile de final arată cam așa:

(Foto Guliver/Getty Images)

În Germania, a câștigat Borussia Dortmund. La meci au fost 74 322 de oameni. Borussia a fost întâmpinată de tot orașul. 

(Foto Guliver/Getty Images)

În România, la finala Cupei au fost 9274 de oameni. Iar imaginile bucuriei arată așa:

Cetățeanul care a suit Cupa pe gard este Dan Leasă, directorul sportiv al clubului din Voluntari. Pe manelist nu știu cum îl cheamă și nici pe doamna care dansează, dar bănuiesc că este din familie. Mă mir că nu au pus micii în Cupă sau că n-au făcut sarmale în ea. Până la urmă este un fel de oală care e bună la băut și la mâncat, bănuiesc. Sau cel puțin așa se vede la Voluntari.

Prostia poate ar fi rămas necunoscută, dacă omul nu ar fi avut fudulia să arate la tot poporul cine este cel mai tare în cartier. Și a făcut un live pe Facebook. Luat la întrebări, domnul Leasă s-a scuzat un pic, dar tot s-a burzuluit la audiență: „Cu ce-ați fi vrut să sărbătorim? Cu ciorbă de legume?”

Cu decență ar fi fost răspunsul corect. Ce nu înțelege „șeful la manele” este că obiectul acela nu-i aparține. Nu pentru că trebuie predat la FRF cu zece zile înainte de finalul sezonului. Nu pentru că l-a adus Țiriac acum 12 ani sau că are o valoare brută pentru că este din argint.

Nu. Ci pentru că de aproape 80 de ani, strânge povești și adună tot fotbalul românesc în jurul său. De el se leagă istoriile unor echipe ca Arieșul Turda, Metalul Reșița sau Chimia Râmnicu Vâlcea. Istoriile unor echipe mici care au reușit să facă istorie, pentru că această Cupă îți dă șansa. Nu mai știu dacă există Constructorul Galați, echipă care din liga a treia a venit la finala Cupei.

Nu mai există nici Steaua și finalele ei minunate cu Dinamo. Sau cu fotbaliștii care au scris un pic de istorie. Uite-i pe cei mai tineri: Marius Niculae sau Sabin Ilie care au marcat la nici 20 de ani în finală. Nu mai există nici Craiova și finala sa cu Dacia Unirea Brăila de la începutul anilor 90 pe un 23 August arhiplin. Atunci când și-a rupt Săndoi piciorul. Nu mai sunt nici Progresul Oradea sau Progresul București, nici Turnu Severin sau Marea Ripensia Timișoara din cărțile de istorie ale fotbalului. Și nici agonizantul Rapid și suporterii săi minunați.

Există însă visele. Cupa aceasta a dat dreptul tuturor să câștige și să viseze și să împlinească năzuințe. Ea pune la un loc cele mai frumoase meciuri și cea mai lungă bătălie pentru glorie din fotbalul românesc. E un obiect prețios care merită păstrat cu decență și onoare. Nu trecut prin fum de mici și manele ca la iarmaroc.

Dar să nu vă mire. Povestea fotbalului trebuia să ajungă și aici. Arestat de mahala și trecut prin toate cotloanele sale. Nu întâmplător cetățeanul care a umplut-o de respect și muștar este patronul microbuzelor care aduc oameni de la Voluntari la București de zeci de ani în condiții mizerabile, după cum a arătat Hotnews. Fără bilete, fără controale, supra-aglomerate, dar cu siguranță mirosind a mici și răcnind a manele. Așa arată autobuzele domnului Leasă, deci nici Cupa nu putea să aibă parte de alt tratament.

Nu mai rămâne decât să o pună la oglinda retrovizoare a unui autobuz ca să se bucure lumea de ea. S-o umple cu muștar, iar cine trece pe acolo să înmoaie un mic.

Articol publicat pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp