Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cum mi-am dat drumul la limbă. Am găsit, în afara „educației tradiționale” din liceu, o materie care m-a ajutat să-mi înving temerile

Liceu

Foto: Inquam Photos

Când am început să frecventez clubul de dezbateri, nu reușeam să vorbesc în mod coerent timp de un minut în fața unor oameni pe care îi cunoșteam deja. Un an și câteva luni mai târziu, nu îmi este suficientă limita celor 8 minute din competițiile avansate pentru a spune tot ce am de spus. Cu antrenament și dorința de a învăța, am reușit să trec dintr-o parte în alta. Și acum mi se pare curios cât de ușor le este oamenilor să își depășească fricile (sau, cel puțin, așa pare mereu de pe cealaltă parte...) având în vedere cât de mult te împiedică inițial aceste frici.

Înainte de clubul de dezbateri eram o persoană închisă în sine, care nu ar fi încercat niciodată să vorbească în public, neștiind cum sa lege un argument coerent și structurat. După ce am studiat comportamentul uman și modul de a te controla pentru a influența percepția altora, mi-a crescut nivelul de încredere în abilitățile mele de comunicare și interacțiune umană. Acum, simt că sunt o persoană complet diferită.

Educația este un subiect discutat destul de des în România zilelor noastre - auzim despre ea la știri, la cina în familie sau la colțul străzii când prindem pe neașteptate o bucată din conversația a doi oameni.

La fel de importantă, dar mult mai puțin discutată, este și o parte complementară a educației considerate „tradiționale” din școli și universități – și anume, programele și cluburile extra-curriculare.

Pe de o parte, din discuțiile cu colegii mei, am observat că o mare problemă în sistemul actual de educație este faptul că o bună parte din ea nu ne poate ajuta în trecerea dinspre anii adolescenței spre cei ai vieții de adult. Pe de altă parte, din experiența personală, pot confirma faptul că programele extra-școlare le cultivă elevilor acea mare râvnită „gândire critică”, pe lângă alte abilități necesare pentru desfășurarea unei vieți satisfăcătoare. 

În cadrul clubului de dezbateri, am reușit să îmi depășesc multe temeri și să cresc mult ca persoană, dar pe departe lucrul cel mai important cu care am rămas după terminarea ultimului modul a fost realizarea importanței punerii în perspectivă a unei probleme.

Ca oameni, avem un egocentrism intrinsec când vine vorba despre ceva ce noi considerăm a fi important- mai ales dacă respectivul ceva este personal. Astfel, conflictele interumane apar des și rapid. Cu cât respectiva problemă include mai mulți oameni, extrem de diferiți unul de altul, cu atât lucrurile se complică mai mult.

Într-un asemenea caz, o metodă foarte bună de a începe găsirea unei soluții este empatia. Majoritatea oamenilor vor răspunde în mod pozitiv unor persoane care se dovedesc înțelegătoare și dornice de a asculta și de a recunoaște validitatea fiecărui individ. La urmă urmei, fiecare dintre noi este eroul poveștii noastre - persoana cea mai importantă. Dacă o persoană din exterior recunoaște acest lucru și se adaptează la asta, va fi automat considerată un aliat.

De ce spun că acest lucru poate ajuta în viața de zi cu zi? Să începem cu ceva ce am întâlnit majoritatea dintre noi: certurile. Pot garanta că dacă metoda descrisă mai sus va fi pusă în aplicare, măcar o parte din modurile în care reacționează o persoană vor putea fi analizate- cu timpul, unele reacții pot fi chiar anticipate, astfel ducând la o comunicare într-adevăr productivă.

Continuând, am observat și că am dezvoltat o mai bună exprimare a ideilor și o formulare mai clară a argumentelor folosite. Abilitățile de comunicare, fără de care nu putem realiza nimic, mi-au fost îmbunătățite exponențial.

Sunt sigură că, pe cât de importantă pentru mine a fost această învățătură, pe atât de importante sunt pentru colegii mei altele. Ceea ce avem în comun sunt caracteristicile mediului în care aceste deprinderi au fost dobândite: un mediu separat de cel al școlii, cu un colectiv diferit, care dovedește un interes comun pentru subiectul discutat- acestea deseori fiind acompaniate de un mentor implicat.

Există câteva lucruri dintre cele descrise mai sus care consider că pot fi transpuse în educația tradițională. Sunt sigură că educația complementară s-a dovedit de multe ori ca având, pentru studenți, o valoare emoțională mai mare decât educația tradițională- de ce să nu folosim această informație pentru a le îmbunătăți pe ambele?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin Valentin check icon
    Sunt de-a dreptul curios cum arată un ”club de dezbateri” pe dinăuntru. Dacă autoarea mi l-ar putea descrie, tare i-aș mulțumi. Iar pentru o invitație ”in persona”, mi-ar fi greu să o recompensez.
    • Like 0
  • Mă bucur să văd astfel de tineri, implicați în activități extrașcolare inteligente, și interesați de a împărtăși experiențele lor pozitive.
    Să spun acum și ce mi se pare că ar putea fi îmbunătățit. Articolul mi s-a părut cam lung (se putea sintetiza), nefocalizat pe un public-țintă, și scris într-un limbaj ușor „prețios”. Mi s-ar părea o idee bună să fie dublat și de un clip video pe YouTube, e un mediu mai apropiat de publicul-țintă și — de ce nu — poate demonstra relevant abilitățile superioare de comunicare dobândite.
    Una peste alta, felictări, way to go!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult