Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cum cari un pepene cu tramvaiul în București. Bine ați venit în Capitală, unde nimeni nu respectă nicio regulă!

STB - FB

Foto: Facebook/ Societatea de Transport București - STB SA

Până la piață să tot fie vreo 4 kilometri.

- Mă duc pe jos și mă-ntorc cu tramvaiul, îi zic soției.

- Aha, zice, dus-întors pe picioare ar fi prea mult, așa-i?

- Nici vorbă, numa’ că n-oi fi nebun să car un pepene de 7-8 kile 4 km. Om sunt și io!

La semafor, firește, e roșu pe sensul meu. Nu-s cine știe ce mașini pe sensul celălalt, ba chiar verdele lor dăinuie o vreme după ce-au trecut toate.

Trafic de vară, îmi zic, vacanțe. Și, poate, prețul la pompă.

Evident, din grupul celor care așteptăm verdele se desprind, înainte de start, câțiva. Recunosc că mă cam irită chestia asta. Am mai zis-o, la semafor acțiunile noastre în raport cu semnificația culorilor reprezintă unul dintre cele mai concrete exemple de comportament adecvat unor reguli. Premisa este, totodată, că regulile, în general, sunt create și adoptate în beneficiul oamenilor, iar respectarea acestora este, prin această prismă, firească.

Cei care trec pe roșu nu sunt nici măcar indivizi sprinteni, în toată puterea. Sunt, de obicei, persoane mai fezandate. Îmi trece prin minte o analiză rapidă, oamenii ăia nu mai au cine știe ce vreme de viețuit, e normal să se grăbească. P-ormă răsare un contraargument, se grăbesc să ce?! Oare ce fac cu cele câteva secunde furate? În câteva secunde „se pune” verde și până-n capătul trecerii îi depășesc deja.

Nee, conchid, ce fac ei e rezultatul unei vieți în care respectul față de reguli, de legi, este ajustabil și, ca urmare, nițel facultativ.

Piața-i locul în care lumea mișună de colo-colo.

Ei, poftim, puteam să mă abțin ori să caut o exprimare mai isteață decât enunțul ăsta banal. Voiam numai să deschid cumva subiectul Covid, știm deja că prin Europa, nu departe de noi carevasăzică, nenorocitul ăsta de virus își face iar de cap. Mie mi se părea că verile sunt perioadele în care se potolește și ne lasă, cumva, să ne bucurăm de viață. Ei, iacătă, nici ăsta nu joacă după reguli!

Cum ziceam, forfoteală în piață și nici urmă de vreun individ care poartă mască.

Pepenii sunt la marginea dinspre est. Șerpuiesc prin mulțime și râd mânzește în sinea mea, nici eu nu port mască.

Șirul pepenarilor începe cu o doamnă aflată cam la juma de viață. Încetinesc și privesc mai atent. Când aleg un pepene aplic „setul de condiții” specific. Nu e infailibil, o mai dau de gard uneori, dar lumea de prin casă zice că m-aș pricepe.

Doamna pepenară aflată la jumătatea vieții turuie aiurea lângă mine. N-ar fi un bai, dar nici pepenii nu-mi plac. În plus, când ai mai multe opțiuni nu iei la prima oprire, vezi-le nene pe toate și p-ormă alege în cunoștință de cauză. Așa că trec la următorul stand, alți pepeni, altă persoană. În urmă, doamna „jumătate” devine agresivă. Ofensată că am trecut mai departe și n-am cumpărat de la ea. Are unele inflexiuni ale vocii care trădează de unde se trage. Inutil să dezvolt o ceartă temeinică cu ‘mneaei, închei cu un firesc „cumpăr de unde vreau” și-i întorc spatele.

Tramvaiul.

19-șpele ăla în care m-am urcat m-a împins la o nevoie acută spre o analiză serioasă.

Întâi mi-am zis că n-ar strica să mai aștept, poate vine altul fabricat măcar în secolul trecut, dar mi-a fost rușine să rămân singur în stație. La urma urmei, mi-am zis, o da Domnu’ să țină măcar până în punctul unde e planificată debarcarea personală.

Odată urcat, începe adevărata analiză.

Uimit că lumea e cât se poate de relaxată, lipsită de griji. Nicio crispare legată de fierătania în care ne coclim cu toții.

Trec mai departe.

Bag de seamă că utilizatorii au un fel de convenție cu Primăria privind relația dintre ei. Toți cei care au urcat odată cu mine au ignorat obiectul ăla căruia trebuie să-I arăți cardul cu credite de călătorie. M-am simțit pe jumătate stingher și pe cealaltă jumătate mândru că eu am fost singurul care am taxat. „Ignoră-i, mi-am zis, tu nu ești spărgător de grevă, tu doar respecți o regulă!”

Afișe pe pereți și, desigur, pe geamuri.

„Se retrage la depoul Militari”. Aha, e-n regulă. Încerc să înțeleg în ce fel mi-ar folosi mie, utilizator, informația asta și mă simt ușor rușinat. Senzația este că nu-s destul de inteligent, n-am reușit să-mi dau seama…

„Țineți-vă de bare”. Corect! Bună avertizare! Instrumentul se comportă jalnic pe șine, ca să mă refer la maniera de deplasare. Pleacă de pe loc nedelicat, iar când frânează… apăi frânează, nene! În fond, ăsta-i scopul frânelor, să oprească deplasarea, ține-te naibii de bare!

„Ieșire de urgență”. Asta da informație utilă! Ideea e că e afișată pe un geam, unul de dimensiuni mai mari. Firesc, aș zice, dacă se naște o nedorită, dar oarecum probabilă situație „de urgență” să iasă măcar două persoane simultan din belea. Ori măcar una mai bine-crescută. Mă rog, ieșirea pe geamul ăla ar însemna, dacă mă-ntrebați pe mine, să fugi de dracu’ și să dai de tac’su’.

Chiar în spatele aparatului de taxare sunt vreo 3-4 coli A4 cu instrucțiuni de utilizare a aparatului cu pricina. Drept să spun, e o presupunere că ar fi instrucțiuni, fără ochelari n-am putut citi, dar am văzut oarece poze care-i semănau. Ca să pricepeți, aparatul nu e deloc sofisticat, apropii cardul ăla cu credite de călătorie, iar el chițăie un bip scurt ori unul lung. Asta-i tot.

Ca să termin cu afișele de pe pereți-geamuri.

Mai sunt și altele, nu le-am citit, nu m-au interesat. Dar nu m-am putut împiedica să-mi amintesc că maniera asta de informare a cetățeanului e specifică instituțiilor de stat. Bunăoară, să luăm ceea ce se cheamă o Circă Financiară. Nu știu cum o mai fi acum, de ceva ani m-a ferit Sfântu’ să le mai calc pragul, dar îmi amintesc că erau atât de multe hârtii cu jde’ informații înșirate pe pereți și pe ușa de la intrare, încât mă lua de cap numai când le vedeam. De bună seamă că pe una dintre zecile de hârtii era și informația care te-ar fi putut interesa, dar care naiba hârtie ar fi putut fi aia?! Practic, aveai șanse să le citești pe toate până să dai de ea. Apoi m-am prins: multele hârtii tipărite afișate de instituțiile de stat nu sunt hărăzite neapărat informării țugurlanului. Nu! Ele sunt doar alibi și, la o adică, argument să te tamponeze când vii la vreun ghișeu și întrebi oarece. Că doară scrie afară, cine are timp să tot dea informații fiecărui blambec?!

Oprirea a fost la fel ca toate celelalte.

N-am avut probleme, mă țineam strâns de o bară cu o mână, iar cu cealaltă încercam să țin sacoșa cu pepenele departe de obiecte tari. L-am dus întreg acasă, pe cuvânt!

La semafor am fost șapte. Trei tâmpiți care cred în reguli (v-am spus, am momente când nu mă simt foarte inteligent) și ceilalți care nu.

Ah, să nu plec încă, două lucruri:

- unu, am mers 4 sau 5 stații, firește că au tot urcat și alții, nu s-a mai auzit decât un bip scurt de la aparatul ăla;

- doi, mă apucă așa o nostalgie după vremurile bune de odinioară când nimeni nu visa la card de călătorii și aparat de citit carduri… mai țineți minte cum se pasau banii pentru un bilet cu mențiunea „fiți amabil, dați mai departe până-n fund la taxatoare!?”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acs Asc check icon
    M- am regasit un pic in monologul mental, ba chiar am impresia uneori ca mintea mea huruie incontinuu in vacarmul orasului. Insa, nu ma pot abtine sa aduc in discutie faptul ca desi, la randul meu consider ca ar fi normal sa respectam regulile de circulatie ca pietoni, am constatat ca si semafoarele ca mai toate in tara asta sunt prost sincronizate. In piete mergem degeaba, sunt in proportie de 70 % produse de import, taranul nostru nu prea mai reuseste sa isi faca loc printre spagi. Cat despre transportul in comun, “veteranii” au card de fidelitate si anume abonamentul, pe care nu- l mai valideaza din comoditate. Prefer sa nu discut despre starea mijloacelor in comun, ca si noi cand si daca s- au achizitionat, le- au preferat kitschuri. Ganduri bune!
    • Like 0
  • Andreea check icon
    Majoritatea calatorilor isi achita biletul pe platforma 24pay care este simplu de folosit. Iti genereaza un ticket pe care il scaneaza doar controlul daca vine. Daca nu, tu ai biletul in buzunar pe telefon valabil un anumit nr. de minute. Este mult mai buna decat cardurile acelea care uneori merg si alteori nu. O calatorie este 3 lei.
    Recomand cu incredere, alaturi de un sfat de a alunga aceste generalizari si presupuneri stupide "Daca nu a scanat, nu respecta regulile". Sanatate multa, sa traiti mult si bine pentru a avea timp sa va adaptati vremurilor noastre <3
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult