Sari la continut
Republica
Comunicare

Cum mi-am propus să nu adorm niciodată supărată pe cineva

Povesti inainte de culcare

Photo: Getty Images

Cu multă vreme în urmă, am început să am un mic obicei, destul de ușor de ținut în contextul meu de viață: să nu mă culc niciodată supărată pe cei apropiați. Să nu prelungesc micile tracasări și sensibilități ale zilei cu încă o noapte, să nu rămânem neîmpăcați înainte de o perioadă, fie ea și atât de scurtă, în care nu ne mai putem spune nimic. Mi-am dat seama de importanța acestui fapt mărunt când, după o discuție cu tunete și fulgere, am plecat furioasă la culcare și m-am hotărât, ca o formă supremă de putere, să rămân supărată pe soțul meu. Am stat ce-am stat dincolo de punctul de fierbere, până ce am conștientizat că mă simt mizerabil și că, pesemne, abordez greșit toată situația. Am ieșit din cameră cam stânjenită și m-am îndreptat spre el, neștiind prea bine ce să spun: „Auzi…” 

Astăzi habar nu mai am de ce ne-am certat. După nenumărate fraze și zeci de minute de nervi, tot ce a rămas și a ajuns să conteze a fost îmbrățișarea ce ar fi putut să nu existe.

Una dintre cele mai neplăcute expresii este pentru mine „iert, dar nu uit”. Și nu pentru că minimalizez cumva suferința celui care o rostește sau dreptul său la memorie, ci pentru simplul fapt că, așa cum au spus-o mulți oameni înțelepți înainte, darul iertării nu poate fi urmat de niciun altfel de „dar”. În mod comic sau cosmic, mie mi se întâmplă câteodată să experimentez exact opusul: să nu iert, dar să uit. O iau mereu drept un cadou venit din partea unei instanțe mai inteligente decât mine.

Iar un moment dat mi s-a întâmplat ceva care m-a mișcat: am iertat pe cineva, de-adevăratelea, în vis. M-am trezit ușoară și fericită ca într-o zi din copilărie, cu ninsoare proaspăt așternută, fără să datorez și fără să mi se datoreze nimic.

Această întâmplare imaterială m-a făcut să îmi recunosc o nevoie profundă. Dacă sufletul meu iartă în somn și le șterge constant celorlalți de pe răboj greșelile, atunci de ce-mi las mintea să se zbată în tot felul de nemulțumiri și lupte prostești? De ce n-as putea să-i tratez pe oameni cu mai multă blândețe și mai puține rezerve, mai ales când am văzut de atâtea ori bunătatea, frumusețea și, din păcate, suferința din ei? Și mai ales când și alții, de atâtea ori și cu atâta generozitate, mi-au șters mie de pe răboj greșelile…

Așa că am extins puțin obiceiul despre care povesteam, iar la capătul zilei încerc acum să nu mai fiu supărată pe nimeni. Din capul locului, trebuie să spun că nu l-am gândit ca pe un mecanism de gestionare a vreunei situații dramatice de viață, ci ca pe un soi de ritual cotidian de mic reglaj emoțional.

Acest obicei de noapte a schimbat ceva în felul în care îmi desfășor ziua. Ca să îl pot păstra, trebuie să îmi accept responsabilitatea într-o desfășurare de evenimente sau în alta, să încerc să înțeleg mai bine ce nevoi au ceilalți și ce nevoi am eu, să nu mai spun da, când vreau să spun „nu”, iar apoi să nu pot gestiona „da-ul” fără resentimente. Nu mi-a ieșit cum am sperat întotdeauna, dar am constatat că, în timp, bagajul de nemulțumire pe care îl car după mine s-a micșorat, că lumea a devenit un loc mai prietenos, că am ajuns să mă bucur mai mult de relațiile cu ceilalți. Cu alte cuvinte, că mi-am făcut în primul rând mie un bine.

Lucrurile funcționează câtă vreme le fac să funcționeze. Însă de curând, mi-am dat seama că funcționează doar pe jumătate, că generozitate mea e departe de a fi întreagă. Am presupus că asta se întâmplă și din cauză că nici mantra mea de dinainte de culcare nu e completă. Așa că am adăugat ceva: o să încerc să nu adorm supărată pe nimeni, nici chiar pe mine însămi. Simt că, în inima cu care trec prin zi și prin noapte, există un loc și pentru mine, și pentru greșelile mele. Provocare e să găsesc ușa spre el când am nevoie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gandalf check icon
    Apoi, domnuca draga, tare bine se potrivesti ce scrii dumneata aici cu ce-mi tot spun mie pr'etenii :)
    Ma bucur sa "intalnesc" pe cineva de felul acesta si iti doresc din suflet "bine ai venit in club"
    • Like 2


Îți recomandăm

Guvernul Ciolacu Inquam

România fierbe de un an. A fiert politic, apoi instituțional, bugetar și, în cele din urmă, economic. În doar 12 luni, economia și societatea au intrat într-o spirală a degradării. Iar în centrul acestui haos se află Guvernul Ciolacu — un guvern care a reușit să cheltuiască peste 70 de miliarde de euro în plus, fără să lase urme clare de dezvoltare sau de bunăstare! Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult